Wasting time

Alyson Provax - Time Wasting Experiment

Tea & the City. Wrap up

Duminica trecuta s-a intamplat aventura urbana de care povesteam si pe care o planuiam de prin iarna. Cum ce stiu sa fac cel mai bine intr-o zi de weekend e sa ma rostogolesc dintr-o carciuma-n alta, asta ni s-a intamplat in proiectul ‘Tea & the City: Aventuri Urbane cu Lipton’.

Toata treaba a fost orchestrata dupa cum urmeaza: dimineata la 10:00 s-a sunat adunarea si in parcarea de la piata Victoriei ne-am reunit echipele. Eu & Laura, cititoarea care a castigat concursul, Florin, Cristi & Alex + cititorii lor, impreuna cu lovely girls from GolinHarris ne-am incarcat intr-un autocar si am plecat spre prima destinatie.

Am facut prima oprire la Baciu, unde ni s-a intamplat un platou cu tot felul de bunatati afumate, plus un altul cu branzeturi, ba si unul cu placinte. Ce a fost cu adevarat periculos e ca am descoperit cornuletele cu nuca de mai jos. Facute cu untura si tavalite prin zahar, sunt atat de bune incat nu prea mi-e clar cum o sa reusesc sa ma feresc pe viitor.

Next stop – Delicateria Gala, unde mi-am amintit de ce iubesc Portugalia. Pentru ca azulejos, pentru ca vinho verde, pentru ca pasteis de nata.

Urmarea a fost one of my favourite spots – Pain Plaisir, despre care povesteam si-n postul de mai jos. Irina, Monica si Tom ne-au primit nu doar cu ceai rece Lipton Ice Tea, ci si cu paine proaspata, unt aromat si tarte fabuloase.

In continuare, am parcat autocarul langa Centrul Vechi, pentru ca ne-am infiintat la La Delicii. Aici Adrian ne-a pregatit inghetata cu ceai verde, pe care eu am asortat-o cu o cupa de fistic. (Nu mi se intampla sa trec pe aici fara sa ma infig intr-una. E una dintre preferatele mele. Da’ vom mai vorbi despre asta cu alte ocazii. Pana atunci, treceti in fiecare joi pe aici, e ziua in care apar aromele interesante: inghetata de muguri de pin, caramel sarat, susan negru – you wouldn’t wanna miss out on that).

Cum am incheiat our fabulous foodie crawl? Potolindu-ne setea pe terasa de la MNAC, unde am pus-o de-un picnic cu ceai verde Lipton Ice Tea si multe goodies de la Pain Plaisir.

Foto - Andrei Pungovschi

Tea & the City ar trebui sa se intample mai des. In my humble opinion.

Voi ce ati mai fi trecut pe lista de opriri? Eu as mai fi strecurat un Aperol Spritz la Simbio, un vin in curtea de la Bacania Veche, inca o prajitura la Rue du Pain si cafea la Origo.

Foccacia cu ulei de masline & ierburi aromate. A love story

Asta e cea mai buna paine pe care am facut-o pana acum. N-o fi cea mai buna din lume, da' clar e cea mai buna care a iesit pana acum din cuptorul meu.

E o foccacia cu ulei de masline parfumat cu ierburi aromatice, presarata cu fulgi de sare, dospita peste noapte, coapta cu grija, posesoare de crusta crocanta si un miez pufos.

S-a intamplat asa:

#1 Vineri m-am trezit in brate cu un cos plin cu sticle de ulei de masline Costa d'Oro. We're old friends, il folosesc de multi ani, si pana acum am trecut impreuna prin multe salate, marinade, sosuri, gratare si alte aventuri mononesaturate.

#2 Prin urmare, mi-am facut o salata cu frunze verzi, dovlecei sotati, ton, broccoli perpelit la gratar, rosii cherry, penne integrale, fulgi de migdale si de usturoi putin prajiti, frunze de busioc, toate stropite cu-n dressing de ulei de masline extravirgin, zeama de lamaie, o lingurita de capere si cativa fulgi de ardei iute. A fost bun, dar nu despre asta vorbim aici.

#3 In zilele urmatoare m-am tot gandit ce sa pregatesc cu uleiul care ma inunda in bucatarie. Am tras cu ochiul la Cookie, care s-a aflat in aceeasi situatie - ea si-a batut joc de niste creveti in cel mai delicios mod cu putinta. Check it out. Am fost in inspectie si la Florin, unde s-a lasat cu inghetata de ulei de masline. Da, inghetata. Servita cu dressing de otet balsamic, doh :-))

#4 Ieri seara, la birou, m-a lovit inspiratia. GoodFood can have that effect on you. Asa ca m-am dus acasa, sa-mi fac de treaba in bucatarie.

