Friptura de vita la gratar - Idiot's Guide

Pentru toti cei pe care i-am auzit spunand “Eu nu stiu sa gatesc”, o dedicatie speciala, simplu ca painea prajita.

1. Mergeti la Mega Image. Sunt 30 in Bucuresti si 3 pe langa. Sigur gasiti unu'
2. Va indreptati spre vitrina frigorigica si incercati sa identificati carnea de vita (cmon, you can do it :))
3. Pe sistemul mai scump = mai bun, luati cea mai scumpa carne gata transata pentru friptura. Ca sa nu iasa ca o talpa de cizma, recomand “Steak Extra”, de la La Boucher. “Cel mai scump” nu inseamna ca tre’ sa fie zi de salariu si nici vita din Argentina (din pacate…)
4. Ajungi acasa cu prada. O scoti din caserola. 5. Pui sare si piper peste6. Incingi o tigaie (in acest caz, grill)
7. Pui sau nu o lingura de ulei de masline, depinde cat tare te inspaimanta costumul de baie pe ti-l pui sau nu in Vama (sau mult mai in sud, daca te-ai prins in sfarsit ca nu merita mai mult de o tura pe an, asa.. de pofta)
8. Cand s-a incins situatia, pui carnea-n tigaie. Daca folosesti din aia gen grill, aseaza-o in diagonala, o sa aiba criss-cross-uri fancy looking9.1 O lasi de la doua minute in sus, pe fiecare parte, in functie de cat de raw sau well done o preferi (medium rare pentru mine, thx).
9.2 Daca vrei sa faci dungulitele fancy, la jumatatea timpului de cooking, asezi friptura pe cealalta diagonala10. Scoti din tigaie
11. Pui pe farfurie11.1 Faci poze si te lauzi12. Mananci

Midnight snack (8)

Daca drumul meu spre casa nu ar trece pe langa Gourmandise Traiteur, cred ca zilele de luni ar fi ceva de vis urat. Si pentru ca w/e-ul care a trecut nu mi-a fost suficient, painea cu slanina si ceapa a trebuit sa fie urmata - in mod firesc :)) - de Prosciutto di San Daniele, Parmegiano Regiano, nuci, pomodori secchi, capere, ciabatta cu masline, rosii cherry si rucola.
Plus Malbec si torrone cu migdale, caramel si smantana dulce.

The importance of being a snotty snob? Well, it can be quite comforting :)) Lucru asupra caruia am cazut de acord impreuna cu Oscar Wilde, over a glass of vermuth at Café de la Paix, while watching the splendour and shabbiness of Parisian life. Actually, I was having breakfast too.

Weekend treats

@casa di Cookie & Mishu, unde m-am jucat cu cea mai frumoasa pisica... ...si am mancat (si baut!) ca un porc.

Mai exact, sambata seara, Cookie a facut trei feluri de paste (carbonara, bolognese si veggie something cu gorgonzola), eu am facut doua placinte (pentru ca nu m-au lasat sa fac trei, as planned :p) -- tarta cu lamaie si o alta cu mere, plus primea mea paine ever,... pe care am mancat-o cu slanina si ceapa (ha!), Mishu a facut mojito si eu am adormit pe canapea ca sa ma trezesc dimineata si s-o iau de la capat, with Cookie's hotel like breakfast, urmat shortly after de un pui provensal despre care o sa povesteasca gazda herself.

Detalii despre cat de bune au fost placintele - cea cu lamaie in mod absolut neaşteptat - in episodul urmator, acum inca sunt şocată de faptul ca azi a fost luni si eu am fost nevoita sa merg la birou. Oh, the horror.

Tarta cu rubarba

Pentru cine nu stie ce-i rubarba - no panic, nici eu nu eram prea informata pana ieri. Rubarba sau reventul e un fel de leguma care are niste tije lungi si rosiatice si-n capat frunze ca de brusture. Eu, in ignoranta mea (it's bliss, yes) am auzit prima data de rubarba prin 2007, cand s-a organizat la Bucuresti primul targ de slow food, cel al Taranului Roman, unde se gasea gem de rubarba. Eh, si atat a trebuit ca rubarba sa intre brusc in circuitul urbano-trendy-coolistic al mancarurilor. Eu zic totusi sa nu exageram - rubarba e acra cu spume (rosii, ofc). Dar asta am aflat eu de-abia acum, cand Ioana, la insistentele mele curioase, mi-a adus rubarba de la Brasov (in Bucuresti nu prea se gaseste). Dupa ce m-am convins ca ti se face gura punga, am spus sa-i anihilez toate proprietatile antioxidante, antibacateriene, tonice samd intr-o tarta dulce. Ha! Gotcha.

