Hot from the oven

...si o luna mai tarziu, my first issue came out si e de gasit la chioscuri si tarabe. Evident ca sunt foarte mandra de ea, asa ca don't you even dare :))

Nici ca se putea nimeri mai bine - primul numar coordonat de mine nu numai ca are un porc pe coperta, dar are si o tema care e like my favourite - mese in aer liber. Adica cu picnic, cu gratar, cu petreceri in gradina.

Toate foarte colorate si aromate.

My comfort food: cartofi copti

Adica mancarea aia care ma duce intr-un loc safe, warm & fuzzy, care e familiara, aduce bucurii simple si e indulcita cu un pic de nostalgie.

Asa sunt cartofii copti pe care mi-i amintesc din copilarie. Duminica seara, dupa ce faceam baitza (copiii mici fac baita nu baie, doh), bunicul meu facea cartofi copti si eu ii mancam cu unt si sare pe canapeaua din sufragerie. Cred ca asta era seara de rasfat, pentru ca de obicei nu aveam voie sa mananc decat la masa din bucatarie - sufrageria era pentru Craciun, Paste si zile de nastere, doh (btw - am povestit vreodata ce rochita incredibil de frumoasa, din catifea bordeaux cu dantela alba mi-a facut bunica mea cand am implinit 7 ani? un vis!)

Intr-o seara cu prietenii, dupa ce-am terminat toate proviziile de scofeturi frantzusesti si restul de figuri, I went back to the roots cu cartofii la cuptor, with a bit of a twist, desigur.

Dupa cum toata lumea stie, cartofii se pun la cuptor si sanatate, ii mai scoti dupa juma' de ora or so, cand sunt copti. Iar eu, intre timp, am luat un pachet de unt, l-am taiat cuburi, cateii dintr-o capatana de usturoi si vreo doua legaturi de patrunjel. Le-am bagat pe toate la micutul robot de bucatarie/blender cu putina sare, piper si, desigur, ardei iute, si am obtinut o crema fantastica (pentru cine apreciaza usturoiul in exces, asa ca mine, desigur). Am prajit si niste felii de bacon ratacite prin frigider si am scos cartofii din cuptor. Taiati si decojiti un pic cat sa fie indesati cu pasta de unt si o felie de bacon. Atat :)

(we're) The One

Eu, Cookie si Florin se pare ca am fost desemnati cei trei muschetari, making the headlines once again, in The One. Ceea ce nu stiau cei de la revista atunci cand ne-au cooptat e ca noi suntem prieteni way before sa ne apuce gatitul in vazul lumii, ceea ce a facut sedinta foto foarte funny & relaxed.

A venit primavara in piete

De ceva timp, stiu. Dar tot ma bucur :)

Paste cu pesto de patrunjel si alune de padure

Nu e chiar cel mai light fel de mancare, but wtf - can you resist? Plus ca, lansand la o parte caloriile - pastele astea au usturoi, patrunjel si lamaie, adica o galeata de vitamina C, perfecta in prag de astenie, deci parca si constiinta e mai curata :)

Asa ca se pun la fiert niste paste. Cat timp ele isi vad de treaba, bine ar fi sa ai la indemana un robot de bucatarie, blender etc, pentru ca lucrurile devin tare simple.

2-3 legaturi de patrunjel se pun in blender alaturi de 100 de grame de alune de padure prajite si decojite, 50 de grame de parmezan (eventual taiat bucati sau ras in prealabil), sucul de la o lamaie (ba chiar si ceva coaja rasa) si se mixeaza pana se obtine o pasta. Se adauga si 100ml de ulei de masline plus sare & piper, se mai amesteca un pic si pesto-ul e gata. Desigur, my personal touch au fost cei 3 sau 4 catei de usturoi care au imputit toata treaba (in a lovely way, ofc :))

Intre timp, pastele s-au fiert, asa ca nu ramane decat sa amesteci si sa mananci pana pocnesti - I know I did :)

PS - daca iti mai ramane pesto si te-ai abtinut sa nu-l mananci cu paine prajita, pune-l intr-un borcanel sau intr-un castron mic, acopera cu ulei de masline (sa nu se oxideze) si pastreaza-l la frigider pana la o saptamana.

Carbonnades à la flamande - Vita cu ceapa, in sos de bere

Tot din cartea magica a Juliei Child (o fi subiectul overrated, da' nu e degeaba), am gatit un alt fel de mancare pe care nu pot sa-l pronunt corect, dar pe care-l mananc de parca ar fi our national pride dish.

Carbonnades à la flamande nu e chiar french, e de fapt un fel de mancare belgian - mai pe romaneste: o tocana de vita cu ceapa, fiarta in bere si aromata cu cimbru si dafin.

Acestea fiind zise, ne trebuie:

1,3-1,4 kg carne de vita taiata cubulete

3 linguri de ulei

600g de ceapa taiata solzisori (nu prea mari, ca sa se mai inteleaga ceva din ei..)

