Pop me a cork

Apologia tortului de bezea

Tortul de bezea de la White Horse

Cand eram in clasa intai si am luat premiul intai cu coronita (?!?!), acasa m-a asteptat un platou maaaare cu bezele colorate (mama, te rog sa nu plangi, wtf!)

Si cum un copil de 7 ani high on sugar e greu de ignorat, s-a instaurat o traditie. De ziua mea primeam tort cu bezea, plus extra bezele cand si cand, daca eram cuminte.

Obiceiul s-a pastrat pana azi. Probabil ca daca nu ar fi fost un gust dobandit in copilarie, treaba n-ar fi stat asa, dar 20j de ani mai tarziu, tot aceleasi prostii le am in cap. Acum cativa ani, prietenii au cautat acest tort al copilariei mele in mai toate cofetariile din Bucuresti. Rasfatata cum sunt, am avut norocul sa-l si gaseasca.

Anul asta on my bday (actually in noiembrie anul trecut, dar astea-s detalii :), am umplut pubul de la White Horse de prieteni dragi cu beri in mana (hai si prosecco ;). Am mancat mult si bun (am martori), dar surpriza serii a fost cel-mai-bun-tort-de-bezea-evaaah!

Happy b-day to me!

Oricat de tare as fi vrut sa tin doar pentru mine tortul de bezea de acolo, sa stiti ca-l gasiti in meniu cam in fiecare zi. Enjoy, cuz I know I will (White Horse e periculos de aproape de biroul meu, asa ca urmeaza si povesti cu meniul lor de zi cu zi ;)

You could see that Pierre did truly love the mademoiselle

La boîte à joie

Briose cu praz si branza. Facute de altii :))

Eu tot n-am apucat sa gatesc (daca nu se pune la socoteala faptul ca azi dimineata am prajit niste oua pe care nu le-am mancat pentru ca nu mi-au placut). Sunt scoasa din circuit, mai dureaza pana-mi dau doua perechi de palme sa-mi revin. Plus faptul ca mi-am aruncat toate tigaile nu cred ca a fost de ajutor :))

Dar noroc ca am un job care inseamna fix ce zice: mancare buna. Asa ca acum tot biroul miroase bun si cald, pentru Alexandra si Ioana au scos din cuptor briose cu praz si branza.

Reteta GoodFood e cam asa:

175g de făină obişnuită
1 linguriţă praf de copt
¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
½ linguriţă de nucşoară
50ml de lapte
1 ou bătut cu furculiţa
100ml de ulei vegetal
1 praz tocat mărunt
75g de brânză Cheddar rasă mărunt

Se încălzeşte cuptorul la 160° C/gaz 4 şi se tapetează o tavă de brioşe cu nouă hârtii de brioşă. Se amestecă toate ingredientele uscate până când se omogenizează, apoi se toarnă deasupra laptele, oul, uleiul. Se adaugă cu grijă prazul şi brânza, apoi se amestecă. Se toarnă compoziţia în mod uniform în formele de brioşe, apoi tava se dă la cuptor timp de aproximativ 25 de minute, apoi se verifică – s-ar putea să fie nevoie să mai stea la cuptor.

Postcards din viata mea paralela

Daca cineva si-a facut griji - nu e panica. Daca nu s-a simtit lipsa, cu atat mai bine. 

Mai dau pe aici (from time to time). Inca mai mananc, chiar daca am luat o pauza de gatit. De unele lucruri trebuie sa ti se mai faca dor. In ultima vreme mi-a fost dor si de mine.

Hai ca asa postare cu sirop n-a mai fost de mult in meniu ;)) 

Buttercream frosting // Crema de unt si un concurs untos

UPDATE - Castigatorii concursului sunt:
Valentina, Forfecutsa, Bianca E, Sabrina, Larisa, Mitinita, Georgiana, Alice, Lavinia, Nico, Andreea, Ioana, Miha.ela, Roxana C, Ruxandra, Ana B, Corina M, Ioana, Smo si Merat.

Dragelor, va rog sa-mi trimiteti un mail ca sa va pun in legatura cu premiile :)

Chiar daca de ceva vreme bate vantul pe aici, n-am intrat in somaj de tot: in ultimele weekenduri m-am distrat cu mult unt si zahar, plus cateva sute de cupcakes. Daca te-ai  saturat sa-ti manjesti briosele cu ciocolata topita, intotdeauna exista varianta in care le pui capac cu niste crema de unt.