Asa ca, pana sa fac aluatul de tarta, am taiat tulpinile in cubulete, intr-un vas termorezistent le-am amestecat cu zahar, din ochi (sa fi fost vreo 150 de grame), am stors si-o lamaie peste, am acoperit cu folie de aluminiu, si 30 de minute au stat la cuptor,...
...timp in care eu am facut aluatul. Basically, a fost ca cel folosit la placinta cu mere, dar cantitatile injumatatite - juma' de pachet de unt, amestecat cu zahar si cu-n ou, dupa care cu faina. Sa zicem o cana (175 grame?). Bagat apoi un pic la rece si intins direct in tava pentru tarta, pe care o mânjisem cu unt. Asta pentru ca eu am ajuns la nivelul in care am impresia ca-s asa o meseriasa incat ma pot lipsi de chestii ca sucitorul.. in curand o sa pot sa coc placintele doar cu puterea mintii! Hehe. Not.Dar iata ca am reusit si asta, asa... din poignée. Dupa ce am inţepat-o cu furculita, am bagat-o vreo 20 de minute la cuptor, pana s-a facut aurie.Timp in care am scos rubarba care se facuse considerabil mai prietenoasa - moale si dulcisoara - si am pus-o la scurs (zeama pe care o lasa am pastrat-o). Oook. Deci am ajuns in momentul magic in care atat aluatul de tarta, cat si rubarba erau pregatite. Am luat tarta, am pus rubarba. Simplu. Dar in loc sa ma opresc aici, am zis sa make things intresting.. and so I did (acum rezultatul e interpretabil).

Let me stop you right there, înainte sa va uitati la pozele de mai jos si sa credeti ca am pus carne tocata peste. Ceea ce am incercat eu a fost altceva: am luat cealalta jumatate de pachet de unt din frigider, l-am taiat cubulete, si l-am dat prin 150 de grame de faina, pana s-au facut un fel de firmituri. Pe care - atentie, lovitura de gratie - le-am amestecat cu 100 de grame de zahar muscovado (adica mai nerafinat, mai sticky si very dark brown). Dupa care am intins peste rubarba, ca sa fiu sigura ca nu are nicio sansa sa-mi acreasca seara.10 minute petrecute in cuptor mai tarziu, am pus si niste fulgi de migdale peste. Inca un pic pentru rumenit si tarta a fost gata. Impartita cu contrabandistii Ioana si George - furnizorii mei de rubarba -, tarta a avut parte de mixed reviews. Toti am cazut de acord ca e buna, dar: mie nu mi-a placut deloc (da' deloc) topingul cu zahar si unt, Ioana a zis ca-i ok, iar George totally loved it. Nu stiu ce sa inteleg din asta :)

La a patra felie insa, am revenit asupra deciziei si am spus ca daca toppingul era intr-un strat mai subtire, ar fi fost mai bine.Acestea fiind zise, eu zic ca esential e ca s-a mancat :))

Zi cu rasfăţ

Ciocolata cu lapte de la Demel, din Viena, Torta di torrone tenero con con pistacchi din Florenta, violete zaharisite de la La Violeta din Madrid si Malbec din Vista Flores, Argentina.
Pentru rasfatul de azi, multumesc.

Weeds (2)

Baby busuioc creste (acu' o luna jumate)

Fructe de mare à la marinnaire (à la Fry)

Prin martie, cand isteria asta culinara tocmai se declanşase, Fry a crezut ca-i cazul sa-mi alimenteze obsesiile si mi-a povestit o retzeta de scoici pe care abia azi m-am invrednicit sa o aplic la niste fructe de mare care zaceau prin congelator. Nu de alta, dar de curand, facand curat pe acolo, am descoperit un muschi de vita expirat in alta viata, prin 2007 (nu dati cu pietre, pana de curand frigiderul meu era dedicat exclusiv sticlelor de bere, vin alb si vodca. ocazional pantofi :) de unde sa stiu eu ce se ascundea pe acolo) Si n-as fi vrut sa aiba si fructele de mare aceeasi soarta.

Revenind. Ziceam fructe de mare.. well, eu nu sunt din categoria dubiosilor care se stramba si se inverzesc la fata cand aud scoici, creveti, languste etc. Imi plac pestele si fructele de mare de-as manca pana-mi cresc solzi si-mi dau tentacule pe nas (ceva mutatie genetica intre Mica Sirena meets Meduza :))

So, se iau niste fructe de mare (in cazul de fata vreo 400 de grame) - sau scoici, ca sa respectam retzeta lui Fry -, un pahar de vin alb, o ceapa mai mare (eventual şalotă - eu am adaugat si doua cepe verzi), cativa caţei de usturoi si una-doua legaturi de patrunjel.Ceapa, usturoiul si verdeata au fost tocate marunt, iar vinul l-am dat in clocot, pentru ca, dupa cum mi s-a povestit in w/e trecut, alcoolul creeaza un fel de crusta care nu mai permite aromelor sa treaca.
Ceapa si un sfert din usturoi le-am pus la calit intr-o lingura de ulei de masline, iar cand au devenit usor translucide, am taiat prajirea cu vinul amestecat cu patrunjel si restul de usturoi si am adaugat fructele de mare...
..si le-am lasat sa simmer vreo 5 minute.
A fost una dintre cele mai bune retzete de fructe de mare care au iesit de pe mana mea pana acum (asta pentru ca a fost printre putinele, imi era foarte foame si oricum am mancat doar eu, deci nu-i nimeni care sa ma contrazica. mwahahahah). Mi-a adus aminte de minunatzia mancata in Boqueria, la Barcelona, printre tarabe cu toate lucrurile bune din lume.

Recapitulare de w/e, la Kludi Studio

5 pizza, 3 borcane cu 36 chocolate chip cookies, 48 de cupcakes cu fulgi de migdale, capsuni inecate-n ciocolate, cu coaja de portocala confiata si alte bombonele, 8 borcane cu caramel de portocale, caramel de grapefruit si combinatii incrucisate (cine a luat cele doua borcănele cu portocale vertigo... sper ca nu le-am gresit :)) si o tarta cu capsuni in jeleu de mandarine si lime si crema de vanilie

Need I say more?

Yes: cine n-a venit e such a loooser :))

In rest - nice meeting you all, I had a lovely time si mi-a parut rau ca a trebuit sa plec in mijlocul discutiilor. 'Till next time ;)

Chez Mazilique @ 757 books & magazines - Culinary edition

The cat is out of the bag - si la Carturesti, si la belshugari, si pe feisbuc si pe unde s-o mai gasi. Asa ca, inainte sa roşesc si sa fug repede sa m-ascund, recunosc - sambata de la ora 19.00, la KLUDIstudio, unde are loc ce-a de-a noua editie a targului de carte 757 books & magazines, eu o sa ma trezesc vorbind despre pasiunea mea pentru cooking care ma tine la ora asta (01:16 AM) impachetand aluatul* pentru chocolate chip cookies. Si iata cum am ajuns la ce era important - nu vin cu mana goala, I'll bring cookiez & cupcakes si ce s-o mai nimeri, nu de alta, da' tre' sa distrag cumva atentia de la faptul ca bat campii :))
*dovada:

Salata "vezi ca ti se strica-n frigider" № 3

Adica rucola, rosii cherry, baby corn, sparanghel, un dovlecel si-un zuchinni copti la cuptor, masline negre feliate, plus cateva frunze de busuioc salvate de la ofilire.

Prima salata din serie, aici

Caramel de portocale mecanice

Dintre toate chestiile dulci, caramelul rulează, nu ciocolata. Asa ca inainte sa fac home made nutella, am incercat altceva.

Cu portocala mecanica ca punct de pornire si mai multe portocale decat am chef sa storc dimineata, for breakfast, m-am gandit sa fac ceva yumm si pretty hard to resist.

Era 12 noaptea cand mi-a venit ideea si un pic trecut de miezul noptii cand am ras coaja unei portocale si am stors altele pana am adunat 700ml de suc...

...pe care l-am amestecat cu 650 de grame de zahar si l-am pus la fiert, la foc mic.Asta timp de vreo ora jumate, amestecand din cand in cand si adunand spuma care se forma la suprafata.

Cand deja era aproape ora doua noaptea, am strecurat siropul care deja avea consistenta specifica de caramel. Nu cred ca operatiunea era absolut necesara, da' era tarziu si altfel adormeam :P

Apoi l-am pus inapoi la fiert, inca 15 minute, cu coaja rasa de portocala. Acum nu-mi dau seama daca asta i-a dat a bit of a bitter edge, da' nu conteaza, pentru ca in final a fost bun.

Tot caramelul a insemnat un total de trei borcanele,...

...care au incaput pe mâinile cui am considerat eu ca-i cazu', cuz' in my own confusion, I have the right to reign :))

Midnight snack (7)

Piept de rata fiert si afumat pe paine prajita, cu rucola, rosii cherry, seminte de in si otet balsamic.

Portocalele sunt perfecte

Nu exagerez, chiar asa e. Iar rodiile sunt frumoase ca niste bijuterii. Dar ma indepartez de subiect. Are cineva idee ce as putea face cu portocalele? Tarte? Biscuiti? Dulceata?

Not that I would want to mess with perfection, but I'm on a mission :))

P.S. - Stiu ca am zis si despre ridichi ca-s perfecte. N-am mintit, chiar sunt. It's not like I'm cheating

Home made pizza

Acum cateva saptamani am fost la picnic with friends, dar n-am apucat sa sa povestesc decat unul dintre hiturile zilei (the beautiful chocolate chip cookies). A doua lovitura la temelie a fost home made pizza, care a primit un calificativ foarte bun din partea Ioanei, ca inca mai am penele un pic umflate de atunci :P

In alta ordine de idei, abia astept sa fac pizza din nou. A iesit mult mai bine decat ma asteptam - subtire, crocanta, just lovely. Iar mirosul de drojdie (that was a 1st la mine-n casa) mi-a adus aminte painea facuta de bunica mea.

