1 year anniversary party

N-am luat blogului din mot, nici nu stiu cum am fi putut face asta, dar sambata seara tot am reusit sa adun vreo 20 de oameni cu care sa sarbatoresc frenezia care dureaza de un an. We had loads of fun dupa o zi in care am gatit cu panica ca noile experimente din vor fi notate ca epic fail. Dar se pare ca i doged the bullet si distractia a fost stropita din plin cu vinul casei ;)

Guacamole cu nachos picante Carbonnades a la flamande (adica vita in sos de bere si ceapa) Coq au vin (pui in sos de vin cu ceapa, morcovi si ciuperci - pretty much like Boeuf Bourguignon)

Paste de orez cu morcovi, ardei, ciuperci, creveti si sos de soiaTort de ciocolata cu ganache, fulgi de migdale si (guilty pleasure) bomboane de ciocolata si caramel Daim
Tarte au citron
Thank you everybody for coming (iar celor cativa care nu au reusit sa ajunga - you were missed :*)

Perfection? I haz it (2): Boeuf Bourguignon

Am tergiversat cat am putut, dar trebuia sa o scot la capat. Pe cat de laborioasa mi s-a parut Boeuf Bourguignon, parca tot mai greu imi e sa scriu despre travaliul inclus :)

Ce vreau sa subliniez insa, inainte sa va sperii cu seria de operatiuni implicate (prajit, inabusit, sotat, copt, fiert etc), este ca Boeuf Bourguignon merita toata osteneala. Mi s-a parut incredibil de bun si revelatia acestui fel de mancare o sa-l pun pe acelasi raft cu momentul in care am descoperit ca the real Chocolate Chip Cookies sunt o chestie fantastica, ce n-are nimic de-a face cu fursecurile alea uscate din supermarket.

Da capo, povestea e ca, la fel ca orice food blogger, foodie sau food aficionado, m-am dus direct la avanpremiera filmului "Julie & Julia", imediat cum a aparut in cinematografe. Si doar n-o sa ma opun trendului doar ca s-o fac pe interesanta: bineinteles ca am iesit de la film cu pofta de mancare si chef de facut tocana aia minunata de vita fragezita ore intregi in vin. Povestea nu s-a concretizat a doua zi, ca nu sunt chiar asa de operativa, sa fim seriosi :))

Dar pentru ca de ziua mea si/sau Craciun Florin was ever so lovely and got me a present care a inclus nu doar o carte despre thai cooking, una despre the foodie lifestyle si o alta cu porn for women (dar despre asta nu o sa vorbim aici :)), dar si the precious - un pdf cu biblia Juliei Child - Mastering the Art of French Cooking, Boeuf Bourguignon-ul a devenit o chestiune presanta.

Asa ca here I am, cu cateva kilograme de carne de vita taiata cuburi si cativa litri din pretiosul vin facut de tata - vin cu care de obicei nu ma indur sa gatesc, dar era o ocazie speciala :)

Inainte sa dau drumu' draq la retzeta aia la care tot n-am ajuns, mai suportati-ma un moment sa va spun ceea ce povesteste si Julia Child in carte: Boeuf Bourguignon, daca este pregatit cu atentie, poate fi unul dintre cele mai delicioase feluri de mancare pe baza de vita. Tocmai de aceea, daca va apucati sa faceti reteta asta, va rog va rog va rog nu sariti etape, ar fi mare pacat - mai bine mergeti la carciuma si comandati gulas! Dar cum felul asta de mancare capata mai multa aroma si savoare a doua zi dupa preparere (ce chestie - si cand ma gandesc ca eu urasc de obicei sa mananc mancare reincalzita - teh horror), e foarte la indemana sa-l pregatesti din timp :)

So, without any further ado:

Ingrediente
170 g bacon
1 lingura ulei de masline sau vegetal
1400 g carne macra de vita, taiat in cubulete
1 morcov taiat felii
1 ceapa taiata felii ("pestisori")
1 lingurita de sare
un praf de piper (astea-s cantitatile pe care le spune doamna Julia, da' eu am insistat cu asezonatu' :P)
2 linguri de faina
700 ml vin rosu tanar
500-700 ml supa de vita (din partea mea puteti s-o faceti si din cub, nu stiu pe cine mai tine nervii sa faca pe langa toate astea si supa..)
1 lingura pasta de rosii
2 catei de usturoi pisati (sau dati pe razatoare - mai simplu ;)
1/2 lingurita cimbru
o frunza de dafin sfaramitata
18-24 cepe mici (eu am cumparat salote de la Metro)
250 grame ciuperci proaspete
unt
ulei

Baconul, taiat in bucatele cam cat degetul meu mic :P, se fierbe 10 minute in putina apa, ca sa scape de aroma de afumatura. Apoi scurs, uscat cu un prosop de hartie, si prajit in ulei incins 2-3 minute, la foc mediu, pana devine usor aramiu si de pune de-o parte.

