A work in progress

Gem de capsuni, castraveti murati in saramura picanta, home made sundried tomatoes

O minunata paine cu seminte / Sunday dinner for Cookie & Mishu

Attention: long post ahead. Boredom may occur.

Era sambata, eu tocmai ma intorsesem de la mare (cu treaba la concertul Duffy, nu zacut pe sezlong) si ma plimbam dubios prin oras, cu pofta de blueberry muffins. Cred ca am facut de cel putin vreo trei ori blueberry muffins si n-am mancat niciodata. Am gustat o singura data. Asa ca m-am dus sa caut freakin' blueberrys sa-mi potelesc isteriile gurmande. Long story short, pana am ajuns inapoi acasa era aproape miezul noaptii. Asa ca briosele au avut de asteptat.

Duminica dimineata poftele mele au fost dublate... triplate cu chef de paine facuta-n casa si cartofi la cuptor cu rozmarin. Man, do I love carbs.

Asa ca am pus in practica ce m-a invatzat Violeta la Atelierul de paine. Am aliniat:

- un kilogram de faina pentru prajituri (spre deosebire de prima mea paine, cea rustica, din faina integrala, cu coaja groasa si crocanta, asta s-a vrut a fi fina si pufoasa :)

- doua pliculete de drojdie

- doua linguri de ulei de masline

- un cubulet de unt

- 100 ml iaurt

- sare

- doua linguri de miere

- 250 ml apa calduta

Faina am pus-o direct pe masa (curata!), am facut o gaura-n mijloc - Violeta ii spunea "coronita" :) -, unde am turnat drojdia, pe care am activat-o cu mierea. Am amstecat, am pus si sarea, am amestecat din nou, apoi si untul, iaurtul si apoi uleiul de masiline si, in final, putin cate putin, apa. Cu grija apoi, am inceput sa incorporez faina si sa framant aluatul pana a devenit elastic si matasos.
L-am uns apoi cu ulei de masline, cu un cutit am crestat in cruce - cica ajuta la dospit - si l-am pus intr-un castron, pe care l-am acoperit si l-am lasat intr-un loc cald, la crescut. Ceea ce s-a si intamplat, desigur :) Pam pamAm scos dupa aia toate semintele mele preferate si am impartit aluatul in mai multe bucati egale...

...si am facut un fel de ...errr.. floare. Pe care am asezat-o intr-o tava unsa cu ulei de masline, iar peste ea am intins niste ou batut,...

...ca sa se prinda semintele si sa fie lucioasa si frumoasa :)

Si am bagat-o la cuptor.

Dar, cum ziceam , nu m-am oprit aici. Odata cu painea, in cuptor am bagat si o tava pe care am impartit-o-n doua - cartofi noi la cuptor cu rozmarin, usturoi, cimbru, capere, masline si ulei extravirgin (ca cei de mai jos) pe de-o parte si ceafa de porc - on the other.

30 de minute mai tarziu, am scos din cuptor cea mai frumoasa paine,...

...dar si niste cartofi minunati, tampitor de aromati...

...si cateva fripturi porceşti. Literally :))

Toate astea si vreo 11 blueberry muffins, plus tot cam atatea brownies le-am pus intr-un cos si, alaturi de consacratul sous-chef, m-am dus sa harţuiesc culinar doua pisici ireal de foarte frumoase, plus Cookie şi Mishu.

Black & white polka dot riding hood cum eram, am ajuns cu cosuletul in celalalt capat al Bucurestiului cu bunatatile inca calde, multumita foliei de aluminiu si celor cateva semafoare fortzate pe galben :)) Odata instalata, am executat rapid si o salata cu rosii cherry galbene si rosii, salata romana, suc de lamaie, ulei de masline si busuioc.

Finally, I had a good evening.

Somon si dovlecei in pergament

Cum spuneam, las pentru un moment briosele, tartele si celelalte cookiez si ma orientez catre niste feluri fresh, healthy & light.

Cum ar fi somonul cu dovlecei, copt in pergament. Uber-easy de facut, cred ca tre' sa faci eforturi serioase sa-l gresesti.