Am luat o cana. Am turnat in ea 2 pliculete de drojdie uscata. Am adaugat 100ml de apa calda. Am asteptat 5 minute, pana ce au inceput sa apara bule de aer la suprafata. Am turnat continutul canii peste 300g de faina (650, regular stuff). Am amestecat c-o lingura si am pus castronul la frigider, la crescut, unde a stat pana azi dimineata (aproximativ vreo 12 ore).

(imediat dupa asta am mai luat un castron si-am facut acelasi lucru cu 300g de faina integrala - eram curioasa sa vad cum o sa iasa si-n varianta asta. bine am facut)

Dimineata, am scos aluatul din frigider. Deja isi dublase volumul. L-am lasat pe blatul din bucatarie 1 ora, sa revina la o temperatura mai apropiata de cea a camerei si am pregatit uleiul aromat.

Am aliniat urmatoarele: cateva fire de cimbru, cateva de rozmarin (ce bine e sa ai un pervaz bine aprovizionat ;-), cateva frunze de dafin si o sticluta de ulei de masline Costa d'Oro extravirgin, presat la rece si nefiltrat. The really-really good stuff.

Ierburile le-am pocnit in mojar, cat sa iasa putin aromele din ele.

Apoi le-am pus intr-o craticioara cu 200ml de ulei de masline. Am pus-o pe foc si am luat-o imediat ce uleiul incepe sa sfaraie (n-am vrut rozmarin prajit, doar ulei aromat).

L-am lasat putin sa se raceasca si l-am strecurat intr-o sticla (nu arunca frunzele, ca le folosim mai tarziu ;-)

A trecut ora de reaclimatizare a aluatului, asa ca mi-am redirectionat atentia asupra lui. Aluatul de baza l-am completat presarand inca 200g de faina, plus 15g de sare de mare (Camargue, confiscata de la Pain Plaisir ;-)

Am amestecat si am adaugat si 75ml din uleiul aromat.

Dupa care m-am apucat de framantat. Vreo 5 minute. Aluatul era destul de lipicios, dar a devenit elastic si matasos imediat ce am mai adaugat vreo 2 linguri de ulei de masline.

Acestea fiind zise, am acoperit aluatul cu un servet curat si m-am dus sa ma uit la seriale citesc mailurile cat aluatul a stat la dospit. Cam 1 ora.

Dupa momentul de asteptare, l-am transferat in doua tavi unse cu ulei - una pentru aluatul alb, alta pentru cel integral (logic). Iar l-am acoperit, iar am asteptat. De data asta - un singur episod juma’ de ora.

Cand am terminat cu asteptarea (care de fapt e cea mai enervanta parte :p), am uns aluatul cu niste ulei aromat, am presarat niste fulgi de sare Maldon (foloseste sare de mare, sare grunjoasa sau sare-de-care-ti-place-tie), am pus tavile (pe rand) in cuptorul incins la 200°C, pe raftul din mijloc. Pe cel de jos am pus o tava umpluta cu apa (daca ai cuptor smecher, cu aburi, etapa asta e mai simpla :). 

25 de minute mai tarziu, cand foccacia era deja aurie, am scos-o putin la aer, am manjit-o cu restul de ulei aromat, am presarat din ierburile pe care le-am pastrat, si am mai dat-o la cuptor 15 minute. 

Cand a iesit, foccacia alba era cam asa. Un vis carbohidratat.

Iar cea integrala, mai densa si mai golden brown, nu era too bad either. Drept dovada acum, la nici cateva ore, nu mai exista nici urma de ea. It's magic.

Acestea fiind zise, eu abia astept sa mai gasesc un pretext ca sa reproduc foccacia asta care-mi  saboteaza planurile low carb. Pana atunci, stati cu ochii pe pagina de Facebook Chez Mazilique, ca am niste cosuri ca cel primit de mine care as vrea sa ajunga la voi :-)

Take five*

Pentru dorul de Istanbul. Via Books-Express.