Carnea de vita taiata cubulete se usuca bine cu prosoape de hartie. Daca e inca umeda, nu se va rumeni bine. Se prajeste pe toate partile pana e rumena - nu aglomerati tigaia, mai bine prajiti in mai multe transe - si apoi puneti-o langa bacon.

In acelasi ulei (mai adaugati cand e nevoie, doh), se prajesc si legumele - morcovul si ceapa taiata.

Carnea de vita si baconul se pun apoi intr-o oala alaturi de legume, se presara sarea, piperul si cele doua linguri de faina, care ar trebui sa acopere usor carnea si se baga la cuptorul bine incins 4 minute, dupa care se scoate, se amesteca si se mai baga in 4 minute - operatie care ar trebui sa transforme faina intr-un fel de crusta pe carne. Daca nu se intampla chiar asa - cum a fost si in cazul meu :P - nu e panica :)

Se scoate oala, se toarna vinul, supa de vita si se amesteca cu pasta de rosii, usturoiul si cimbrul si frunza de dafin, se pune pe aragaz si se aduce la punctul de fierbere. Apoi se pune un capac si se baga la cuptor vreo 3 sau 4 ore, pana ce carnea e frageda-frageda. Deci nu e chiar asa de greu, nu? :)

In acest timp mai trebuie pregatite ciupercile si ceapa.

Ceapa am curatat-o si am asezat-o intreaga pe fundul unei oale, am turnat apa cat abia sa le acopar, am aruncat si un cubulet de unt - cam cat o lingura -, am pus capacul si am lasat-o la fiert/inabusit vreo 20 de minute or so, pana intra usor furculita in ea.

Cat despre ciuperci - le-am spalat, curatat si taiat in doua sau in patru - in functie de marime. Am incins o lingura de ulei de masline intr-o tigaie si am adaugat unt (uleiul ajuta la ridicarea temeraturii, deci se va praji mai bine). Cand untul s-a topit (aveti grija sa nu il ardeti), am adaugat ciupercile si le-am prajit pana au fost rumene-aurii. Si aici aveti grija sa nu le ingramaditi in tigaie, ca nu se mai fac cum trebuie si in loc sa se prajeasca, se vor inabusi.

Cand ceapa si ciupercile sunt gata, se pun de-o parte.

Cand carnea e frageda, Julia spune sa torni tot continutul oalei printr-o sita, iar sosul se mai fierbe cateva minute, adunand cu o lingura grasimea care se ridica la suprafata. Eu una am gasit operatiunea asta cam fara sens, ca nu am avut ce grasime sa adun :p. Deci revenind la oala cu carne - in aceasta se pun ciupercile si ceapa. Daca vrei sa o mananci imediat, o mai fierbi pe aragaz 2-3 minute. Daca o lasi pentru a doua zi - o fierbi ceva mai mult - 10 minute - amestecand din cand in cand.

Ca garnitura - cartofi natur & patrunjel. Delicios.

Sper ca nu vi s-a parut prea complicat, trust me - merita, merita, merita!

Anul trecut pe vremea asta

Stiti cum sunt episoadele alea din seriale, cand echipa de productie e lenesa/ intra in concediu/ e in pana de idei si face cate un episod cu tot felul de flashback-uri - bucati lipite din episoade trecute? Well, cam asa e situatia acum - am o problema cu laptopul & editorul de poze. Dar pentru ca sambata se anunta un ospat pantagruelic deghizat sub forma unei petreceri de 1 an Chez Moi, iar eu sunt busy cu elaborarea unui meniu fit for the ocassion, mi-am amintit alaturi de Cookie how it all started. Si cum povestea cu my first real dinner for friends nu a aparut niciodata pe blogul asta, I thought I'd share with the group:

[mazilique] Gospo's dinner

Recunosc, am gatit.
Si pentru cine a ajuns aici din greseala si nu intelege despre ce-i vorba, ei bine, e un eveniment special, ce se produce la fel de rar ca o eclipsa.

Ca sa nu-mi ridic singura statuia, I’ll stick to the facts.

Belshugarii Raluca, Alin, Ioana, George si Easy-Peasy-ii (adica Cookie si Mishu si Bursucu') au fost convocati sambata, la ora 20.00, la Casa di Mazi.

La ora 13.00 eu eram inca la birou. Începand cu 13.30 am alergat sa fac cumparaturile. Tip for the readers: mergeti la cumparaturi din timp, altfel riscati sa va imbolnaviti de nervi. Patru supermarketuri, o bacanie, trei mini-marketuri si doua chioscuri mai tarziu, eu nu gasisem creveti decorticati. Asa ca s-au luat fructe de mare la inghesuiala, belshug sa fie.