Adica: faci briosele cum spuneam aici (sau orice reteta ai chef si crezi ca s-ar bucura de-o combinatie) si cat se racesc te joci cu urmatoarele:

• 120g de unt (la temperatura camerei)
• 230g de zahar pudra (dat prin sita, ca sa fii sigur ca e foarte fin)
• o lingurita de extract de vanilie (sau ce alta aroma iti mai trece prin minte: coaja de portocala, cafea, extract de migdale - eu am cumparat niste extracte naturale foarte simpatice si foarte ieftine de la Londra, pacat ca n-am facut-o in cantitati industriale :p)
• 2 linguri de lapte
• coloranti alimentari daca ai chef de panarama 

Intr-un bol, untul se bate cu un mixer pana ce e cremos. Apoi incepi sa incorporezi zaharul pudra - cate putin, ca nu vrei sa te trezesti intr-un nor alb si dulce (da' acum ca am spus-o, parca suna bine). Aici ti-ar fi de ajutor o spatula de silicon, ca sa incorporezi si crema care se lipeste de peretii bolului. Adaugi apoi laptele si aromele mixezi pana ce crema e fina si afanata (cam 3-4 minute). Acum e momentul sa mazgalesti treaba daca vrei sa te joci cu coloranti - in functie de ce vrei, adaugi putin colorant alimentar (gel, pasta, lichid sau praf dizolvat). Desigur, exista si variantele de coloranti naturali (zeama fructelor colorate: zmeura, afine, mure etc.). Daca se subtiaza crema (la mine n-a fost cazul), mai poti adauga zahar pana ce are consistenta ok.

Si cand treaba-i gata, nu-ti mai ramane decat sa-ti manjesti prajiturile (nu doar cupcakes, merge si la torturi si alte panarame hipercalorice). Fie intinzi crema cu o spatula si o sa arate mai "rustic/lenes/natural", fie ai putina rabdare si umpli un poche cu dui (se gaseste la supermarket de la Fackelman) sau spritz sau punga cu varful taiat si-ti incerci mana in trandafirasi si alte aratari mai mult sau mai putin decorative.

Crema de unt poate fi tinuta la frigider vreo doua saptamani (dar, evident, nu mai tarziu de data de expirare a untului! :))) - inainte de a o folosi trebuie sa mai treci mixerul prin ea o data, ca sa se mai aeriseasca.

In alta ordine de idei, dar pe acelasi subiect, untofila din mine s-a bucurat foarte tare cand a gasit la supermarket unt Lurpak, pe care-l vanam de cand l-am vazut, acum vreo doi, pe Jamie Oliver folosindu-l intr-o emisiune (veche, de inainte sa fie suficient de popular ca sa aiba product placement :). Si pentru ca mi-am exprimat entuziasmul suficient de vocal, mai jos gasiti un concurs simpatic, cu 20j de premii untoase. Daca si voi ♥ unt, lasati un comentariu cu ce inseamna mic dejun de vis.

Mancare de oameni lenesi: Pulpa de porc cu cartofi, morcovi & pastarnac la cuptor

Oare daca las postarea fara text, se intelege ce-am facut eu aici? Pentru ca inca n-am iesit din starea mea de burnout :(

Dar, for the sake of it - am aliniat urmatoarele: morcovi, pastarnac, cartofi cuburi, ceapa tocata, cateva capatani de usturoi si pulpa de porc taiata cuburi.

In cateva linguri de ulei de masline am amestecat condimente de la Nomu (sa fi fost provensal? don't remember :p)

Bucatile de carne le-am rumenit in tigaie, apoi am perpelit si ceapa, cartofii i-am fiert putin, si am pus totul intr-o tava.

Care a stat la cuptor pana m-am gandit ca nu mai pot de foame.

Asa ca am mancat.

