Hamgurger my way

Adevarul e ca habar n-am cum se fac hamburgerii si nici n-am mancat prea des. Dar in incercarea mea (disperata) de a gati light & healthy - si totusi savuros - am incercat-o si pe asta.

Si am facut cum m-a dus capul. Am cumparat vreo 700g de carne de vita (poti lua gata tocata, dar mai bine e sa rogi macelarul sa o toace in fata ta - asa stii exact ce cumperi). Si pentru ca aveam robot de bucatarie nou si nefolosit de deja prea mult timp, am aruncat-o acolo. Am mai pus in vas o legatura de patrunjel, una de marar, niste catei de usturoi, fulgi de ardei iute, niste condimente arabesti (via Cookie, care la randul ei le are de la Boo :p), sare, piper si un ou (din alte incercari va spun ca merge si fara ou - doar ca asa se leaga mai bine si compozitia e mai umeda si mai usor de modelat. data viitoare o sa incerc si cu alte condimente plus tabasco, mustar, ce-mi mai pica-n mana :D)

Si i-am dat robotului sa mestece (dar merge foarte simplu amestecat cu mana, daca restul de ingrediente sunt taiate marunt).

Apoi am format chiftelele/burgerii care au trecut pe gratar (ma gandesc ca poate ar merge si pe teflon).

Le-am mancat apoi cu mustar de Dijon si salata. Cine are pofta de carbohidrati, sa treaca burgerul intr-o chifla de paine integrala.

Iv a zis ca e cel mai bun hamburger pe care l-a mancat vreodata si eu am decis sa-l cred :))

Scoala de bucatareala continua

Asa cum spuneam acum o luna si un pic, m-am apucat de o scoala de bucatari. Astfel ca m-am pricopsit cu niste zile pline, aglomerate si agitate, just how I like it. Bonus, car dupa mine o genta imensa, cu continut dubios: laptop, telefoane, cutit mare, Moleskine mare, cutit mic, Moleskine mic, sortz de bucatarie, tricou, tigari, convershi, pixuri, carpa de bucatarie... the works :D

Cum de cateva saptamani am inceput si practica in bucataria-scoala (iar peste doua saptamani o sa incep practica intr-un restaurant), m-am gandit sa share with the group ce-am facut azi la scoala. Anghemaht de pui (pui cu un sos de smantana si lamaie) cu garnitura de cartofi natur...

...si penne arrabiata (doamna profesoara nu avea de un' sa stie ca asta e "specialitatea casei" la mine, fiind unul dintre putinele feluri de mancare pe care stiam sa le fac acum un an si jumatate - alaturi de puiul la cuptor sodomizat cu o sticla de bere :))

Cum am mai spus, la cursul de bucatari - fiind unul de calificare, nu de specializare - se invata chestii basic, nu prajituri in forma de lebada cu aripi de fluture. Deci sa-mi tineti pumnii, ca mai am de fiert niste supe de oase pana acolo :)

Credits: pozele mi le-a facut un coleg, cu telefonul. fix DSLR-ul mai lipsea sa-l car in geanta :))

Dorada in sare

De muuuult vroiam sa incerc dorada in sare, asa ca ieri, dupa ce am cumparat niste fructe din piata si m-am dus sa cumpar somon - dupa modelul specific ca socoteala din casa nu se potriveste cu cea din targ - am cumparat si doua dorade de vreo 700g (vreo 38 de lei kilogramul), ca tare frumos le mai luceau ochii pe patul de gheata :p

Reteta e teribil de simpla - absolutely failproof. Pestii se spala si curata (se despica burta si se scot diverse). In locul matzelor eu am bagat felii de lamaie (mai puteau intra si felurite alte condimente, dar am vrut sa incep cu o varianta basic, astfel ca tura viitoare sa pot completa cu alte arome in cunostinta de cauza).

Se ia o tava incapatoare, se tapeteaza cu folie de aluminiu (ca sa nu se prinda sarea de tava) si se toarna un pat de sare grunjoasa (eu am folosit din aia de muraturi, luata din piata cand cu castravetii :p) si se asaza doradele deasupra.

Peste care se toarna apoi un morman de sare grunjoasa (cat sa fie acoperite bine). Eu am folosit putin sub 2kg de sare.

Se baga vreo 40-45 de minute in cuptorul incins (mai putin daca pestii-s mai mici) si se coc la foc mediu.

