Supa de linte - midnight snack (14)

Cam asta faci cand e noapte si ai frigiderul aproape gol. Calesti niste legume ratacite, le pui apoi la fiert, adaugi linte, pasezi, condimentezi. Mai multe detalii aici.

Pranz la birou // Ce-am facut in ultima zi cu soare

O masa in gradina. Cu paste cu pesto de patrunjel & rosii cherry ...

si o tarta cu ganache de ciocolata, fulgi de migdale si pere caramelizate.

Tarta e simplu de facut. O foaie de aluat de foietaj se baga in cuptor vreo 20 de minute, pana se rumeneste. In acest timp, topesti la bain-marie (o craticioara cu putina apa se pune pe foc mic. deasupra ei se asaza un castron in care se afla ingredientele. castronul nu trebuie sa atinga aoa) 100g de ciocolata cu putin unt si smantana dulce. Intr-o alta tigaie topesti unt si zahar, pana se face un caramel auriu, in care arunci niste felii de pere (ca la tarte tatin). Merge si ceva vanilie si/sau scortisoara, plus cognac si flambat, daca ai chef.

Cand ai totul gata, foietajul se unge cu crema de ciocolata, deasupra se pun feliile de pere caramelizate si se presara fulgi de migdale.

Voi cum v-ati petrecut ulimele zile de vara?

Jamon, Jamon

Nu filmul lui Bigas Luna (cu Bardem si Cruz in tinerete), ci the other yummy stuff - sunca iberica de porc delicios.

Dupa ce am povestit despre croissantul cu jamon, unul dintre sandwichurile mele preferate, cineva mi-a atras atentia ca there's a new place in town pentru astfel de rasfaturi.

Cum mergi pe strada Tunari, la intersectia cu Mihai Eminescu si vizavi de Petrom (harta aici) e o usa mica alba, cu o vitrina asortata. Deasupra scrie "La Tienda". Intra acolo negresit, pentru ca o sa ai parte de jamon bun (iberic, serrano, de pata negra), ba chiar si jamon de taur, carnati cu sangria, branza de multe feluri, plus tarta cu migdale, orez pentru paella, vase pentru cuptor, cateva feluri de vin, ulei de masline. In plus, cred ca e locul unde am gasit cel mai ieftin jamon. Cu vreo 14-15 lei am luat vreo 200 de grame. In plus am primit o felie de tarta, un pahar cu vin si o lectie gratuita despre diferentele dintre felurile de jamon. Cheers to that!

Pui in crusta de sare si usturoi

Inauguram colectia retetelor de toamna-iarna :)

Nu e obisnuitul pui trantit pe pat de sare si acoperit in acelasi fel. E ceva mai elaborat - dar departe de a fi complicat.

Amesteci 600g sare cu 600g faina si 350-400ml de vin rose sau alb sec. Nu trebuie folosit robotul ca-n poza de mai jos (eu mai tare m-am complicat) - e mlt mai simplu sa o faci tu intr-un vas incapator.

Din amestecul asta se face un aluat, care se intinde frumos pe o suprafata curata si se presara cu usturoi zdrobit sau tocat marunt (eu am folosit o capatana intreaga si as fi pus si mai mult, desigur :)) plus cimbru si ceva ierburi care-ti mai plac (in cazul de fata s-au mai folosit un amestec Nomu Provensal cu lavanda, maghiran, busuioc, fenicul).

Dupa care, puiul umplut in mod traditional cu o lamaie taiata-n doua si o capatana de usturoi, a fost trantit cu pieptul in jos pe aluatul din sare...

...impachetat frumos si intors apoi cu pieptu-n sus intr-o tava incapatoare.

Asa a intrat in cuptorul incins la vreo 200 de grade cam o ora si jumatate. Dupa care a iesit rumen si suculent.

I-am spart crusta cu grija (si un ciocan :))

Si am mancat ghebos. Ce altceva?

İstanbul'da iyi yemek

...adica mancare buna in Istanbul (cred ca asta inseamna :p). M-am plans eu un pic mai devreme, dar don't get me wrong - se gasesc chestii grozave.