Acum ma duc sa beau un pahar de apa de la robinet in cinstea elocventei si retoricii :-|

The good morning

Mancarea de la Londra - ziua 6 // Barbecoa (Jamie Oliver & Adam Perry Lang)

Mda, se pare ca tot n-am terminat epopeea londoneza... Da' o sa fiu foarte scurta si la obiect ;)

In spatele catedralei St. Paul, la parterul unui centru comercial, am gasit restaurantul Barbecoa, semnat tot de Jamie Oliver, alaturi de Adam Perry Lang. Aici a trebuit sa facem o rezervare (am sunat la pranz pentru cina in aceeasi seara, deci nimic spectaculos, dar avand in vedere ca treaba tinde sa se aglomereze pe seara, e indicat).

Carciuma e mare, foarte luminoasa, iar noi am prins o masa chiar la geam, cat sa ne benoclam la catedrala de peste drum.

Am inceput cu un bread board cu unt de casa (4 lire) ...

...si o portie de crispy pig cheeks (delicios!) cu cateva frunze de salata si niste conopida marianta cu arome indiene (8 lire)

La felul principal Iv s-a inhamat la un cotlet de porc (maaaare) cu frunze verzi de kale (un fel de varza) sotate si piersici in bourbon (17 lire), 

am impartit garniturile: cartofi prajiti in untura de gasca (4 lire) si piure de cartofi cu usturoi copt (4 lire), 

iar eu m-am bagat la o friptura de vita (dry aged rump steak) cu vinete si niste verzituri (19 lire)

Medium rare, desigur :)

Desert nu am mai luat, ca oricum n-am putut termina felurile principale. Dar la iesire am tras cu ochiul in bucataria deschisa

Toata distractia, plus doua ape si doua beri a fost vreo 75 de lire. Cam mult, daca e fac o comparatie cu Petrus. Dar average pentru un restaurant cu pseudopretentii din Londra.

Writer's block // Enira, Bessa Valley

Cred ca am mai mentionat aluziv de cateva ori, dar acum e clar - I have writer's block, sper ca nu-i writer's burnout. Cert e ca nu mi se mai leaga cuvintele-n propozitii. Thank God, nu aveam cine stie ce talent de pierdut, asa ca paguba nu-i mare, da' tot nu ma bucur :-| 

Si cum mi s-a zis ca treaba se rezolva, printre altele, si cu un pahar de vin bun, mi-am amintit de vizita in podgoria Enira, la Bessa Valley, la inceput de septembrie. 

Poate nu ajungeti acolo, dar daca sunteti strategic amplasati langa un raft cu vinuri Enira, merita incercat vinul bulgaresc, cum ar fi BV 2007 - un cupaj opulent de Merlot, Cabernet Sauvignon, Petit Verdot si Syrah, dar si Rose 2009 mai usurel, proaspat, cu note citrice-vegetale. (not to worry, n-o sa umplu blogul cu review-uri de vinuri, ar trebui sa stiu mai multe adjective decat am eu la momentul de fata in vocabular. plus ca ar trebui sa ma si pricep la vinuri :))

Aioli (cu busuioc)

De cand eram mica am invatat de la tata sa fac un fel de maioneza de usturoi. Si am facut-o multi ani, cu o gramada de victime colaterale, pentru ca oricat de buna ar fi, nu-i usor sa mananci o strachina de usturoi frecat cu o cana de ulei si un strop de lamaie.

Acum am avansat la nivelul urmator: aioli. Tot o maioneza, da' mai gustoasa, de care incerc sa nu abuzez (dar avand in vedere ca am mancat-o cu painea de mai jos, se pare ca nu prea-mi iese :))

Doua galbenusuri se freaca cu o lingura mare de mustar de Dijon.

In treaba asta se amesteca si cativa catei de usturoi deja pisati/maruntiti. Cam cati va lasa inima (si mai ales bila :))

Si toata treaba asta se amesteca incetisor cu ulei de masline, putin cate putin, cam 150-200ml. Stiu ca-i mult, da' nu tre' sa mananci tot castronu' :p

Eu am vrut si niste extra-aroma, asa ca am luat o mana de busuioc grecesc din ghiveciul de pe pervaz, si l-am batut in mojar de l-am facut franjuri. Apoi l-am amestecat in maioneza....

...pe care apoi am echilibrat-o cu zeama de lamaie.

Pe langa faptul ca am mancat sosul cu paine goala, l-am trantit si peste un biban de mare (a se remarca talentul meu in a fileta pestele - NOT!). Da' merge si cu alte bunatati, va orientati voi ;)

Paine irlandeza cu bicarbonat // Irish soda bread

Luni m-am intors de la Dublin. Doua zile petrecute acolo au fost suficiente ca odata ajunsa inapoi acasa sa ma ia un dor de puburi vesele, cu mancare multa si buna. Dar despre asta intr-un episod urmator, ca oricum n-am terminat cu povestile din Londra.

Asa ca mai bine va explic care-i treaba cu painea irlandeza, una dintre cele mai simple retete de paine pe care am incercat-o.

Pai intr-un bol am amestecat 250g de faina alba cu 250g de faina integrala si 100g de faina de ovaz (de fapt trebuia sa pun 100g de fulgi de ovaz, da' m-a luat valu') plus 1 lingurita de sare si 1 de bicarbonat de sodiu. Am turnat cate un pumn din toate semintele pe care le-am gasit in casa (floarea soarelui, susan, mac, seminte de ceapa, de in etc)...  

am amestecat totul cu 500ml de lapte batut si mi-a rezultat asta:

Care a petrecut vreo 45 de minute in cuptorul incins la 200 de grade, pana a facut o crusta crocanta si rumena.

Eu am mancat-o fierbinte, cu un sos de usturoi. Data viitoare o sa fac chifle mici-mici, sa fie toate o coaja mare si crocanta :)))

Mancarea de la Londra - ziua 5 // Ottolenghi

Vine ziua mea si daca cineva nu stie ce cadou sa-mi faca, eu m-am gandit ca tare mi-ar placea un Ottolenghi al meu, doar sa se cheme Chez Mazilique si sa fie-n Bucuresti, ca Londra e cam aglomerata.

Ottolenghi e un deli-cofetarie-restaurant-take-away cu niste vitrine de-ti ia mintile. Dupa cum se vede..

Pe langa muntele de prajituri, torturi, cupcakes, tarte, cookies si alte nenorociri zaharoase, Ottolenghi are si un salad bar impresionant. Eu n-am mancat niciodata salate mai bune, cu gust proaspat, cu asocieri de ingrediente mai surprinzatoare.

Mai poti cumpara de acolo si cateva mixuri de ingrediente facute de ei, niste gemuri, ciocolata si alte goodies.

Eu am fost la Ottolenghi Belgravia (usa-n usa cu Petrus a lu' Ramsay), unde aveau o masa comuna, rotunda, de vreo 6 locuri si inca vreo doua masute afara, pe terasa. 

Am comandat un meniu mic, cu un fel principal (ton cu crusta de susan alb si negru & sos miso) si doua salate (un amestec de varza rosie, sfecla, mere si naiba mai stie ce si cartofi copti cu bacon, lamaie si anghinare - in viata mea n-am mancat cartofi copti care sa mai fie buni si reci, dar astia erau freakin' amazing!) - 13,70 lire.

Iv s-a infipt intr-un carrot cake. La el isteria era ceva mai mica, pentru ca la toate sedintele la care a fost cateringul a venit de la Ottolenghi (si-l invidiez rau pentru asta, ba-l si urasc putin ca nu mi-a adus la pachet, pe modelul pateistilor :p).

Ca sa inchei, au trecut vreo doua saptamani de cand am fost la Ottolenghi si eu inca ma gandesc la asta in fiecare zi, si nu doar o data. Deci daca cineva n-are ce face cu un faras de bani, sugerez sa mi-l dea pe mana ca sa-mi fac un Ottolenghi la un colt de strada <3

(And btw, stiti care-i povestea lui Yotam Ottolenghi, baiatu' care a facut treaba asta frumoasa? Pai el era jurnalist in Israel si la 30 de ani - in 1997 - s-a pus de-a curmezisu' si-a plecat la Londra unde a facut cursul de pastry de la Cordon Bleu. In 2002 a deschis prima carciuma. Acum sunt patru Ottolenghi in Londra si din februarie au pus-o si de un restaurant in toata regula - Nopi.)

Si acum chiar ca inchid fereastra, da' nu inainte de a va lasa cu un slideshow cu fotografii de la Ottolenghi, furate de pe pagina lor de Facebook :p