Acestea fiind zise, am scos pestii, am spart crusta de sare formata pe langa ele...

...si am scos pielea, care s-a desprins foarte, foarte usor.

Dorada nu e un peste cu oase multe, asa ca a fost suficient sa-i scot sira spinarii. Carnea s-a desprins in bucati si eu am gasit de cuviinta sa o stropesc cu un sos facut din zeama de la 1 lamaie + 1 lingura de ulei de masline + 3 catei de usturoi + 1 legatura de patrunjel, totul tocat la blender. Puteam pune mai mult ulei, ca sa fie mai echilibrat, dar am ales sa ramanem pe partea light & tangy.

In final am facut si o salata de rucola pentru ca a trebuit sa inaugurez un otet de nuci adus da Gabi (:*). Absolut delicios, s-a mancat tot-tot. Spectaculos de bun pentru cat de light & healthy e.

Cămara bine "utilata"

Intr-o zi am constatat cu stupoare ca am sapte feluri de otet - S-A-P-T-E (7!). Acum un an si jumatate nici nu stiam ca exista atata sortimente, iar acum ma bucur ca nu trebuie sa ma dau de trei ori peste cap ori de cate ori imi vine sa fac vreo reteta si constat ca nu am ingredientele care-mi trebuie.

Daca dulapul/camara/raftul din bucatarie sunt bine "utilate" cu tot felul de bunatati care rezista in timp, poti sa te bucuri mai mult de fructele si legumele proaspete si de sezon sau sa incerci retete noi fara sa fie nevoie sa scormonesti dupa toate ingredientele. Plus ca e mai economic (did I just type that?! :)

Eu mi-am mobilat "camara" (care de fapt sunt niste rafturi, cosuri si sertare) cu urmatoarele:

• anghinare la conserva
• ansoa
• ardei uscati
• capere
• castraveti murati in saramura
• ciocolata de menaj pentru tot felul de prajituri
• ciuperci uscate
• cuscus
• dulceata de tot felu'
• faina - alba, de prajituri, integrala, de paine etc
• hribi uscati
• linte
• malai
• masline la conserva
• miere
• mustar de Dijon
• otet - basamic, de vin alb, de mere, de vin rosu (Jerez), japonez etc
• orez - normal, de risotto, de paella, basmati, de sushi (stiu, am exagerat)
• paste - spagheti, linguini, pene, fusili etc
• paste de orez
• pasta de masline
• praf de copt
• rosii - la conserva intregi, cuburi, piure
• rosii uscate la soare
• sos de soia
• ulei de masline extravirgin (plus ulei aromat cu busuioc, mandarine, menta, de la Oliviers&Co :p)
• ulei de susan
• vin pentru gatit - alb si rosu
• zahar - normal, fin, brun, pudra

Desigur, mai exista lista pentru raftul cu condimente si lista pentru "cofetareala", dar despre asta intr-un episod urmator :)

Voua ce nu va lipseste din "cămara"? Sa stiu sa trec si pe lista mea, sigur o sa am nevoie at some point :p

Inghetata pe intuneric

Acum vreo cinci ani am fost la un "blind dinner" (nu blind date!). Adica am luat masa pe intuneric, alaturi de oameni pe care nu-i cunosteam neaparat si cu feluri de mancare ce urmau a fi descoperite. E o experienta culinara pe care sigur o tii minte - toate simturile iti sunt ascutite si te concentrezi foarte atent pe gustul si texturile din farfurie (asta daca nimeresti farfuria, desigur :p)

Aseara am repetat experienta, de data asta cu inghetata Magnum. Adica: am ajuns la Grand Cafe Van Gogh (pe Smardan, in Centrul Vechi), mi s-a dat un "meniu" care prezenta trei povesti, ce descriau cele trei experiente din care puteai alege (insa vag si aluziv, astfel incat sa nu fi sigur de ce ti se pregateste ;) - de ex: "De la departare pare o stanca. Atunci cand te apropii vezi ca poti sa musti din ea, ca e gustoasa, bine prajita si emana o aroma plina de mister. Efectul e unul dulce si racoritor"). Si am trecut mai departe...