4 catei de usturoi tocati marunt (eu intotdeauna folosesc mai mult, da' eu exagerez :))

240ml supa de vita (folositi cuburi knorr/maggi, I won't judge :p)

700ml bere neagra (a mers si cu bere blonda, dar si-a mai pierdut din aroma specifica..)

2 linguri de zahar brun

6 fire de patrunjel

1 frunza de dafin

jumatate de lingura de cimbru uscat

1 lingura si jumatate de amidon, amestecat cu 2 linguri de otet de vin alb

Se incinge cuptorul. Carnea taiata cubulete se usuca cu servetele de hartie si se rumeneste intr-o tigaie cu ulei incins, apoi se pune de-o parte. In uleiul ramas se prajeste ceapa vreo 10 minute, pana capata culoare. Se ia de pe foc, se amesteca cu usturoi, sare si piper.

Intr-o oala se pune jumatate din carne si se acopera cu jumatate din ceapa, apoi se mai trage un strat din restul carne si restul de ceapa. Se toarna deasupra supa de vita fierbinte & berea si se adauga zaharul brun, patrunjelul, cimbrul si frunza de dafin. Se pune oala inapoi pe aragaz si se aduce la punctul de fierbere.

Se pune apoi capac si se da la cuptor la foc mic, vreo 2 ore si jumatate, pana ce carnea e frageda de-o rupi cu furculita.

Atunci se scurge sosul rezultat (care inca nu e prea legat) intr-o cratita mai mica. Se adauga amestecul de amidon si otet si se omogenizeaza, apoi se lasa la fiert vreo 3-4 minute. Daca mai e nevoie, se mai adauga sare si piper.

Pentru ca asta e un fel de mancare in care aromele sunt mai puternice dupa ce au avut timp sa se intrepatrunda, poate fi facut si din timp - va fi mai bun a doua zi. Cand te hotarasti totusi sa-l mananci, se pune oala fie in cuptor, fie pe aragaz si se mai lasa la fiert 4-5 minute, pana se incalzeste bine. Cartofi fierti, cu patrunjel si unt, merg foarte bine langa :)

Tarta cu pesto de busuioc, anghinare si rosii cherry

Nu sunt multe scurtaturi pe care le accept si tolerez in bucatarie, dar cea cu aluatul frantuzesc (foietaj) e clar una dintre ele. Pentru ca prepararea unui aluat de genul asta dureaza o eternitate, plus ca, daca tot te apuci de o asemenea treaba, tre' sa o faci ca la carte, iar in magazinele de pe la noi nu gasesti unt cu 95% grasime ca sa iti iasa foietajul perfect. Asta asa, printre altele.

Si cum Jamie, in mai multe episoade din show-urile lui, a dat dezlegare la folosirea de aluat foietaj gata facut, il folosesc si eu cu constiinta curata :)

Asa ca am cumparat un pachet si l-am lasat sa se dezghete. De obicei inauntru se gasesc doua foi. Una se ia, se pune intr-o tava dotata deja cu hartie de copt, si peste se intinde un strat de pesto de busuioc. Se ia o conserva cu inimi anghinare (se gasesc la Metro), se taie in doua sau in sferturi, o mana de rosii cherry de asemenea taiate si se inghesuie deasupra. 20-30 de minute in cuptor la 180 de grade si iese o tarta delicioasa, that you can't seem to have enough of. Asa ca trebuie sa mai faci una, eventual cu sos de rosii, mozzarela si ciuperci......si sa hranesti hoardele hamesite :p

Kebabul de la miezul noptii - midnight snack (9)

Florin povestea pe la sfarsit de februarie despre cum pleaca el la Istanbul (intre timp a si fost :p) si ca incalzire & to do list, a postat pe blog episodul in cauza din show-ul lu' Bourdain, No Reservations. Mi-a luat ceva timp sa-mi fac curaj si sa ma uit. Si aveam de ce sa ma tem, pentru ca, imediat dupa ce am vazut desfasurarea de forte cu falafel, humus, lipii, scoici umplute pe mal de Bosfor si baclava, am incalecat pe-o sa (actually pe scaunul din drepta al masinii, ca bausem vreo doua beri by that time) si, sa fi tot fost vreo 22.00, am luat drumul Colentinei, unde descoperisem eu un kebab ca la mama lui turcoaica acasa.

Bodega dubioasa (am o pasiune pentru restaurantele etnice semi-slinoase, mi se par mai autentice si mancarea parca e mai buna =)) se cheama Sumer. Ca sa ajungi acolo, cum mergi spre iesirea din Bucuresti, dupa ce au inceput dughenele cu tot felul, imediat ce-ai trecut de o benzinarie Mol, faci un u-turn, ca e pe partea cealalta a soselei.

