vineri, 29 ianuarie 2010

Making the headlines once again

In revista Elle, vorbind despre cooking (doh :P) & Jamie Oliver

Nu ca as avea cine stie ce perle de intelepciune de impartasit regarding fenomenul si cultura pop care s-a format in jurul bucatarului cockney & cheeky - sau a oricarei alte culturi by that matter :p - dar pentru aici e locul meu de joaca, I feel comfortable with sharing bataile de camp (mai ales ca lately a fost cam subtire activitatea la cratita & cuptor, dupa cum bine s-a putut observa ;;)


ELLE: Cînd ai auzit de Jamie prima dată şi ce te-a determinat să încerci o reţetă de-a lui?Cristina: Acum vreo cinci ani, cînd am văzut una dintre emisiunile lui, difuzată de TVR. Dar prima reţetă am încercat-o abia anul trecut, cînd mi s-a declanşat pasiunea pentru gătit.

ELLE: Care e prima reţetă Jamie Oliver încercată?
C.: A fost o salată cu felii lungi şi subţiri de dovlecel, coapte la cuptor sau pe grătar, un ardei iute roşu şi un căţel de usturoi tăiat mărunt. A, şi mentă. Ce-i drept, eu am schimbat menta pe busuioc şi am adăugat germeni de grîu încolţit.

ELLE: Care e reţeta ta preferată de la el?
C.: N-aş putea să mă hotărăsc – are foarte multe reţete simple şi foarte savuroase – de la puiul la cuptor perfect la numeroasele feluri de paste absolut delicioase. De la el am învăţat să fac pizza în casă, primul meu tort a fost inspirat de o reţetă de-a lui, precum şi un desert foarte light & healthy – terină de fructe de pădure.

ELLE: Ai vreo carte de bucate de-a lui acasă?
C.: Le-am cumpărat pe toate.

ELLE: Şi se par accesibile reţetele?
C.: N-am dat pînă acum peste nici o reţetă de-a lui care să mi se pară (prea) complicată. Jamie încearcă să (re)aducă oamenii în bucătării, să gătească pentru prietenii şi pentru familiile lor, iar asta se vede în reţetele simple şi gustoase.

ELLE: Crezi că se poate vorbi de o revoluţie Jamie Oliver în România?
C.: Cred că e mult spus. Ştiu sigur că are numeroşi fani şi mulţi dintre aceştia aplică cu plăcere ce au învăţat din cărţile şi din emisiunile sale, însă în România o „revoluţie” e mai greu de pus în mişcare, atît timp cît îngrijorător de mulţi oameni preferă ceafa de porc cu cartofi prăjiţi.

ELLE: Cum ai cataloga stilul de gătit al românilor şi cum crezi că poate influenţa stilul Jamie bucătăria românească?
C.: Cred că mult timp românii au suferit de un deficit de creativitate în bucătărie, însă a fost şi contextul socialpolitic de aşa natură. Majoritatea îmi par a fi mari amatori de comfort food – mîncăruri simple,după reţete de familie, care întotdeauna îţi vor aminti de copilărie. nsă ce e rău în bucătăria românească e faptul că se bazează foarte mult pe carne prăjită sau cu sos, adesea asociată cu carbohidraţi – chiar pîine şi cartofi la acelaşi fel. Jamie poate influenţa bucătăria românească doar în cazuri particulare.

ELLE: Jamie promovează folosirea ingredientelor naturale, organice. Tu de unde faci rost de ele C.: Multe dintre ingredientele pe care le folosesc în bucătărie (lapte, ouă, legume, fructe) le cumpăr direct de la producătorii în care am încredere, altele din magazinele cu produse bio/organice din Bucureşti. Dar în România e foarte greu să menţii exclusiv acest tip de alimentaţie. Produsele sînt scumpe, nu foarte uşor de găsit şi nici oferta nu se compară cu cea a supermarket-urilor. Personal, încerc să nu duc acest trend bio/organic la extrem, ci încerc să păstrez un echilibru sănătos în alimentaţie.

joi, 21 ianuarie 2010

Mazi featuring Soni

Chiar daca plec la ski in weekend (yey me! cu toate ca se anunta un ger care prevede mai mult vin fiert decat partie) asta nu schimba cu nimic faptul ca de cateva saptamani incoace m-a apucat un dor de mare, si implicit de Vama, desi in fiecare septembrie imi jur ca nu mai calc acolo.