Apropo, stiti ca biscuitii populari nu sunt de fapt asa de… populari? Am gasit abia in ultimul loc in care am intrat..

Ma rog. Si ajung acasa. Si aveam de executat urmatoarele: salata, prosciutto cu pere si rucolla, penne arrabiata, cartofi taranesti cu bacon, ceapa si boia de ardei, fructe de mare la cuptor, carnaciori prajiti. Si ma pun pe zdrobit biscuiti, prajit nuca, curatzat ceapa, usturoi, ardei, ras parmesan, totul tocat, amestecat, condimentat.

Cam la momentul in care The Easy Peasies parcau in fata blocului, eu eram deja stropita din cap pana-n picioare de ulei incins si suc de rosii, aveam doua degete taiate si un sos dubios mi se scurgea din tigaie pe aragaz, pe cuptor, pe jos…

Dar situatia a fost pusa sub control, farfuriile umplute, paharele la fel.

Si ca tot am adus vorba de pahare, are domnu’ tata un’ vin... mmmm. Merita o poveste separata. Si vinul asta, s-a baut ce s-a baut, pana ce s-a terminat. Apoi am trecut la alta sticla, dar care – surpriza – era mai negru si mai tare. Iata unde zacea blestemul parintesc :)) Seria a doua de vin a fost cea care m-a trimis la culcare inopinat, tzac-pac.

Asa ca, dupa tricoul cu "sunt o betziva ordinara" (dublat de cadoul de la Ceausescu :X), urmeaza cel cu "sunt o gazda nesimtzita".

Eh, dar una peste alta, dupa ce mai invatz niste maniere, va mai chem pe la mine :))

P.S. – restul belshugarilor si a prietenilor care nu au apucat prima tura, sa stiti ca vor fi si altele. I love cooking for friends si imi pare rau ca nu am un living suficient de mare cat sa va strang pe toti :) asa ca astept in continuare inscrieri, precum si cooking dares & requests :)

The rest is history - cateva zile mai tarziu am deschis Chez Mazilique.

Happy b-day chez moi :))

Photo: Cristian Radu

Blogul aici de fata implineste astazi un an. Maximă dovada de consecventa din parte mea, n-am ce zice :)) Eu una nu ma asteptam ca o pasiune starnita peste noapte sa ma tina atat de mult. Si stiu sigur ca nu s-ar fi intamplat daca nu ar fi toti oamenii astia minunati care imi scriu mailuri si comentarii lovely and keep me going back to the madness that is my kitchen.

Deci un an in care am pornit cu minime cunostinte de fiert cartofi, pus carne pe gratar (fara nicio mardinada whatsoever, doh), bagat pui in cuptor, executat cu semisucces penne arrabiata si o omleta (ne)sanatoasa. Intr-un an am ajuns sa fac cupcakes, tarte franţuzeşti, sa pun muraturi, sa fac dulceata, sa incerc reţete exotice, sa ard trei mixere, sa-mi cumpar peste 20 de tavi si tigai, sa ma chinui sa fac poze decente inainte sa halesc tot din farfurie si apoi sa apar cu distractile mele domestice in rusinos de multe ziare si reviste. Rusinos pentru ca sunt atatia oameni care fac asta in fiecare zi muuult mai bine, dar nu fac atata tam tam pe treaba asta.

Dar suficient cu modestia, anul care a trecut mi-a adus numai lucruri minunate. So cooking can change your life, nu doar numarul de kilograme si cantitatile de vase murdare :))

Si pentru ca abia m-am trezit si sunt umpic dizzy & loopy si oricum nimeni nu ma vede, o sa iau in mana o statueta imaginara, inlocuita cu succes de o rasnita de piper, un tel sau - if worse comes to worst - o sticla de prosecco si o sa tin propriul meu discurs de multumire. Intr-o ordine cum se nimereste o sa incep cu Cookie, care acum un an m-a vrajit cu o salata de paste cu rosii cherry, busuioc, nuci si mozarella, iar eu am inteles ca the cooking stuff poate fi o chestie executata mai des decat de doua ori pe an, apoi dear Acid & Mimo, care au sous chefuit cu stoicism alaturi de mine, lui Robert ca a manageriat situatia when I most needed it, Ioanei si lui George ca m-au primit in vizite nocturne cu tarte, lui Gabi si Ceausescu ca au mancat nenumarate yummynessuri hipercalorice ori de cate ori a fost nevoiti de isteriile mele culinare, tuturor prietenilor care au implinit diverse varste si mi-au dat ocazia sa coc cantitati dubioase de cupcakes & muffins, my dear mum & dad, ca asa se face si la Oscaruri, Andrei cuz she's my bff that stand by me indiferent, cititorilor care revin pe aici pentru ca they keep me going, blogului ca n-a crapat si imi aduce atat de multe lucruri minunate.