Ingrediente: (pentru o singura portie)
-un dovlecel taiat rondele (sau felii, sau cubuleţe - whatever you fancy)
- un file de somon
- o ceapa mica, taiata subtire
- cateva felii de lamaie si cateva linguri de suc de lamaie
- sare & piper
- marar, daca-ti place
- o lingura de unt, daca nu te ocupi cu numaratul caloriilor ;)

Incingi cuptorul la 200 de grade. Intr-un vas termorezistent pui o foaie de copt (la fel ca la cartofii la tava). Tai dovlecelul si ceapa, le pui in castron si peste asezi pestele. Deasupra pui feliile de lamaie, sare, piper si torni sucul de lamaie.

Impachetezi si bagi la cuptor. Vreo 15-17 minute.

Si gata. Am zis ca-i simplu. Si foarte bun.

De ce am fost lenesa lately

Pentru ca in loc sa gatesc tot felu' de chestii minunate la care m-am gandit sau pentru care chiar am cumparat ingredientele, de vreo saptamana, in fiecare seara ajung acasa si mananc un kilogram de cirese. Sau visine. Ok... 2 kilograme. Si apoi, cu supradozata-n halul asta, evident ca nu mai execut nimic la cratiţă :p
Ciresele mi se par niste fructe geniale si sufar mult ca au un sezon asa de scurt. Asa ca give me a break :p

And a lil' bit of trivia: stiati ca in lume exista peste 900 de soiuri de cirese? (da, 900!)

Cum incepi o saptamana buna

1. Mergi la Atelierul de paine al Violetei* si inveti sa faci o paine minunata - pufoasa, cu coaja crocanta si aurie. Incepi s-o mananci in masina si o termini pana sa ajungi acasa :))
2. Iti cumperi toate cartile lui Jamie Oliver 3. Prietena ta Ioana iti aduce rubarba si tu faci planuri sa recidivezi cu o tarta. Sau poate dulceata.

I've made the headlines

M-am eschivat eu aproape o luna si n-am zis nimic, da' adevarul e ca, in editia de iunie a revistei Good Food, undeva pe la pagina 86, am dat tot din casa (inclusiv poze :p).
Irina m-a luat la intrebari si apoi a povestit cum m-am apucat eu de gatit totally unexpected.
De asemenea, tot acolo se gaseste si retzeta de cupcakes ;)
PS - nu vreau sa mai aud comentarii ca pozele cu the pretty cupcakes sunt mai frumoase decat pozele cu mine :)) moving on now...

Pasta pie

(se pare ca tot de placinte ma tin -promit ca pregatesc o serie de healthy food, da' nu chiar acum :))

Pasta pie e o idee care mi-a venit cand stateam la rand la supermarket - cum ma plictiseam eu la Mega Image asteptand sa ajung la casa, vad langa mine un stand cu reviste si vreo cinci carti, dintre care vrei trei de Jamie Oliver. Pun mana pe una, o deschid, vad o poza... da' nu am timp sa aprofundez, ca tre' sa-mi platesc cumparaturile.

Asa ca am ramas cu o idee pe care am pus-o in practica cum m-a dus capul. Practic e vorba despre niste paste cu sos ragú with a twist.

Cat am pus la fiert o cutie de rigatoni Barilla, intr-o tigaie am calit in ulei de masline extravirgin niste ceapa verde, peste care am pus apoi carne tocata de vita.
Doua minute mai tarziu am adaugat si sosul de rosii, peste care am pus usturoi (tot verde, ca se strica-n frigider :P), am amestecat si am lasat sa simmer.
Intre timp, pastele au fiert. Le-am scos si le-am scurs de apa, am luat o forma de prajitura cu fundul detasabil si am uns-o cu unt. In ea am asezat apoi pastele, dupa cum se vede. Poate pare complicat, dar de fapt nu a fost. In plus, nici nu a durat mult.
Cand am umplut tava, am inceput sa umplu si pastele ca niste tuburi cu carnea de vita in sos de rosii care intre timp era gata.