Asa ca lately tot rasfoiesc poze facute in anii trecuti, cu rasarit de soare vinetiu, mustind a bere si tequilla. Dar asta nu are legatura cu ce urmeaza sa va spun decat in cazul in care si la voi printre primele opriri din Vama sunt la Soni - locul minunat unde cresc cazanele cu gulyas, ciorba de tarhon si paprikas.

Ca sa nu ii dau inainte cu balariile, rasaritu' de soare si impiedicatul de betivii acostati pe mal, o sa va spun ca ieri m-am intalnit cu Soni la carciuma lui din Bucuresti (Sfintii Voievozi nr. 13, in caz ca nu stiati), si, langa un spanac cu nuci si berbecut, am hotarat sa gatim ceva impreuna, in asteptarea verii.

A flip through my black moleskine later (thank god i'm not a blackberry addict... yet), am vazut ca primul meu weekend liber e pe 14 februarie. Fara nicio legatura cu sarbatoarea dubioasa al carui nume nu va fi mentionat, in duminica de 14, carciuma se deschide pentru cine are chef sa ne manance gatelile. Altele va mai povestesc dupa ce ne hotaram si la un meniu :)

Idei, sugestii, what shall it be?

miercuri, 13 ianuarie 2010

Italian night with my darling friends

Nu-s prea multe de zis, in afara faptului ca we had a lovely time. Dupa niste bruschete si salata caprese, cu care nu va mai plictisesc, le-am bagat pe gat prietenilor prima mea lasagna ever.
Alaturi de vin rosu (deja celebrul vin rosu ;), ca sa mearga mai usor.

Au urmat apoi vreo patru pizza - una cu carnati, a doua cu chorizo si masline, a treia cu panceta si a patra doar cu mozzarela si busuioc (toate au fost cu mozzarela, mai putin un colt din prima, pentru musafirii speciali, lactosensibili :p)
Si cand credeam ca toata lumea e satula, am executat si linguini olio, aglio e pepperoncino - by special request from Cookie.
Ca sa le pun capac, am scos un tiramisu (din cele trei :p) si am rasuflat usurata.
'twas a good night.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Rata aromata la cuptor

Asa cum povesteam mai jos, de Craciun s-a intamplat si o rata la cuptor, dupa o reteta povestita de Florin, aici. Sincer, n-am intalnit pana acum o reteta de rata care sa nu-mi placa - e pasarea mea preferata, care salveaza neamu' puiului atat de fad, pentru care trebuie sa faci mari eforturi sa iasa altfel decat plictisitor.

Rata se spala, se curat, se usuca cu un prosop de bucatarie si se sareaza. Daca ai un amestec chinezesc de five spices cum se gaseste de cumparat prin Dragonul Rosu, il torni peste rata, precum si in interior. Daca nu, te adaptezi - in cazul de fata, scoti cuisoarele, anasonul si scortisoara dintr-un plic de mix pentru vin fiert si-l faci folositor pe tata, care e pus sa le piseze in mojar,
pentru ca apoi sa asezonezi animalul, pe care-l umpli cu cateva bucati de ghimbir curatat de coaja si o portocala taiata-n sferturi. Also, cu un varf de cutit se inteapa "din 2 in 2 centimetri, zonele cele mai grase (mai ales pieptul si locul unde se unesc pulpele cu corpul, pentru a permite grasimii topite sa se scurga); atentie sa perforati doar pielea si grasimea, nu si carnea" - am incheiat citatul din Crazy Mother Cooker :p
Acestea fiind zise, pui rata pe gratarul de la cuptor, cu o tava cu apa dedesubt (sau intr-o tava cu grill incorporat) si o lasi acolo, la 220 de grade (adica foc mai mare) timp de 15 minute apoi la 180 de grade (foc mic) - 2 ore si jumatate, intorcand-o din cand in cand, ca sa se faca crispy pe toate partile ;)

Si apoi e gata.