Acolo am ales din vitrina un kebab din carne de oaie amestecata cu carne de vita (carne tocata cu satarul si amestecata cu patrunjel, ardei gras rosu si boia turceasca, mi-a explicat la final de masa Hasan, patronul & bucatarul) si am asteptat. Ca sa traca mai usor, m-am ajutat de o supa de lintesi un fel de musaca de miel cu vinete, plus o salata picanta din partea casei si un sos de iaurt cu menta si castraveti. N-au lipsit nici lipiile umflate si aurii, da' n-am mai incaput in poza.

In final, asteptarea si traversarea Bucurestiului n-au ramas nerasplatite

And a close-up on the perfect bite

Later edit: in septembrie o sa reexperimentez 1st hand, la Istanbul. Concertul U2 e doar un pretext :p

Sunday spring

Primavara a venit duminica asta, cu capsuni si prosecco.

Paste de orez cu creveti si legume

V-am mai povestit si cu alte ocazii despre Andra. E prietena mea cea mai buna ever since eram mici si faceam impreuna supa la plic (dirty, dirty secret). In afara de un tort de bezea in forma de inima pe care l-a executat cand eram prin liceu, nu-mi amintesc sa fi avut prea mari scapari prin bucatarie. Dar cum the cooking frenzy e o chestie ce pare a fi molipsitoare, in ultima vreme domnisoara imprumuta tot mai des tava de briose si evolueaza la mixer cu talente de nici nu le banuiam. Ma rog, nu despre asta vroiam sa povestesc, ci despre cum m-a invatat draga de ea sa fac paste de orez bune-bune. Si mai mult de atat - super-simplu!

1st of all, avem nevoie de: paste de orez (doh), cativa creveti, un ardei gras, ciuperci, un morcov si sos de soia. Desigur, cantitatile vor varia in functie de foame, pofte si ce aveti prin frigider ;)

Ciupercile se taie sferturi si se calesc in unt (sau ulei de orez, daca you wanna go Asia all the way :P - se gaseste in hypermarketuri, azi am vazut la Carrefour, de exemplu), iar morcovul si ardeiul se taie bastonase (sau se dau pe razatoarea mare daca n-ai chef de martuntzit nervii) si se prajesc nu foarte tare - cat sa mai ramana crocante.

De asemenea, si crevetii se pun putin la prajit - cat sa capere o usoara culoare roz - sunt gata intr-un minut, aveti grija sa nu se chirceasca, altfel o sa mancati ceva intre cauciuc si soric (not in a good way...)
Cat despre pastele de orez - atentie! nu se fierb, ci se pun in apa fierbinte intre 5 si 10 minute, pana se inmoaie.
Bagam apoi totul in wok, turnam sos de soia and we stirr it like there's not tomorrow.
Delicios chiar si rece, a doua zi.

Intre timp eu am fost din nou la magazinul de chinezarii din megadubiosul Dragon Rosu si am refacut provizia de sos de soia, ardei iute uscat, ulei de susan si alte balarii, plus am cumparat paste de orez, de fasole si de cartofi dulci - can't wait to try them.

Tortilla spaniola

Cam asa arata micul dejun de duminica. It has all the goodies si e foarte usor de facut. Iar ce-mi place mie la spanish tortilla (sau frittata, cum se mai numeste) este ca e la fel de buna si cand e rece si poate fi usor impachetata si luata la picnic daca vreodata mai da caldura peste noi...

Asa ca se curata vreo doi-trei cartofi, se taie cubulete si se pun la fiert. Intre timp se prajeste niste bacon - rumen golden brown, just how I love it, se prajeste si niste ceapa, plus niste ardei & ciuperci.

Se bat cateva oua (cantitatile depind strict de voi si sunt direct proportionale cu foamea :) si se amesteca cu niste patrunjel tocat (ce-i drept, eu amestec cam orice cu patrunjel, dar feel free to skip it daca nu va place).

Fie se amesteca totul impreuna - cartofi, carne, legume si oua, fie doar se toarna ouale peste ce e deja in tigaie. Apoi se baga la cuptor pana se rumeneste bine-bine. Se si intoarce daca vreti.

Dupa care se mananca cu mare pofta, eventual cu o salata de rosii cu busuioc langa.

Good (food) news

The cat is pretty much out of the bag, asa ca decat sa fac o introducere siropoasa despre bla bla, mai bine I blurt it out - incepand de la 1 martie sunt noul redactor sef al BBC Good Food.

Wish me luck, send me happy thoughts si - desigur - cumparati revista =)) In cat mai multe exemplare would be perfect.

Si ca sa ne intelegem, ma veti gasi si pe blogul GF, dar aici va ramane intotdeauna locul meu de joaca cu prietenii ;)

Kissez and hugz, ne auzim later pentru ca am o sedinta de sumar pentru numarul de aprilie al revistei, primul pe care o sa-l coordonez.