Cele mai bune piersici. Din lume (!!!)

Cui crede ca exagerez ca sa dau dramatism postului, ii transmit, in the words of my dear friend Dave Gahan: WRONG!

Ce vedeti mai jos chiar sunt cele mai bune piersici din lume (pe care le-am mancat eu pana acum, ofc).Marti dimineata ajung la birou, inca cu sechele din concediu (adica chef-less si ciufuta). Si cum ma holbam tamp in monitor, fermecata de cele aproximativ 500 de mailuri necitite care nu se mai terminau de incarcat in Inbox, sunt chemata la receptie sa semnez pentru un colet. Primesc cutia, vad ca e de la mama si-mi imaginez ca-i vreo carte fancy. Insa pam-pam surpriza – de fapt primisem un sample din a treia recolta a piersicului din gradina fermecata. Third time’s the charm, doh.

Astea au fost cele mai bune piersici din lume (colegii de la birou care au gustat pot confirma :)) pentru ca se incadreaza in parametrii de:
- puful nu inteapa si nu irita
- chiar daca pulpa e de culoare deschisa chiar si cand sunt foarte coapte, nu au consistenta aia crocanta de mar, ci sunt zemoase
- insa pentru ca sunt micute, le mananci repede, fara sa te mânjesti pe toata fata si sa-ti curga suc pana la coate :))
- foarte aromate
- foarte foarte aromate!

Le-am mancat pe toate. Nu cereti, I’m totally not sharing :))

Dulceata... sau poate gem de capsuni

Eu nu prea stiu care-i diferenta. Care-i mai gros si care-i mai subtire, care are fructele zdrobite si care intregi, care-i mai dulce si care-i mai aromat? Si cum se spune corect - capsuni sau capsune? Detalii. Ideea e ca eu vroiam sa fac ceva nu exagerat de dulce, dar cu aroma puternica de fruct.

Evident ca nici dulceta/ gem nu mai facusem vreodata, asa ca m-am apucat sa intreb - pe mama, pe Violeta, pe Anita, am sunat-o si pe bunica-mea :)) Si bineinteles, a fost si un episod din Jamie at Home. Ficare cu alta reţetă.

Asa ca, dupa ce mi s-a spus ca, in lipsa de conservant (de care evident ca nu vroiam sa folosesc), daca nu pun suficient zahar, gemul/dulceata o sa-mi mucegaiasca (teh horror!), am facut o medie. Bunica-mea zicea un kilogram de zahar la unu' de capsuni, iar Jamie (dear, sweet Jamie :x) - 150 de grame pe kilogram. Mare diferenta, indeed. Asa ca, to be on the safe side, am luat doua kilograme de capsuni, am turnat peste ele un kilogram de zahar, si am plecat la birou. Ca doar am si treaba, nu stau toata ziua sa pazesc aragazul. Ha! :))

Seara cand am ajuns, evident ca zaharul se topise, si capsunele zaceau in siropel.

Asa ca le-am pus pe foc. Relativ mic o vreme. Pana ce m-am plictisit si am zis ca speed things up. Well, daca e sa invaţaţi ceva din greselile altora (recte, ale mele): foc mai mare = spuma fluffy & pink = dă in foc. Be on the smart side - keep a low flame si din cand in cand adunati spuma cu o lingura.

Nu stiu ca zic cat am tinut-o asa. Gemul/dulceata a fiert o ora si jumatate, maxim doua. Se pare ca at some point, am stors si un pic de lamaie in toata situatia. Sa fie acolo :)

Dupa care am luat borcanelele si am mânjit toată bucătaria. Că doar nu era sa nimeresc din prima :p

Cam atat am avut de zis. Am încălecat pe-o sa si am impachetat gemul. Cine vrea, mai am cateva borcane ;) Eu iar n-am mancat din el. Da' cica ar fi bun :))

Pestele din delta

Si cu asta sper ca termin cu lăudatul mâncării facute de altii, insa foodwise, asta a fost cea mai reusit vacanta din Delta, so far :)

A fost chefal, salau, somn, crap, lin, hamsii si altii din balta - prajiti, la gratar, plachie, in saramura sau ciorba, da' si in ardei umplutui ;)

The attention whore strikes again...

...in numarul iulie-august al revistei Beau Monde (pagina 126)Cross my heart and hope the oven blows up ca Robert nu a fost harţuit sau mituit in niciun fel :)) Ba mai mult, am aflat abia dupa ce a scris :p

Cu ce se mananca Lisabona

…cu bere Super Bock, daca e sa tragem o line la toate notele de plata de la toate carciumile pe la care am ajuns.

Dar pe langa asta, în cazul meu, Lisabona culinara a debutat cu acest minunat Arroz Marisco de mai jos – ca un fel de paella, dar mult mai zemos – care aproape m-a facut sa vorbesc singura, asa de bun a fost :))

Tot asta a fost si ultima chestie pe care am mancat-o la Lisabona, vineri dupa amiaza, dublata insa de un Cataplana – o mancare de vreo patru feluri de peste + ceva creveti si clesti de homari, gatita intr-un vas specific.

Iar in between m-am incapăţânat să mananc tot fructe de mare si alti inotatori, because it was just too good to pass.