...adica la subsol, unde am intrat intr-o incapere complet cufundata in intuneric, in care am fost ghidata de Loredana, nevazatoare. Ea mi-a aratat unde e masa, unde e scaunul pe care trebuie sa ma asez, unde sunt lingurita & servetelul si, mai ales, a avut grija sa nu ma impiedic :)) Apoi a venit inghetata si m-am distrat putin pana am reusit sa pun ceva in lingurita. N-o sa va povestesc cum era desertul conceput de chef Henrik Sebok, o sa va spun doar ca are la baza conceptul de avant-gard cuisine si ca eu am fost fooooarte placut surprinsa de un ingredient pe care nu credeam ca il voi gasi in inghetata - chives. Sau ma rog, eu asta cred ca a fost, pentru ca in final nu am aflat detalii :p

Nu e o cina exclusivista cu un tasting menu de 10 feluri, care dureaza 2 ore si jumatate si asta mi se pare foarte bine (de ce sa exageram?). Intr-un sfert de ora ai o experienta geniala. De azi si pana pe 15 august puteti trece pe la Grand Cafe Van Gogh daca downloadati invitatia asta. Have fun & do let me know cum a fost inghetata voastra :p

After ShortsUP

Ieri am gatit vreo 11 ore pentru ShortsUP, festival de scurtmetraje care de data asta a avut loc in aer liber, la Cinema Uranus. Au fost 100+ briose cu ciocolata si 100+ tarte cu legume, executate in bucataria Bacaniei Vechi (10x Marius, altfel n-o scoteam la capat :p), plus inca pe atatea bruschete cu rosii si busuioc - la fata locului, cu paine prajita-ntr-o tigaie de teflon (ca nu exista grill) si fara farfurii sau servetele, ca nici din astea n-am avut pana la un moment dat :)) Dar all in all foarte fun si agitat.

Asa ca acum, dupa un somn de vreo 12 ore, mai zac putin. Si apoi o iau de la capat :D

Blueberry pancakes

Cred ca am gasit reteta perfecta de pancakes/clatite americane. Cum sa te mai incumeti sa le critici "gastronomia" deep fried cand exista clatitele astea minunate (plus chocolate chip cookies, tot de la ei :p)

Se fac teribil de simplu asa ca nu stiu ce o sa ma opreasca sa le fac dimineata, la pranz si seara. Gotta admit, I'm a bit scared :))

200g de faina se amesteca cu o lingurita de praf de copt si un varf de sare. 1 ou se bate cu 300ml de lapte, iar apoi se incorporeaza in faina, amestecand cu mixerul pana se formeaza un aluat de clatite gros si omogen. Se topeste si o lingura de unt si se adauga in compozitie. Plus o mana de afine.

Intr-o tigaie incinsa se topeste putin unt sau se pune putin ulei vegetal si se toarna cu polonicul cate putin din compozitie. Se prajesc pe ambele parti. Ies vreo 10 clatite (depinde si cat de mari/mici le faci), iar daca presari zmeura si torni niste sirop de artar pe deasupra - you're in heaven. I know I was :D

Vara in gradina fermecata

Cea a mamei mele, desigur. Ajung acolo prea rar si de fiecare data ma gandesc cat de frumos trebuie sa fie sa cobori din casa nu cu liftul in parcare, ci intr-o gradina cu cirese si zmeura coapte, aromate si parfumate. Cele mai bune.

Spaghetti alla... vezi ca ti se strica-n frigider

Luni e cea mai obositoare zi din saptamana or is it just me? Zi in care nu prea ai chef sa... nimic.

Asa a fost si ieri, cand am avut in intentie sa fac un fel de bruschete spaniole, cum am mancat la Madrid, - adica bagheta unsa cu un sos facut din rosii, usturoi si ulei, cu ceva jamon deasupra. Cum n-am gasit nici bagheta si nici jamon la MI-ul de langa casa, am recurs la resursele care mai aveau putin si se ofileau in frigider (ca sa nu spun altfel :p)

In ulei de masline, am prajit niste carnaciori si o vinata taiata in felii.

Pe un alt ochi de aragaz am pus o tigaie in care am calit o ceapa taiata marunt. Am adaugat apoi doua conserve de rosii taiate cuburi, care zaceau printr-un dulap de prin iarna si vreo patru catei de usturoi taiati ff fin (la blender - bwahaha). Am lasat acolo sa bolboroseasca, am mai aruncat sare, piper & o lingura de pepperoncino, iar peste vreo 20 de minute am gustat. S-a confirmat, asa ca am aruncat si cateva frunze de busuioc proaspat, taiate marunt.

Tot din frigiderul plin de surprize am scos niste masline negre aflate la limita existentei, le-am scos samburii plesnindu-le cu un fund de borcan si le-am aruncat in aceeasi oala cu sos.