Entrecôte de bison, la noul Saturday brunch de la Pullman

My new lemon tree, via Ciuc Radler care a facut 1 an

Ceai rece & cafea la Origo

Aperol infuzat cu ardei iute (din Sri Lanka, ofc ;-)

*things that i ♥

The amazing bff

Prietena ta cea mai buna nu se afla in posesia cheii apartamentului tau doar ca sa aiba acces nelimitat 24/7 la colectia ta de rochii, tavi pentru prajituri & sticle de prosecco. O are ca sa vina peste tine cand ai cazut in butoiul cu melancolie si cineva trebuie sa-si suflece manecile si sa te scoata, o are ca sa te ajute sa-ti faci bagajele pentru ca stie ca you utterly hate it, o are ca sa-ti ude busuiocul, menta si rozmarinul de pe pervaz cand esti plecata, o are ca sa-ti lase surprize in castroane.

Pain Plaisir

A trecut fix o luna de cand aman sa scriu articolul asta. Pentru ca-i complicat sa legi doua fraze despre locurile care-ti sunt dragi (de exemplu a durat juma' de an sa scriu despre Simbio si atunci abia s-au strans trei paragrafe:))

La Pain Plaisir am ajuns prima data acum o luna, si o singura vizita mi-a trebuit ca sa-mi insusesc un nou obicei carbohidratat.

Locul in cauza e o brutarie-patiserie-cofetarie lovely, pe Barbu Delavrancea nr. 1 (se intra din Ion Mihalache). Gasesti aici vreo 12 feluri de paine, tarte, biscuiti si alte prajituri, plus trei oameni misto carora nu le e frica sa foloseasca unt de de 82%.

Povestea lor incepe acum mai multi ani, cand Monica (stanga) si Irina (dreapta) s-au cunoscut si s-au imprietenit la job. Pana acum un an, Monica a lucrat in vanzari, a fost client service, a fost director executiv, a facut si marketing. Dar asta deja e in trecut. Acum te primeste cu zambete, cafea si croissante la Pain Plaisir.

In 2007, Irina lucra la Ministerul de Finante. Pana intr-o zi cand drumul ei n-a mai batut coridoare de birouri, ci s-a mutat pe strazile din Paris, unde a urmat cursurile Le Cordon Bleu (pretty much cel mai tare loc unde poti invata sa gatesti - Julia Child, Yotam Ottolenghi si Mario Batali or sti ei ceva). De aici a trecut prin bucatarii de trei stele Michelin (Pierre Gagnaire), o stea (Gaya Rive Gauche), iar apoi la patiseria Pain de Sucre (cam a treia cea mai misto patiserie din Paris).

Tom (poza din mijloc, doh) a aparut in schema pe cand Irina lucra la Pierre Gagnaire. Aici ea a cunoscut un tanar pastry chef englez de care s-a indragostit (awwww, yes, I'm a sucker for a butter, sugar & flour powered love story). A few years later, cei doi s-au venit in Romania, unde impreuna cu Monica s-au gandit sa deschida Pain Plaisir.

De la idee si pana cand locul a fost up and running a trecut un an, timp in care Tom si Irina au lucrat la meniu - intai acasa, apoi, din februarie, in laborator. Acum zilele lor incep la 5:00 dimineata, cand vin sa faca painile si sa pregateasca prajiturile. Asa ca le vei gasi proaspete in fiecare zi - baghete cu cereale sau tradition francaise, paine integrala, cu seminte de dovleac, de secara, cu cacao, pain au chocolat, niste croissante care mie-mi plac foarte (da' foarte!) mult, unt aromatizat cu rucola sau curry, plus multe alte chestii delicioase care umplu vitrinele si rafturile.

Noua mea rutina este ca sambata dimineata sa le calc pragul cu urmatoarea comanda ferma:

• 1 anemona - prescurtarea pentru Kouing Aman, o specialitate bretona facuta din aluat de croissant impaturit cu unt si putin zahar care la cuptor se caramelizeaza si devine my dream pastry
• 2 biscuiti cu ovaz
• 1 chifla cu nigella seeds & curry (este la fel ca painea Brancusi - crusta crocanta si aluat aromat)
• 1 madlena
• 1 (sau chiar 2) croissant
• 1 tarta cu fistic si fructe de padure 

Pentru asta merita sa nu mananc carbohidrati toata saptamana. Zic sa le faceti o vizita, I know I will :-) 

Baguette Tradition Francaise

Anemona

Tarta cu fistic

Pain Cereales

Foccacia 

Paine Brancusi

Clafoutis cu visine, Verrine fraisier, salata de fructe

Paine Kiseleff

Chiflele cu nigella & curry / Pinosaurus 

Tarta cu mango, tarta cu ciocolata

Lovely breads

Croissante

Tarta cu ciocolata

Paine cu seminte

Bunatati de la Davide Paludda / Ceaiuri