Bachalau (adica cod) era altceva ce s-a regasit in mai toate meniurile de pe zona. In ghidul meu scria ca sunt 364 de feluri in care se gateste, in Portugalia. Nu stiu cat de exacti au fost cu numaratoarea, eu am incercat doar vreo trei, dintre care doua in imaginile de mai jos. Totally loved it.O singura data am testat altceva decat animale pescuite – Frango assado (adica pui la gratar), mânjit cu piri-piri (adica ardei iute). aka Galinha à Africana. Puiul asta nu e the ordinary chicken – e o specialitate portugheza foarte cunoscuta mai ales in fostele colonii. Spicy just the way I like it ;)

Cat despre desert – baza a fost in Pastéis de nata, un fel de cupcakes with a twist. It may look like a cupcake, dar de fapt, in interiorul unui foietaj micuţ se gaseste un fel de budinca/ custard cu ou si lapte (nata = lapte). Cele mai celebre sunt de la Antiga Confeitaria de Belém (sincer, mie astea nu mi-au placut deloc – erau prea..laptoase. poate eram cainele invatzat cu bataia, da’ eu le preferam pe alea de le mancam la micul dejun :p)

Last but not least, recunosc ca am ars-o junk-foodie prin Bairro Alto, patruland pe strazi cu paharu de bere-n mana. Ain't that a pretty picture for a lady :))Eh, si chiar daca in Lisabona mi-a fost dat sa mananc cele mai mari portii de peste si fructe de mare ever, lăcomia mă impinge sa plec joi la noi in delta. Asa ca more fish on the menu! Poate chiar revin la cratitza si gatesc ceva. Poate doar beau şpriţ, ramane de văzut :))

P.S. - poze non-food din lovely Lisabona & imprejurimi, aici

Am inchis bucataria

Pentru o saptamana si un pic. In zece minute plec la aeroport si, cateva ore mai tarziu o să Vinho Verde si o să Vinho do Porto langa o farfurie coplesita de fructe de mare, in Lisabona & around.

Paaa :)

Muraturi de vara

Din seria "chestii pe care nu credeam c-o sa le fac vreodata", care cresc doar in beciul bunicilor, I give you: muraturi de vara. (de asemenea nu cred ca o sa port vreodata animal print, sper totusi ca lucurile sa nu scape de sub control chiar in halul asta :))

Mie imi plac foarte mult muraturile, mult mult de tot, insa doar alea in saramura. Oţet = the evil. Cel putin in cazul castravetilor. Si a gogonelelor (asta e regionalism? ma rog. deci rosii verzi murate).

Asa ca am profitat de nou descoperita pasiune si am cumparat vreo doua kilograme de castraveti si cateva borcane. Nici nu ma apuc de povestit ce aventura a fost asta, pentru ca habar nu aveam de unde s-ar putea cumpara borcane... Si, dupa indicatiile pretioase ale Anitei coroborate cu ale lu' mother, am fiert cativa litri de apa cu cate o lingura de sare per litru. Atentie! nu orice fel de sare. Apparently se foloseste una speciala - mare, neiodata.. scrie "sare de muraturi" pe punga :D

Intre timp, în borcanele curate am pus, pe fund, tulpini de uscate de marar...

...peste care am inghesuit castravetii, cativa morcovi tineri, catetii dintr-o capatana de usturoi si doi ardei iuti rupti in doua. Yeah, did I mention I like to spice things up? :))

Am mai aruncat peste o lingura de boabe de piper, alta de boabe de mustar, coriandru si ienibahar and I toped it cu alte cateva crengute de marar si florile din dotare.

Am pus borcanele pe un grill metalic si am turnat apa care a fiert cu sare. Cica daca nu le pui pe ceva metalic - pot fi si niste lame de cuţit - borcanele se sparg. Noroc ca mi-a zis si mie cineva detaliul asta :))

O saptamana mai tarziu, am mancat niste minunate muraturi.
I'm even considering not sharing :))

Happy b-day dear Cookie

Somewhere in between the Santana concert and the Manowar show, in an overheated, tiny kitchen, 30 de mini-muffins were baked with love.

I've made the headlines.. again!

Cine ar fi crezut ca dintre toate tampeniile pe care le-am facut pana acum, evolutia de la cratita va fi cea cu care o sa ma fac remarcata? :))) Personal, cred c-am avut beţii mult mai notabile decat 30+ muffins, da' ma rog :)

Anyway, I give you pagina 18 a editiei de iunie a revistei Pe Tocuri

Busy busy (lazy?) bee

De miercuri n-am mai gatit nimic – da’ nimic! – pentru ca am avut lucruri mult mai importante de facut: stalk Brandon Flowers de la The Killers prin culisele B’estfest ca antrenament pentru cand l-am hărţuit pe Alex Kapranos de la Franz Ferdinand in acelasi magical-magical place. Pff, ce-mi mai place place muzica indie broken into mainstream. Singura parere de rau dupa cinci zile de frecat parcarea Romexpo e ca am ratat White Lies, da’ i-am prins in backstage si le-am zis ca ne vedem la Sziget.

Da’ ce se intampla? Am incurcat blogurile? Care-i legatura cu mancarea? Well, Alex Kapranos is very, but very, yummy :))