Ca multe-multe alte feluri de mancare, eu nu mai facusem niciodata pizza. Deci evident, nici aluatul aferent. Asa ca toata distractia a fost pe teren virgin si numai prin magie cred ca am reusit sa o scot la capat asa onorabil.

Dupa ce am consultat oracolul Jamie, unde am gasit o retzeta de aluat, m-am bagat si eu la treaba, respectand mai mult sau mai putin indicatiile pretioase.

Cum eu vroiam sa fac o singura pizza, am pus niste drojdie proaspata in 100-150 de mililitri de apa calduta si am lasat-o la caldurica sa faca bulbuci. Dupa vreo juma' de ora in care o pazisem degeaba si fara rezultatele asteptate, timp in care am sunat-o inclusiv pe mama sa o intreb wtf is drojdia giving me attitude, am hotarat sa amestec zeama bejulie si sa o torn peste o gramajoara de vreo 300 de grame de faina (plus un praf de sare) pe care o imprastiasem pe masa si-n mijlocul careia facusem un fel de gaura.

Dupa ce am amestecat usurel, aducand faina din exterior in interior, am adunat o gramajoara rotunjoara. Cum mie mi s-a parut cam uscatel aluatul, mi-am urmat logica si instinctele ce nu cunosct niciun fel de reguli de brutarie si am turnat niste (prea multa) apa calduta peste. Asa ca a trebuit sa completez din nou cu faina (ce retzeta exacta, nu?:p) Ah, uitasem - undeva in toata treaba asta cred ca am strecurat si-o lingura de ulei de masline.

Pe la acest moment, micuta mea bucatarie scaldata in lumina diminetii era de fapt inceţoşata de un nor de faina. Si eu in mijlocul lui. Cert e insa ca cineva acolo sus iubeste carbohidratii la fel de mult ca si mine, pentru ca in final am reusit sa ajung cu aluatul la o consistenta care sa-mi placa. Am facut din el o bilutza dragutza pe care am pus-o intr-un castron, acoperit de un servet de panza, la crescut. Dar ca sa nu astept doua ore, am asezat castronul pe un ochi de aragaz si am aprins un altul apropiat, ca sa fie langa caldura si tot procesul asta sa mearga mai repede. Insa pentru ca am trisat, dumnezeul carbohidratilor m-a pedepsit - bineinteles ca m-am intors in bucatarie ca sa vad ca prosopul cu care acoperisem aluatul pus la dospit luase foc. Practic, am dat foc la bucatarie. Tot practic, nu s-a intamplat nimic - doar putina panica si o carpa aruncata la cos. Ce conteaza e ca, in final, aluatul s-a cam dublat (triplat?) in volum :)Acestea fiind zise, am luat sucitorul si am intins o foaie subtire de aluat, patrata, pe care am pus-o in tava de la cuptor, pe care inainte asezasem hartie de copt, sa-mi iau de-o grija ca nu se lipeste :)
Pentru ca era o pizza pentru toata lumea, un coltisor a fost vegetarian pentru Ioana, un altul mai picant pentru mine, si restul - cu de toate pentru ceilalti.

Am pus-o in cuptorul incins la foc potrivit (cica 200 grade C), pe primul raft de sus, ca sa nu se arda pe fund. Si cum statea ea acolo cumintzica, eu, ramasa in continuare cu considerabil de mult aluat, am zis sa mai fac una. Asa ca am mai luat o bucata de coca si am intins-o pe blat. Iar pentru ca boschetzelul de rozmarin din ghiveciul de pe pervaz tocmai se uscase putin, am luat firele pe ducă si le-am presarat peste aluat. Pe deasupra am mai pus apoi doar niste sos de rosii si mozzarela, urmand ca atunci cand pizza va fi gata coapta, sa pun si niste frunze proaspete de busuioc.

Dar in momentul asta eu deja ma aflam in febra bucătărelii. Nothing could stop me, asa ca am trecut la pizza nr. 3, tot rotunda, pe care am pus ce mi-a mai venit la mana.


Cand Ioana si George au venit sa ma ia, pizza x 3 asteptau frumos ordonate pe masa.
Dar nu! Isteria nu s-a terminat asa usor. For me to get closure, cand m-am intors acasa de la picnic, am luat si ultimul rest de aluat, pe care-l pusesem in frigider, si am facut niste mici turtitze - cu rozmarin, cu ceapa rosie de apa, cu masline si cu ceea ce par a fi niste resturi de salam si un ou batut :P