Dar cat carnea se odihneste, bine ar fi sa faceti si sosul care e absolut genial - pentru mine a fost o mare surpriza si am sfarsit sa-l mananc cu paine (dupa ce-am terminat rata, desigur :))

Intr-o craticioara se pun 150 ml de vin rosu, 4 linguri de sos de soia, 4 linguri de otet balsamic, 4 linguri de miere si 2 linguri de dulceata de cirese negre, se pune pe foc potrivit si se amesteca pana mierea s-a dizolvat si sosul a mai scazut si pare un caramel delicios. Atunci adaugi 50 de grame de unt, astepti sa se dizolve, iei de pe foc si lasi sa se raceasca.
In cele din urma, cam asa ar trebui sa fie treaba:

marți, 5 ianuarie 2010

Compulsive cook caut robot de bucatarie

Vreau sa-mi cumpar un robot de bucatarie. Tre' sa fie foarte istetz, rezistent la neindemanarea mea. Daca si arata dragutz si e simplu de folosit si se spala si curata singur, jur ca nu ma deranjeaza :))

Idei? Sugestii? Help?!

Multumesc,
xox

luni, 4 ianuarie 2010

Crăciun & Co.

Personal, mi se pare deplasat sa mai aud/vorbesc/citesc despre Craciun dupa 28 decembrie. Asta e cam al treilea an de cand nu mai boicotez bradul & si toate efuziunile siropoase asortate, da' macar am niste limite :p Insa cum sunt lenesa si defazata, here I go:
Si anul asta Craciunul a fost sarbatorit de mai multe ori. Prima data, in avans, cu familia urbana - prietenii dragi care au fost pe langa mine tot anul, si in runda a doua - cu familia care a fost si o sa mai fie cu mine in continuare pentru ca nu prea are de ales :p (*insert evil laugh here*)

Prima tura s-a intamplat pe 22 decembrie, cand ne-am adunat la cadouri si, contrar asteptarilor lui Mishu, care spera la un pui cu rozmarin, tot ce-am gatit a fost niste vin fiert cu mere, portocale, scortisoara, cuisoare & co cu turta dulce (freshly bought de la Mega Image), plus Camembert (sau Brie?) cu struguri si mere de aceeasi origine. Mare lucru n-ar fi de povestit aici, decat ca we had sooo much fun chiar si fara masa si burtile pline, iar de data asta toate cadourile primite n-au mai fost exclusiv food/cooking orietated. Absolut toti prietenii mi-au luat carti, chestie care ma bucura nu doar pentru ca-mi umple golurile de pe rafturile bibliotecii si ca-mi da motiv de aere intelectuale :)) - the twist a fost laitmotivul cartilor, x-rated, deci nu dezvolt :))
Acestea fiind zise, pe 24 am plecat acasa. Un drum care in conditii normale, cu motorul doar usor supraturat, il fac in 3 ore si jumatate, l-am facut prin troiene, polei, noapte, ceata si blocaje in 7 (ş-a-p-t-e ffs!). Dar odata ajunsa acasa, am descoperit ca nu doar eu am innebunit anul asta, ci si mama, care m-a asteptat pana pe la 10-11 noaptea cu o masa de Craciun very fancy, cu crema de peste si nuci, salata de ciuperci in cosulete de foietaj, da' si sarmale in vas roman si alte bunatati (pentru cine nu intelege nebunia - pana asta primavara, nici eu si nici mama nu aveam nicio treaba cu cratiţele)
Chiar daca am spus ca nu o sa mai gatesc nimic de Craciun, ca sa nu exagerez asa cum a fost data trecuta cand am mers acasa, in prima zi de Craciun ma astepta o rata care nu putea fi trecuta cu vederea. Dar despre asta, intr-un episod (imediat) viitor :)

PS - a urmat si un o a treia petrecere de Craciun, at lovely Boo, unde a fost de fapt un M&M galore, stropit cu Jose Cuervo ;) si dipped intr-o minunata salsa de avocado si mango.