Ce-i drept, uneori tre' sa cauti bine - asa cum am patit eu cu Durumzade, un loc genial cu kebab, recomandat de Anthony Bourdain No Reservations (si mai apoi de Crazy Mother Cooker si Foodie Family). Problema a fost ca adresa de pe siteul NoR nu coincide cu realitatea. E pe aproape, dar nu suficient. Drept urmare am mers pe o ploaie oribila, sub o umbrela roz (?!!) cumparata de la coltul strazii Istiklal, cautand locul magic. Dupa trei conversatii cu niste domni localnici care frecau duda Ramandanului (ca ce altceva ai de facut), din care oricum n-am inteles mai nimic, am ajuns la the magic place. Am comandat adana kebab si in asteptarea lipiei umplute locul pe care-l gasisem gol s-a umplut de romani. Ba mai mult, ne si cunosteam. Asa ca am mai luat ayran, ne-am mai intins la povesti si am mancat kebabul prajit in jar. Foarte bun, dar kebabul in sine nu mi s-a parut mai stralucit decat cel pe care-l mananc de obicei la Sumer, insalipia era geniala - usor crocanta si condimentata. Drept urmare am revenit si a doua zi, cu un alt grup de prieteni reuniti la U2. Dupa ce s-au speriat de cum arata carciuma si au ajuns sa manance, au concluzionat ca a meritat plimbarea pe stradute dubioase.

Aproape la egalitate in Istanbul yummyness au fost tulumba - niste gogosele prajite rumen si apoi insiropate bine de tot - exteriorul ramane crocant, interiorul e pufos si siropos. Suprinzatoare alegere pentru mine, fiindca dulciurile nu sunt in topul meu. Dar astea mi-au placut atat de mult incat in saptamana de dupa intoarcerea la Bucuresti am mai mancat cel putin un kilogram, cumparate de la cofetaria turceasca Istanbul - Pipera (langa restaurantul Agra Palace), Decebal (aproape de piata Alba Iulia) si inca cateva locatii pe care nu le-am descoperit inca dar nici nu-mi doresc, ca e periculos :)) Si in final a trebuit sa fur o poza de pe net cu aceste tulumba, pentru ca le-am mancat asa rapid incat, in ciuda repetarilor, tot n-am apucat sa le fac vreo fotografie :))

De asemenea, am mai fost data pe spate de niste midii dolma (adica umplute). Se vand peste tot prin port, ba si pe strazile din Sultanahmet, dar domnii cu taraba agatata de gat care le vand nu-mi inspirau asa mare incredere. La fel nici faptul ca erau pescuite fix din portul Bosforului, plin de barci si vapoare, dupa ce filtrasera bine apa super-poluata. Dar intr-un moment de slabiciune am cumparat cateva. Am mancat bun-bun, am plecat si apoi m-am intors din drum, ca tot mai vroiam. Si acum parca-mi vine sa trag o fuga-n Navizade pentru inca niste portii perfect condimentate si apoi stropite cu un strop de lamaie :))

Tot acolo am incercat si midii pane, stropite cu un sos usurel de usturoi. Lovely.

Plus ceva imprieteneala cu vanzatorii de peste ;)

Tot din seria "hai-sa-mancam-chestii-dubioase-in-port" avem si sandwichul cu macrou. Juma' de franzela indesata cu o felie de peste (daca ai noroc iti scoate si oasele), plus doua felii de rosii, niste ceapa si salata, dar fara sare, lamaie sau alte mofturi.

In continuare va invit pe Istiklal Cadessi in jos, la un suc proaspat stors de rodii. A fost acru cum nu-mi imaginam (eu - mare iubitoare de rodii, mind you) si mi-a strepezit dintii de n-am putut bea bere cateva ore. O drama, I tell you!

Dar cel de mere e bun - do try!

La un taxi distanta, in cartierul Nisantasi (mai elegant si mai spalat decat altele) am parcat la Tatbak pentru lachmajun - un blat subtire ca pizza de la Baffeto din Roma, topped cu carne tocata de miel, langa care am cerut si o salata (rosii, ceapa cu sumak, patrunjel si un fel de rucola turceasca - gust asemanator, dar mai putin intens). Am stropit blatul cu lamaie, am trantit salata, am facut-o sul si I stuffed my face, desigur.