Si pentru ca am luat-o pe aratura rau tare, talk later :)

PS - sa nu credeti ca aniversarea asta va ramane nesarbatorita ;))

Last night - Mazilique @ Soni

Daca nu luam in considerare durerea de cap pe care o am azi, aseara a fost soooo much fun.

La voi cum s-a simtit?

S-au inchis rezervarile pentru duminica

Dear all,

Pana la urma veti fi 48 duminica seara. Sper sa nu va fi inghesuit prea tare, dar either way, be prepared pentru socializari forţate :)
In speranta ca we'll have a great time si seara nu se va sfarsi cu farfurii zburand ţintă spre mine, abia astept sa ne vedem duminica.
Mai multe discutam dupa desert si dupa ce voi fi baut considerable amounts of alcohol :))

Cheers,
Mazi

PS - cei care nu au mai prins locuri tura asta, sper sa ne vedem cu urmatoarea ocazie.

Duminica - papa la Soni cu Mazi

Pe ultima suta de metri am reusit aseara sa ma intalnesc cu Soni si sa stabilim meniul.
Cum sta treaba: e un meniu fix, tasting menu if you like, un tandem de feluri reprezentative pentru fiecare dintre noi si include toate de mai jos:

Bruschetta cu rosii si busuioc proaspat
Salata de vinete

Linguini cu creveti, rosii cherry, pomodori secchi, ardei iute, usturoi ...
Berbecuţ cu orez, imbracat in surpriza (dupa cum s-a exprimat Şoni. ce am aflat eu mai tarziu e ca surpriza consta intr-un minunat sos de rodii ;)

Briosa cu cacao olandeza, ciocolata belgiana si whisky
Energy ball - un desert cu ginseng, miere, banana, ciocolata si alte ingrediente inca necunoscute mie

Toata distractia se va intampla duminica, de la ora 19.00, la Papa la Soni de pe strada Sfintii Voievozi nr. 13, Bucuresti (nu in Vamă! :)) si meniul e 50 de lei de persoana. Sunt un total de 36 de locuri, dintre care 10 au fost deja ocupate de prietenii mei care oricum nu rateaza my sunday dinners :) Cine mai are chef - locurile se distribuie in ordinea inscrierii via mail pe mazilique @ gmail . com

PS - this is not a Valentine's Day dinner, it just happens ca asta era singurul weekend in care eram libera. but feel free to bring your loved one, doar ca nu o sa avem baloane roz in forma de inimioara

Time Out Bucuresti

Picked me!

Ce-i drept, la mine acasa, la etajul patru, inca nu e restaurant (cu toate ca mormanul de vase murdare asta ar putea indica), dar Ioana Mîţu de la Time Out se pare ca oricum prefera my sunday dinners with friends mersului la cârciuma.

Zooming in on the text:

Somon cu rozmarin, lamaie si capere

Din seria busy-busy-lazy-bee (care se pare ca nu se mai termina :)), but I'm pretty much enjoying it), I give you somonul care nu doar ca se face singur, dar mai e si foarte aromat, plus light & healthy si plin de Omega-3, proteine si vitamina D si alte lucruri minunate care-ti fac creierii sa pedaleze. E chiar mai simplu decat statul la coada la fast (junk) food :)


Se ia un file (doua, trei etc) somon, se aseaza pe o folie de aluminiu, se sareaza si se pipereaza. Daca ti se pare ca rozmarinul face casa buna cu pestele (sincer, eu inca nu m-am decis), presari niste frunze tocate marunt.
Apoi asezi desupra cateva felii de lamaie si presari cateva capere. Impachetezi folia de aluminiu peste somon si bagi la cuptor vreo 15 minute, la foc potrivit (ce-mi place termenul asta - il folosesc de fiecare data cand nici mie nu mi-e foarte clar ce-am facut :)). Nici nu e nevoie sa folosesti ulei, pentru ca somonul e oricum un peste gras.Asta-i tot, you have dinner on a plate, chiar mai repede decat ar fi durat sa bagi semipreparate la microunde ;)

Toxiinfectia will not be televised

Pana ma invrednicesc sa povestesc despre un somon la cuptor cu lamaie, rozmarin si capere - nu ca ar fi prea multe de zis, ca asta e toata reteta -, have a laugh aruncand un ochi pe o poveste scrisa de 'Bucatarul Flegmatic' Dan-Alexandru Radu, care si-a imaginat cam ce toxiinfectie alimentara i-ar lovi pe oameni daca eu as avea un bistro :))

Trebuie sa mentionez ca autorul nu ma cunoaste, astfel ca orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare :))