vineri, 25 aprilie 2014

#LoveTirol: Ice Q Restaurant

Ice Q e un restaurant deschis acum cateva luni in Sölden care se vrea a fi un "templu gourmet" la inaltime. Efectiv la inaltime, pentru ca e aflat la 3.048 de metri altitudine.

Tocmai pentru ca e atat de sus, intamplarea a facut ca atunci cand am ajuns eu acolo intreg varful, cu carciuma cu tot, sa fie invaluit intr-un nor. Asa ca n-am avut parte de privelistea catre Alpi pe care ti-o ofera Ice Q (am auzit ca e pretty. pretty breathtaking, that is), dar mi-am desfacut claparii, m-am facut comoda in coconul laptos in care ajunsesem si am cerut o lista de vinuri.
Un pahar de Ruinart mai tarziu (mi-e rusine de cat de repede ma obisnuiesc cu mofturile astea) si am inceput inspectia prin carciuma, lounge-ul de la etaj si terasa.
Ce e super misto? Ca in fiecare miercuri la Ice Q are loc o cina (in mod normal, in statiuni, instalatiile pe cablu au program doar pana la ora 16:00). Costa un făraș de bani (98 de euro de persoana), dar trebuie tinut cont de faptul ca platesti nu mancarea, cat experienta si locatia. Adica cum altfel ai ajunge vreodata sa iei cina la 3.000 de metri, la asfintit, intre creste de munti (altfel de cat atunci cand pleci cu cortul pe munte)? Si la desert sa stai sa te uiti la stele cu un pahar de sampanie in mana?

Altfel, am rezervele mele in ceea ce priveste mancarea. Dar nu complet justificate sau avizate, pentru ca tot ce-am mancat acolo a fost un strudel.

Mai exact strudel cu mere Haiminger (un soi care creste in Tirol). N-a fost rau, don't get me wrong, da' nici nu mi s-a parut un strudel bun, cat mediocru. Am apreciat sosul facut cu pastai de vanilie si nu cu prafuri venite la plic, dar aluatul soggy si merele pregatite nicicum nu m-au convins pana la capat. Dar - ghici ce - aveam sampania de care vorbeam mai sus care sa-mi inchida gura.

Si pentru ca tot am adus vorba de vinuri, la Ice Q gasesti si restul arogantelor clasice: Petrus din 1993, Margaux din 1997, Latour din 1998, La Tache din 1996.
Ba mai mult, intr-o camera cu temperatura si umiditatea controlata, ce tine loc de pivnita de vin, sunt puse la maturat cateva butoaie cu vin in care au fost asamblate trei dintre cele mai bune Pinot Noir din trei podgorii diferite: Paul Achs din Austria, Kellerei St. Pauls din Sudtirol si Wingut Dr. Heger din Germania. Vinul rezultat, care va sta la maturat 3 ani la 3000 de metri altitudine, se numeste Pino 3000. Un experiment oenologic suficient care m-a facut suficient de curioasa cat sa revin la Ice Q.
_____________
  • Ice Q e deschis in fiecare zi, de la 9:00 la 16:00
  • Ajungi aici urcand cu telegondola Gaislachkogl din Sölden
  • In Sölden am ajuns via o cursa Wizz Air pana la Memmingen Munchen Vest. De aici si pana-n Tirol e o aruncatura de bat.
  • Cazari gasesti aici

joi, 24 aprilie 2014

#LoveTirol: Pe partiile din Sölden

Am invatat sa schiez pe la 14 ani, dar asta nu inseamna ca am facut-o in fiecare sezon care a trecut de-atunci. Mai exact cred c-au fost vreo 5, adunate. Asa ca, cu parere de rau pentru timpul pierdut, m-am pus pe recuperat.

Am invatat sa schiez pe partia Bradul din Poiana Brasov. Acum n-as mai calca acolo nici daca imi da intalnire Axel Lund Svindal la un vin fiert. Sau, ma rog, I might reconsider it, dar as prefera sa vina cu o alta propunere.

Revenind. Dupa ce am invatat sa fac plugul pe Bradul, am dat Poiana pe Tirol si am plecat in Sölden. Asta era in 2007. Imi aduc aminte si acum prima mea coborare pe o partie care avea mai mult de 500 de metri (nr. 13, albastra, pornea de la Giggijoch, if anybody's asking). De cateva ori in aceea coborare ori am crezut ca e sfarsitul lumii, dar iata ca am supravietuit, cat sa revin anul asta.

La jumatatea lunii aprilie am ajuns din nou la Sölden, ca sa gasesc statiunea mult mai misto decat o lasasem. Bai chiar si eu eram ceva mai misto, pentru ca diferenta dintre Mazilique vintage 2007 si cea de astazi este ca acum stiu care-i un Grüner Vertliner si care-i Zweigelt (noroc ca au culori diferite ;-). Asta, plus ca schiez (ceva mai) paralel.


Asa ca am redescoperit partiile din Sölden intr-o zi frumoasa, senina si insorita, in care in mod normal ar fi trebuit sa fiu la birou. O zi din aia in care zapada sclipeste orbitor in bataia soarelui, peisajul vireaza-n cele mai crocante nuante de albastru, iar daca tubul de crema cu SPF +50 nu ar fi fost prietenul meu, m-as fi intors cu fata arsa de soare si trei straturi de piele jupuite de pe nas. Sexy stuff, mda.

In Sölden sunt 144 de kilometri de partie, intinsi de la 1.350 metri altitudine si pana la 3.340. Am reusit sa parcurg vreo 50. Dar sezonul nu s-a terminat, mai pot gasi zapada inca o luna de acum incolo (beneficiile ghetarilor Tiefenbach si Rettenback). Si apoi distractia reincepe in septembrie. Asa ca stiu ce fac la toamna.

Daca ajungeti si voi in Sölden, dupa ce va luati ski-pass-ul (acum costa 47 de euro/ zi), sunt cateva chestii pe care mai trebuie sa le marcati: kaiserschmarrn la cabana Gampe Thaya, seara de spa la Aqua Dome, masa la Ice Q. Cu apres ski-ul sunt sigura ca va descurcati, iar despre cele de mai sus povestim curand.

marți, 22 aprilie 2014

Din Cluj // Din Brighton // Concurs: Povesti din pat

Vedeti patul de mai sus? L-am rupt.

Saptamana trecuta am ajuns la Cluj, dupa 10 ore obositoare de drum. In camera de hotel, ma asez pe pat. Trosc, crack, zduf. Cred ca am mancat prea mult snitel si kaiserschmarrn in ultima vreme, pentru ca patul s-a rupt. Ups.


Vedeti patul de mai sus? Fotografia a fost trimisa de Robert, unul dintre cei care participa la concursul Povesti din pat. E facuta in Grand Hotel din Brighton, un loc unde el s-a indragostit de calatorii.

Ai si tu o poveste dintr-un pat? Incarc-o pe pagina de Facebook Paravion.ro sau pe oricare dintre canalele sale, folosind hashtagurile #povestidinpat si #paravionro, apoi trimite linkul la concurs@paravion.ro. Cea mai buna poveste castiga un citybreak pentru doua persoane la Amsterdam, oferit de Paravion.ro si KLM Romania (www.klm.ro)

Click aici pentru regulamentul complet.

duminică, 20 aprilie 2014

The good (Easter) morning

Andra is awesome. With sugar on top.

joi, 17 aprilie 2014

Pasca bogata a bunicii mele

N-o sa insist pe reteta de cozonac, fiecare are cate una in familie si e greu sa concurezi cu cozonacul mamei sau al bunicii. Dar haideti sa va povestesc despre pasca copilariei mele.

Cand eram mica, de Paste, bunica mea pregatea, printre altele, si vreo trei-patru feluri de pasca. In parte si pentru ca nepoata cea mofturoasa nu se atingea de cea cu branza, precum nici de cea cu smantana. Asa ca bunica mai scotea din cuptor una cu ciocolata (!!!) si o alta careia ii spunea "pasca bogata". Era ca un soi de placinta facuta din aluat de cozonac si avea enshpe straturi: unul de umplutura de nuca, altul de smochine, apoi unul de stafide, de dulceata de portocale, de rahat. Si or mai fi fost, dar am uitat eu. Acum, cand ma gandesc la felul asta, mi se pare ca-i ca un fel de saorma cu de toate. Da' cand vreodata a fost asa un lucru asa rau? Cu asa hal o educatie culinara in copliarie, acum se explica multe ;-))

Anul asta am refacut pasca bunicii mele, dar am mai umblat la straturi. Nu de alta, da' nu mi-ar fi incaput toate-n tava!

INGREDIENTE
  • 1 portie de aluat cat pentru un cozonac
  • 1 portie de umplutura de nuca 
  • 1 borcan de dulceata de coaja portocale 
  • 150g smochine uscate, tocate 
  • 150g stafide auri, mari
  • 1 ou batut
  • zahar tos, pentru presarat
  • unt, pentru uns tava


Imparte aluatul de cozonac in patru bucati egale si intinde-le in foi de dimensiunea tavii in care vrei sa pregatesti pasca (poate avea orice forma - bunica mea pregatea pasca asta in tava dreptunghiulara a cuptorului). Unge tava cu unt

Preincalzeste cuptorul la 180°C. Intinde in tava o foaie de aluat, apoi pune umplutara de nuca si niveleaz-o cu o lingura, intinzand-o pe toata suprafata. Asaza peste ea o alta foaie de aluat, apoi presara smochinele amestecate cu stafide, in strat uniform. Pune deasupra acestora o foaie de aluat si unge-o cu dulceata de coaja de portocale (eu am folosit tot borcanul si probabil ca as mai fi pus daca mai aveam :-). Asaza deasupra ultima foaie de aluat si lasa pasca la crescut 30 de minute. Unge-o apoi cu oul batut, presara zaharul si da-o la cuptor vreo 40 de minute, pana ce e rumena.

luni, 14 aprilie 2014

#LoveTirol: Unele dimineti...

...incep asa 
iar altele - asa.
Daca dimineata iti poate spune ce fel de zi urmeaza, atunci cele din Sölden tre' sa fie tare bune. 

Si chiar sunt - incep cu vederi catre creste inzapezite si pajisti inverzite, cu nori care plutesc peste turlele bisericilor si continua cu asteptarea din telescaun, unde e doar white noise.  Te invaluie si nu te mai mai lasa sa pleci. Mai bine asa, pentru ca oricum nu prea-mi vine sa ma mai intorc. Pana la vara as ramane la o cabana, unde as praji toata ziua Kaiserschmarrn in mult unt (nu stiti despre ce vorbesc? revin cu reteta de Kaiserschmerrn si o sa va convingeti), iar seara as decanta un Zweigelt. Happy days.

duminică, 13 aprilie 2014

#LoveTirol: Cina la restaurantul Pfandl

...ceea ce demonstreaza ca daca ai o tigaie de fonta suficient de mare, poti sa hranesti o gasca de oameni infometati. Cu tot ce stie Tirolul mai bine, adica proteine + carbohidrati = (and the end of my diet, apparently :-/)

vineri, 11 aprilie 2014

#LoveTirol: Bunele obiceiuri


Nu stiu voi, da' eu primul lucru pe care-l fac cand merg in Tirol (la ski sau nu, dar mai ales la ski ;-) e sa rad o weissbier. Si apoi (cel putin) inca una. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Anul asta, cand tocmai ce credeam ca am ratat sezonul, mi s-a intamplat o fericire de saptamana (care inca nu s-a terminat!) pe valea Ötztal, ceea ce inseamna ca am calarit pârtiile din Obergurgl/ Hochgurgl, Sölden si Stubai (unde o sa ajung maine seara).

Am plecat in Austria (more like #Auskia ;-) marti de dimineata. Si prin asta vreau sa zic foarte dimineata. De fapt nu m-am mai culcat deloc si pe la 4 fara un sfert imi incarcam bagajele-n masina si porneam spre Targu Mures*. De acolo am luat avionul pana la Memmingen Munchen Vest - o cursa Wizz Air unde daca-ti rezervi locul din timp te costa vreo 179 de lei fara taxele de bagaje.

Asa ca marti dupa amiaza numa' bine ce era cazata-n Sölden si plecata-n cautare de weissbier, dupa cum cere bunul obicei. Am gasit-o in restaurantul Pfandl, unde s-au mai intamplat si alte nenorociri intr-o tigaie imensa de fonta. Ceea ce - din nou - va doresc si voua. Dar despre asta o sa va povestesc cand n-o sa am chestii mult mai interesante de facut. De exemplu fix ce-am primit urmatorul mesaj: "Hai jos in bar la bere. Sa ne bucuram ca suntem aici". Pai nu? Pai da!

Pana atunci, pentru arogante in real time din Tirol , urmariti pe Facebook, Instagram, Twitter si alte balarii hashtag-urile #lovetirol si #auskia. Cheers!

_______
* - inainte sa spuneti ca pentru Bucuresti e peste mana sa pleci din Targu Mures - nu e cazul de fata, pentru mine e o scuza numa' buna sa mai trag o fuga la Cluj, la intoarcere, pentru terina de foie gras, cotlete de miel si piept de rata la Baracca