Pam-pam
Acestea fiind zise, am pus peste niste felii din ceea ce aia de la Mega Image au vandut sub eticheta de mozzarela, but let's be reasonable, era orice altceva, si am bagat la cuptor... ...cam zece minute, ca sa scot apoi the most beautiful pasta pie

Din care s-a taiat ca din tort si s-a mancat in disperare. Uuugh

Now this is what I call a proper pie :))

Trigon

Ma uitam pe siteul festivalului de jazz Gărâna să văd ce se asculta anu’ asta si unul dintre headlineri mi-a declansat un flashback copilaros, cu aroma de unt si vanilie.

De fiecare data cand mergeam in parc, ma opream la o brutarie-patiserie si-mi lipeam nasul de vitrina, pana ce bunicul meu imi cumpara un trigon cu crema de vanilie. Era din aluat frantuzesc, delicat si sfaramicios, iar crema era galbena si spriţată-n floricele care cu care ma mânjeam până la urechi. Toate astea spre disperarea bunicii mele, care era ferm convinsa ca numai oamenii lenesi cumpara de acolo si ca placintele se fac in casa. 20 de ani si sute de restaurante, patiserii si cofetarii mai tarziu, incep sa fiu de acord cu ea.

O mai fi patiseria aia acolo? Sau chiar tre' sa invatz sa fac aluat franţuzesc?

Cel mai frumos cadou

Ce a fost pe Arthur Verona

Dupa o noapte de cooking isteric alaturi de my super-sous-chef Alex (care dupa ce a stat pe baricade la a ora 23.00 la 9.30 dimineata, cand am bagat eu in cuptor the last batch of cookiez, cred ca si-a cam blestemat ziua in care s-a oferit sa ma ajute :p), am ajuns la SD. Thank god Robert was there to manage the whole situation (inclusiv sa stabileasca preturile :p), pentru ca eu eram un zombie cu ochii rosii si faina-n par :p

Acestea fiind spuse, la Chez Mazilique s-au gasit:

Chocolate Chip (aproape New York Times recipe, pentru ca aluatul a stat doar 6 ore la rece. Deci au fost cu 30 de ore mai putin bune :(( )

Tarta cu vanilie si capsuni in jeleu de lime si mandarine
The lovely blueberry muffins. A fost prima data cand am facut si sigur o sa repet ;)

Muffins cu aroma delicata de ghimbir

Biscotti cu ciocolata si alune de padure. Pff, ce complicat a fost sa explic la lume ca asa trebuie sa fie, tari! Cuz you dip them in coffee or wine. Dar m-am bucurat ca multi stiau ca this is how they're ment to be ;)

Biscotti cu nuci, scortzisoara si caise, curmale, smochine si prune confiate

Cupcakes!

Lemon-lime curd tart

Double chocolate tart

Craneberries tart

Va multumesc tuturor ca ati venit, a fost foarte fun. Totally unexpected, avand in vedere ca sunt sunt usor sociopata :)))

The feedback - la comment box sau pe mail pls

PS - cu parere de rau, azi nu mai ajung SD. Cica ce-i prea mult strica, iar ocultarea produsului e o tehnica de marketing. Glumesc... sunt doar terribly tired, ca nu mai dormisem de joi :)

Street Delivery Update

E 23.30 si, dupa o portie de Kraftwerk, declansez cookathonul. Sa incepem cu 72 de cupcakes & muffins :))
(i'm a bit crazy in the coconut, yes)

Updates:
- chocolate chip cookie in the fridge
- 48 de muffins au iesit din cuptor
- blueberry muffins - ca pentru Cookie ;) - sunt geniale
- la fel si blatul pentru o tarta cu capsuni si crema de vanilie
- m-am apucat de biscotti
- am ramas fara diverse. ma duc sa la supermarket
- lemon-lime curd tart e gata
- la fel si tartele cu capsuni si cranberries

Pe final, a tip from me to you: nu bagati degetu' in ciocolata proaspat topita. It's just not worth it.