Stiu ca postul se intinde plictisitor, asa ca inchei cu Spice Bazar. O jucarie turistica frumos colorata, in care am ajuns doar ca sa punctez. Majoritatea condimentelor le gasesti si-n Bucuresti, asa ca panica nu e mare, insa atractia - da. Norocul meu a fost ca am ajuns cu jumatate de ora inainte de ora inchiderii, dar tot a fost timpul suficient ca un domn amabil sa ma vrajeasca indesandu-mi in palma lokum (rahat turcesc) de toate felurile - cu fistic, alune de padure, nuci, migdale etc. si varandu-ma cu nasul in condimente care de mai care.

In continuare tin sa mentionez ca prima chestie mancata in Bucuresti a fost kebab adana de la Sumer, ca tot nu ma saturasem :)))
Plus lipie, humus, salata asortata si salata de vinete din partea casei, ca asa-i bun si frumos.

Istanbul - partea I (cea proasta)

Am zis sa incep cu vestile proaste, ca mai apoi sa ne ramana povestile frumoase-n minte. Am mai fost la Istanbul de vreo doua ori, si orasul m-a fascinat de fiecare data. Eh, acum, la vreo sapte-opt ani de la ultima descalecare, nu am mai plecat la fel de fermecata. Mancarea a fost mai mult proasta decat buna, orasul murdar, foarte aglomerat si zgomotos (Ramadan + concert U2 + Campionatul Mondial de Baschet = HAOS) si eu nu am reusit sa-mi gasesc ritmul.

Cand am ajuns la hotelul din Sultanahmet, numai ce-am iesit din masina si muezinii de la vreo trei moschei din apropiere (cea mai mare si mai zgomotoasa - Moschea Albastra) au inceput sa urle desincronizati din minarete). Pitoresc, zic. Urc in camera (mai bine decat la Roma, dar tot dezamagitor), las bagajele si plec dupa kebab si bere Efes.

Si tura asta am avut ghinion cu masa de bun-venit. Ne-am asezat la o terasa (dupa ce diversi chelneri au tras de noi insistent, cand intr-un loc, cand in altul) de pe un acoperis, cu vedere la Bosfor (nimic spectaculos, era si intuneric). Am luat berile (Allāhu Akbar!) si ne-am comandat sis kebab, iskander kebab, doner kebab, adana... the works!). Dupa 10 minute aflam ca nu sunt de niciunele si ne mutam la alta bodega, ceva mai spalata si mai aglomerata. Niste chelneri ciufutzei ne-au adus ca aperitiv o lingura de humus si cateva lipii, iar mancarea pe care am primit-o in final (meniu otoman cusine) a fost o tristete pe care n-am putut sa o mananc. Tocana de miel cu ciuperci, caise, ceapa si prune

si o specialitate anatoliana: miel cu vinete, ceapa, ardei gras verde si rosu, ciuperci. Doua porcarii amandoua. In spume (si nu de la bere) m-am dus sa ma culc, sperand la bunatati a doua zi.

Despre care o sa povestesc tura viitoare. Acum fast forward la ultima zi petrecuta in Istanbul. Ajungem la Navizade, o zona plina de restaurante - multe pescaresti - in cautarea carcimii Kalamar.
Silly me, stiam ca Anthony Bourdain a mancat pe acolo mezze bune, iar eu am vrut sa recreez momentul. Ne asezam, ma uit pe meniu, dar prefer sa mi se recomande ceva. Si-mi vine atunci chelnerul cu o mare tava plina de castroane acoperite cu folii de plastic transpirate. Imi zice ca astea-s aperitivele, iar eu - call me stupid - ii cer humus si ansoa, in speranta ca totusi nu se regasesc acolo si ca voi primi ceva proaspat. Ni se aduc doua dintre castroanele blestemate - humusul nu vazuse in viata lui trista pasta de susan, iar "ansoa" insemna jumatate de conserva de sardine-n sos de rosii.
Cu tamplele plezzznind cer nota ca sa plec rapid. Mi se aduce o hartie incarcata cu vreo 8 euro. Un mic scandal mai tarziu, m-am infipt in niste midii umplute pe care le-am gasit pe marginea drumului.