Tot acolo au intrat si vinetele cu carnaciorii.

Intre timp s-au fiert si niste spaghetti in apa sarata..

..si cina-i gata. Plus o caserola de luat la pachet a doua zi ;)

Preview la Bacania Veche

Vineri seara l-am luat cu asalt pe Marius, invadand Bacania Veche, unde in asteptarea deschiderii se cocea niste paine. Cu coaja crocanta si rumena si unt frecat cu sare grunjoasa si ierburi aromate, am mancat pana n-am mai putut, dar bacanul a scos la inainte si un borcan de dulceata de cirese amare. Bunataturile cer sacrificii, asa ca asta am facut :)

Stati pe aproape, Bacania o sa se deschida soonish pentru toata lumea, iar eu, dupa cum l-am amenintat pe Marius, voi deveni o (auto)invitata permanenta :))

Cum sa identifici un restaurant prost

Mai ales atunci cand pleci din raza ta de actiune - in care de bine, de rau mai cunosti carciumile - risti sa-ti iei o tzeapa cu mancarea. I have few tips&tricks ca sa ma feresc, dar uneori nu e suficient..

• Ofera "meniuri turistice"
• Folosesc cuvantul "gourmet" prea des
• Au acelasi meniu de cand s-a deschis - nu conteaza ca au trecut primaveri proaspete si toamne roditoare, ei servesc aceeasi salata iceberg culeasa din supermarket
• Meniul e cat un almanah - daca-s prea multe feluri de mancare, clar nu toate ingredientele sunt proaspete si sigur bucatarul nu le stapaneste pe toate brici. Calitatea mancarii va fi invers proportionala cu marimea meniului.
• Meniul pare o reclama la United Colors of Benetton - are pui Shanghai, saltimboca alla romana, paella, salata greceasca, quiche lorraine... see my point?
• Meniul e plin cu poze de pe istockphoto.com
• Are mese nedebarasate - si eventual bazaite de muste
• Are o statuie-bucatar la intrare - poate e prejudecata, dar nu ma abat de la ea
• Restaurantul e gol - need I say more?
• Nu te intreaba cum vrei sa fie gatit muschiul de vita
• Chelnerul nu stie sa-ti recomande un fel de mancare, nu stie care e specialitatea bucatarului sau iti recita vreo 6 feluri
• Multiple afise tiparite cu Times New Roman te anunta ca poti sa-ti faci acolo nunta, ziua de nastere, botezu', luatu' din motz, teambuildingu', petrecerea de Craciun...
• Prezinta show-uri care includ magie, circareala sau alti vampiri
• Muzica e prea tare si paharul de vin iti tremura pe remixuri de power ballads din anii '80
• In restaurant e un televizor maaare, dat pe Fashion TV
• Restaurant cu panorama - daca e in varful turnului Eiffel, al turnului de televiziune din Viena, Statuia Libertatii etc, cel mai probabil panorama oferita compenseaza mancarea pentru care oricum n-au de ce sa faca eforturi, avand in vedere locatia.
• Orice ti se pare dubios - daca vezi uniforme ciudate, decoruri dubioase - orice te-ar putea face sa te simti incomod, pleaca!

Voi dupa ce criterii va ghidati?

Ton cu wasabi si susan

Reteta e asa de simpla ca as putea lasa doar pozele care-s destul de self-explanatory. Dar, de dragul bataii de camp... :)

Iei niste bucati de ton (gata taiate si congelate de la Mega Image; bucata mai mare de ton, pe care o tai in felii de la Metro) si le ungi cu wasabi (o pasta verde, hrean japonez - daca nu ati mai incercat pana acum, recomand sa-l folositi cu masura, pentru ca e destul de iute pentru unele gusturi)

Intr-o farfurie amestecati seminte de susan alb cu susan negru (cel din urma cumparat de la magazinul alimentar chinezesc), apoi trantiti halca de ton cu partea inverzita in jos si o manjiti si pe cealalta, dupa care treceti iar in susan - ca la snitel :p

Intr-o tigaie antiaderenta am incins niste ulei de orez (mergea lejer si fara - pentru the light & healthy touch :p) si am prajit tonul cam doua minute pe fiecare parte. Tonul se face foarte repede si de obicei se serveste medium rare, ca si friptura de vita. Stiu ca asta nu e pe gustul tuturor, but that's the way a like it.

Problema care nu se va mai repeta a fost ca am cumparat ton congelat si carnea mi s-a parut cam apoasa. Stiu ca fresh is better, da nici tonul asta nu se gaseste pe toate drumurile, din pacate...

In final, pentru demnitatea mea, sa stiti ca nu l-am taiat eu in forma de inimioara, asa era :p

Risotto cu ciuperci

Cum fac de obicei, momentul in care ma decid sa incerc o reteta noua si cel in care efectiv trec la cratita sunt doua chestii total diferite, uneori cu diferente de cateva luni intre ele. Asa se face ca aveam in dulap un pachet de orez pentru risotto si in congelator un mix de ciuperci care ma asteptau deja de prea mult timp. Intr-un final, pofta de amidon a invins si ieri, in drum spre casa, am cumparat o bucata de parmezan si niste legume, hotarata sa fac, in sfarsit risotto cu ciuperci, care de altfel imi place cel mai mult dintre orezuri (ce plural dubios), la egalitate cu paella cu fructe de mare :D

Am taiat marunt 1 ceapa mare si 2 catei de usturoi. In reteta lu' Jamie zice ca mai trebuia si niste telina apio, da' cum eu am fost foarte confuza la piata si am luat morcov, am sarit aceasta etapan. In doua linguri de ulei de masline si una de unt am calit ceapa si usturoiul, la foc mic, cat sa nu prinda culoare, vreo 10-15 minute. Am aruncat apoi vreo 400g de orez pentru risotto (nu poti folosi orice fel de orez - asta are mai mult amidon si e ceea ce trebuie ca sa iasa cremos) si am prajit usor, amestecand, pana ce boabele prind o usoara transparenta. Am stins apoi cu doua pahare de vin alb sec (pline - ca nu a zis nicaieri cat de mari sau mici tre' sa fie :p) si am mai amestecat in orez pana ce s-a absorbit lichidul.

Acestea fiind zise, asta e momentul in care trebuie sa ai niste supa de legume fierbinte la indemana. E alegerea ta daca o faci singur sa cu cuburile mai mult sau mai putin magice (dar daca alegi ultima varianta, ai grija la asezonarea orezului, pentru ca supa il va fi sarat deja... plus ca tre' sa fii constient de faptul ca produsul final depinde in mare parte si de calitatea supei).

Si torni un polonic de supa peste orez si astepti sa se absoarba, in timp ce amesteci. Si inca unu' si inca unu'... pana ce risotto-ul tau inghite cam un litru de supa (daca folosesti ciuperci, ca mine, acestea se adauga cand mai sunt de pus cam doua polonice si se continua amestecarea ca si inainte). Mare grija la acest final touch - orezul trebuie sa ramana cremos, nu super legat si incheghat de sa-t stea furculita teapana-n el. Se ia orezul de pe foc, se adauga o bucata de untsi se rade deasupra cam 100g de parmezan (nu din ala la plic, gata ras, fff!), se amesteca si se lasa sa se omogenizeze vreo doua minute.

Pentru ca eu nu m-am putut abtine, am pus si niste patrunjel verde deasupra - but this is just me, eu as pune verdeata si-n cupcakes... A fost foarte bun, dar cred ca Gordon Ramsay mi l-ar fi pus in cap pentru ca nu a fost "spot on" - parca un pic prea inchegat - si, dupa spusele (urletele) lui, risotto trebuie sa fie oozy. Deci o tigaie peste ochi la Mazi :))

Pui copt cu unt

When your chips are down, when your highs are low... faci un pui copt. Nu oricum, pentru ca deja e prea tarziu pentru light & healthy. Recurgi la heavy artillery, cum ar fi untul din retetele Juliei Child. Si un vin alb sec, bine racit.

Adica am luat un pui mare si sanatos, de curte, si o bucata generoasa de unt cu care l-am manjit bine de tot, pe toate partile - inclusiv in interior. Apoi l-am indesat cu o lamaie taiata-n doua, cu o capatana de usturoi la fel despicata, plus niste fire de rozmarin si cimbru - la fel ca la reteta asta.

Am bagat puiul in cuptorul incins bine si l-am lasat un sfert de ora, intorcandu-l la fiecare 5 minute de pe o parte pe alta. Apoi am dat focul mai incet si l-am lasat acolo cam vreo ora si 45 de minute (puiul avea aproape 2 kg si era umplut. plus ca mie-mi place biiiine rumenit).