8.53, practic a doua zi, the house is a mess :P

Maine pe la 12, cautati Chez Mazilique sub umbrelele verzi ;)

Chez Mazilique la Street Delivery

Sambata si duminica, pe strada Arthur Verona inchisa pentru masini si deschisa pentru oameni, cautati cupcakes, chocolate chip cookiez si tartele dupa care imi tot spuneti ca poftiti ;) Plus ce alte bunatati o sa mai reusesc sa gatesc vineri noapte.
(sper ca stie toata lumea unde-i strada - pornind de la Carturesti si pana pe la Gradina Icoanei. daca sunteti din Bucuresti si nici astea nu stiti unde sunt, imi pare rau, dar nu meritatzi the yummyness :p )

Inca 35 de cupcakes

Pentru ca azi a fost ziua lui DK, stiu eu pe cineva care a facut 35 de cupcakes, dintre care si o serie cu mesaj mâzgâlit cu frosting de lamaie pe ciocolata. Stiu ca e terribly lame & cheezy, da' aia e. S-au mancat toate :D Acestea fiind zise, prietenilor disperati care cred ca de ziua lor they're stuck with some freakin' cupcakes - relax. Even I had enough & I'm gonna get you real (returnable) gifts :))

Major faux pas sau sclipire de geniu?

Dupa ce mi-a fost laudata vreo doi ani, am ajuns sa ma conving.

In drumul de intoarcere de la Cluj am trecut prin Sibiu, unde am oprit la Piazzeta - carciuma cu multe, foarte multe feluri de pizza. Motiv pentru care nu am putut sa ma hotarasc si am dat o comanda usor dubioasa - jumatate de pizza cu salam picant, pepperoncino, usturoi si spanac, cealalta jumatate cu creveti, prosciuto crudo si rucola. Weird? Neah.

Bun cu spume.

Acestea fiind zise, m-am intors in Bucuresti si revin cu alte tampenii de prin bucataria proprie. Asta daca nu se face prea cald ca sa mai deschid cuptorul. Caz in care va urma o lunga serie de icetea-uri :p

"Be-right-back" sandwich

Hang on to this sandwich facut azi dimineata, pe fuga, for the road.
Intre timp, eu imi iau portia de filme (gulyas included ;), la TIFF, in Cluj.

Rozmarinul infloreste?!

Apparently so. Habar n-aveam. Dar s-a intamplat pe pervaz la mine. Magic.

Cartofi noi la tava

Crocanti si aromati, cu iz mediteranean, mi se pare o varianta geniala pentru gatit cartofii. Pentru ca - belive it or not - exista si altceva in afara de cartofi prajiti, fierti sau piure.

I-am facut aseara ca garnitura, dar s-au transformat in fel principal pentru erau too good to pass. Singura probleme e ca, acum ca am redescoperit cartofii intr-o noua forma, cum vreodata o sa mai pot lua o pauza de la carbohidrati? Uuuugh :-/

Pana imi rezolv eu dilemele dietetice, luati voi:
- un kilogram de cartofi noi
- doua maini de masline negre
- doua linguri de capere
- o lingura frunze uscate de cimbru
- cateva fire de rozmarin
- sase linguri de ulei extravirgin
- o lingura de otet de vin alb

Si nu sariti din ingrediente, daca otetul va suna dubios - trust me, e schema.
Cartofii se fierb in apa sarata cam 15 minute.
Intre timp, uleiul se amesteca cu rozmarinul si cimbrul.
Dupa ce au fiert cartofii, se scurg, se taie in jumatati (sau sferturi daca-s mai mari) si se pun intr-un castron. Peste se toarna maslinele, caperele, aproape tot uleiul cu ierburile (sa mai ramana o lingura pentru later) si se amesteca bine. Nu-i nici o problema daca se vor sfarma cartofii, o sa aiba that rustic edge ;)

Acestea fiind zise, se ia o tava in care se pune o foaie de copt (aia care arata ca hartia de calc). Astfel, partile alea crocante si delicioase nu o sa se mai lipeasca de tava si eu nu o sa fiu nevoita sa scrijelesc cu unghiile for the yummy stuff.

Deci in tava, peste hartie, se toarna toti cartofii. Lingura aia de ulei ramasa se amesteca cu o lingura de otet de vin alb si se picura peste cartofi.

Bagat la cuptor vreo 40 de minute la 240 de grade (foc mediu spre mai tare, asa) si scos minunatie aurie, aromata, crocanta si delicioasa.

Just can't get enough.

PS - reteta asta am gasit-o pe siteul Good Food si azi am vazut-o si in revista (pagina 48).

Cat despre pagina 86... nu stiu ce sa zic :p