Dar despre the yummy stuff, in episodul urmator ;)

Spata de porc, coapta incet

Nu doar lenea bantuie pe aici, dar si eu am bantuit zilele trecute. Romanii au invadat Istanbulul, cotropind otomanii la concertul U2. Am fost si eu acolo, ca toata lumea de altfel (intalnit fosti colegi, actuali colegi, prieteni, cunostiinte... toata lumea). Dupa ce o forta malefica - sa-i spunem Iv - a pus stapanire pe aparatul meu foto si a pozat toate colturile de moschei, toate peticele de faianta, toti pescarusii din port, mi-e usor greu sa sortez fotografiile cu adevarat importante - adica cu mancare, doh :) Asa ca aveti putina rabdare cu o biata bloggerita presata de deadlinurile vietii reale. Revin curand cu povestile yummy (dar si cu tzepele) din Istanbul.

Intre timp, enjoy un porc pe care l-am copt usurel la cuptor.

Am luat o halca de un kil - spata de porc. Partea care avea un strat subtirel de grasime am crestat-o pe verticala si orizontala, cat sa-mi iasa niste patratele numai bune de rumenit.

Dupa ce l-am sarat si piperat, l-am "sigilat" 3 minute intr-o tigaie incinsa, cat sa-l auresc pe ambele parti...

...si l-am trecut in tava, pe care am acoperit-o bine cu folie de aluminiu.

Astfel porcu' s-a odihnit in cuptorul dat la foc mic (170 grade C) vreo doua ore si mai bine, cat sa se fragezeasca bine carnea, iar vinul din frigider sa se raceasca. Plus am fiert niste cartofi - doar un pic, ca restul s-a executat la cuptor.

Am scos porcul, l-am dezvelit de folie, am aruncat cartofii-n tava si i-am tavalit prin sucul si grasimea lasata de animal. Am pus si trei capatani de usturoi necuratate (in vederea unui ail confit, pour les connaisseurs) ...si iar am bagat la cuptor, cu focul dat ceva mai tare (mai mergeau si niste morcovi, pastarnaci, cepe, mere etc - dar de ce sa ne complicam? poate tura viitoare :)

Vreo juma' de ora mai tarziu...... cartofii erau rumeni, iar carnea nici nu trebuia taiata - se desprindea doar cu o furculita. Nu povestesc nimic despre ce-a urmat, ar fi redundant ;))

Tarte tatin

N-o sa va plictisesc cu legenda delicioasei tarte, o gasiti pe Wiki. In doua vorbe vreau doar sa subliniez ca e buna tare, foarte usor de facut si merge si cu alte fructe decat traditionalele mere - incercati pere (cu cardamom, scortisoara si anason), prune (cu vanilie si nucsoara), banane (cu ce va cade sub mana) etc :)

Duminica am cumparat niste mere acrisoare si mi-am batut joc de ele-n caramel. Le-am spalat, curatat si taiat in felii. Intr-o tigaie care poate intra fara probleme in cuptor am pus 100g de zahar, 100g de unt si am lasat-o pe aragaz la foc mare, amestecand din cand in cand, pana situatia s-a topit caramelos in bulbuci aurii. Am adaugat merele (plus niste scortisoara) si le-am lasat la caramelizat vreo 10-12 minute, amestecand ocazional. Nu va faceti griji - nu se ard. Am aruncat putin brandy in tigaie, am flambat si am luat-o de pe foc.

Am luat apoi o foaie de aluat de foitaj, am taiat-o rotund - ceva mai mare decat tigaia - si am pus-o peste mere, impingand marginea in jurul lor.

Apoi a intrat la cuptor vreo 15-20 de minute (poate mai putin - n-am cronometrat de fapt :p), pana ce aluatul era rumen-auriu.

Am rasturnat-o pe o farfurie (cu mare grija, ca nu vrea nimeni arsuri cu caramel - trust me!)

Si am mancat-o cu prietenii :)