Intre timp am spalat un kil de cartofi noi nu prea mari si i-am pus la fiert 10 minute. I-am scos, i-am scurs si i-am dat prin faina (ca apoi sa prinda o crusta yumm) si prin sare grunjoasa si i-am bagat la cuptor pe ultimele 20 de minute cat a mai stat puiu-n cuptor.

Acestea fiind zise, s-a mancat cu castraveti murati pusi acum vreo doua saptamani, dupa reteta de anu' trecut.

(v-as mai arata si o poza after, dar a fost un masacru :))

Biscuiti cu lavanda // Happy b-day dear Cookie

Pentru ca ne face zilele frumoase just by beeing her lovely self Y

Biscuitii cu lavanda au fost o parte din cadoul meu pentru Cookie, care astazi implineste niste ani frumosi si fericiti :)

Amesteci 150g de unt cu 100g de zahar pana obtii o compozitie cremoasa. Intr-un bol pui 300g de faina pe care o amesteci cu 2 linguri de flori de lavanda si apoi mix cu untul frecat cu zahar. Inca un ou peste toata compozitia si se formeaza un aluat destul de lipicios care se impacheteaza in folie de plastic si se da la frigider vreo juma' de ora. E complicat, ce-i drept, sa-l intinzi - eu l-am pus pe o foaie de copt si cu o folie de plastic deasupra - si decuparea inimioarelor a fost migaloasa. But worth it :) 10 minute la cuptorul incins la 180 de grade :)

Surpriza cu stridii

Nu, n-am gasit perle in stridii, dar ieri, cum stateam eu la birou si priveam tamp in monitor, intra in redactie doi pufuleti umani ducand in maini o tava imensa plina cu gheata si un munte de stridii bretone on top. Cu frunda rosie cu tot si un buchet de patrunjel to match (cine ma cunoaste, stie ca nu se exista "flori" mai potrivite :D)

Revenind la pufuletii umani - e vorba de o campanie The Practice pentru pufuletii Gusto. Pufuletii au megasurprize asa ca mi-au facut si mie o megasurpriza. Indeed, ca nu prea des am de-a face cu atat de multe stridii incat sa nu le pot cara pana la masina :D

Acestea fiind zise, dupa ce-am facut o demonstratie de vitejie in redactie (ca stridiile se mananca vii - sau sa zicem crude, ca sa nu sune asa horror :D), am continuat distractia si acasa, in ciuda faptului ca talentata cum sunt, mi-am cam injunghiat un deget cu cutitul special de desfacut cochiliile.

Pentru ca, ai nevoie de unul ca sa deschizi stridiile (te descurci si cu altele, da' e mai complicat un pic). Iei un prosop (ca sa-ti protejezi mana!), tii strans stridia apasata pe fundul de lemn, introduci varful cutitului acolo unde banuiesti ca ar fi deschizatura (nu se vede foarte clar, indeed..) si incerci sa desfaci. O sa te chinui putin la inceput, dar pana la urma te descurci..

Treci apoi lama cutitului peste partea plata din interiorul cochiliei, ca sa tai muschiul si sa separi "carnea".

In cazul in care vrei sa le ma mananci... "proaspete", se lasa stridia in cochilie, cu tot cu "sucul" ei, se stoarce putina lamaie peste si.. se da pe gat. Bottoms up! :D

In prezent casa mea e pliiina de cochilii goale si miroase a mare. Dar cum surprizele sunt mai frumoase daca le imparti cu prietenii, am facut astazi un turneu si stridiile au ajuns mai departe la Marius, Florin si George & Ioana.

When in doubt, cook italian

Stiu ca ma repet, dar toata lumea are niste retete gata-n nici 10 minute si atat de bune incat iti vine sa le faci over & over again

Tai rosiile bucati (in sferturi sau jumatati daca-s rosii cherry), le amesteci cu busuioc si ulei de masline si cat prajesti niste paine taraneasca le lasi sa absoarba aromele. Apoi tai in doua un catel de usturoi si ungi feliile de paine, peste care pui rosiile. Mananci pana nu mai poti.

Intre timp fierbi niste apa cu sare, arunci pastele, le scoti cand sunt al dente, le scurgi si le pui intr-o tigaie cu ulei de masline cu usturoi. Patrunjel si rosii uscate totate marunt sunt binevenite.

(note to self: sa nu mai folosesc paste din porumb, se rup de arata ca niste spaghete tocate)