Oficial bucatar si o invitatie la masa

E oficial, azi am sustinut proba practica la scoala de bucatari. Se pare ca ma asteapta si o diploma noua si frumoasa, pentru ca la sfarsit am primit si felicitari din partea comisiei. Ce am gatit si cum a fost (inclusiv ce tampenii si greseli am executat cand nu ma vedea nimeni :p) - povestim mai tarziu.

Pana atunci vroiam sa va spun scurt ca duminica o sa gatesc prima mea masa de bucatar cu acte-n regula. O sa fie la Escargot, de la ora 16.00. Meniul e:

Pate cu stafide, vin si ierburi aromatice

Ravioli cu melci*

Boeuf bourguignon (vita fiarta in vin rosu cu legume) si cartofi cu unt

Tarte au citron

Fiecare fel de mancare e acompaniat de un pahar de vin de la Corcova si Budureasca, iar toata distractia costa 100 de lei/persoana. Dati un semn la 0746.795.029 sau 021.201.71.33 pentru rezervari si ne vedem pe acolo. Eu o sa fiu aia care apare dupa desert, cu un pahar de rosé in mana. Cheers :)

*Ravioli cu melci e un fel de mancare pe care-l va prepara Florin Dumitrescu, chef-ul de la Escargot :)

Osso buco milanez

E o tocana italiana delicioasa, cu bucati de carne de vitel, aromata cu dafin, cimbru, rozmarin, vin, care se serveste cu risotto milanez si gremolata.

Bucatilor de carne, bunica mea le-ar spune rasol, eu zic ca sunt niste felii sanatoase de picior de vitel, taiate pe latime. Le gasiti pe la supermarketuri (Real, Mega Image) - eu le-am cumparat de la Auchan. Patru la numar. Le-am sarat si piperat, apoi le-am tavalit prin faina.

Le-am si legat cu sfoara, ca sa nu se dezintegreze pe parcurs (3 ore pe foc mic could do that :p)

Si le-am pus la rumenit intr-o tigaie in care am topit niste unt si am incins niste ulei de masline in completare. Cand au fost prajite pe toate partile, le-am pus de-o parte.

Si am pus la calit doua cepe, trei morcovi si o bucata de bacon (cam 200g) - toate taiate felii. Daca as fi gasit la supermarket o tulpina de telina (apio), as fi pus si asta :p

Cand legumele s-au muiat si baconul s-a rumenit, am adaugat 250ml de vin si le-am mai tinut pe foc 2-3 minute, sa se evapore alcoolul, apoi le-am pus intr-o oala, impreuna cu bucatile de carne.

Am adaugat 1 litru de supa de vita, o cutie de rosii taiate cuburi, un fir de rozmarin, cateva de cimbru, o capatana de usturoi taiata-n doua, doua frunze de dafin, am pus capacul si oala pe foc mic, iar trei ore nu mi-am batut capul cu ea.

In final a iesit o bunatate aromata si frageda, care a mers perfect cu risotto milanez si gremolata, ba chiar si un vin rosu.

PS - predecesor in osso buco, Florin m-a consiliat pe tot parcursul procesului, via IM :p

Risotto milanez

Ca si la risotto cu ciuperci, procedeul e acelasi. Reteta difera putin. De data asta e a lui Mario Batali, asa ca am avut incredere :)

Am aliniat:

4 linguri de ulei de masline

1 ceapa

1 lingurita de fire de sofran

1 litru de supa de pui

350g orez Arborio (special pentru risotto, are mai mult amidon etc)

150ml vin alb

60g unt

100g parmezan

si i-am dat drumu'.

Am incins uleiul de masline intr-o tigaie incapatoare, cu pereti inalti, in care am calit ceapa taiata in cubulete mici, timp de 8-10 minute, pe foc mediu, pana ce a devenit moale si translucida, dar nu maronie. Intre timp am infuzat sofranul in supa fierbinte. Cand ceapa a fost gata, am adaugat in tigaie orezul si l-am lasat la prajit 3-4 minute. Am stins cu vin, am amestecat, am lasat sa se evapore alcoolul si am inceput sa adaug supa, polonic cu polonic: adica adaugi supa, amesteci pana se absoarbe, mai adaugi unu'... si tot asa pana e gata supa, iar orezul e fiert al dente si cremos. Atunci pui untul si parmezanul si amesteci bine. Cam atat. Merge cu osso-bucco ;)

Acum intrebarea e - de ce orezul meu nu e portocaliu de la sofran? Se pare ca sofranul pe care-l aveam eu, cumparat din piata plutitoare din Bangkok, nu e chiar cel mai smecher ever :)) Dar risotto a fost delicios si intentiile mele milaneze - onorabile, deci nu mai conteaza :)

Gremolata

E un mix care da savoare la mancare. Nu-i poti spune sos (pentru ca nu are), nu-i poti spune condiment (pentru ca nu e). Ce este de fapt - patrunjel, coaja de lamaie, coaja de portocala, ceva usturoi

--> toate tocate impreuna

In mod traditional acompaniaza Osso buco alla milanese.

Escargot

De cand am invatat si eu sa tin tigaia-n mana, vizitele mele prin restaurante s-au rarit dramatic. Cu cat stiam mai multe despre cum trebuie gatita una sau alta, cu atat eram mai mofturoasa. Din fericire, odata la muuult timp, descopar cate-o carciuma care e spot on si ma indragostesc ca de un fat frumos care are toate manierele elegante la el, stie sa-ti aleaga un vin si sa te rasfete cu un desert - sau un biftec tartar, in cazul meu :))

Asa a fost si vara asta, cand am dat peste Escargot (strada Toamnei 101). Un loc unde in gradina cresc smochine, gutui si mere - care, intr-o forma sau alta, ajung si la tine-n farfurie - unde mi-a fost descoperit un rosé demential si o stare de nu-ti mai venea sa pleci.

Gradina e acum poate un pic cam friguroasa (depinde desigur si de cat rosé ai baut :)), dar daca ajungeti nu ratati melcii manastiresti (doar sunteti la Escargot) in sos de unt cu usturoi, vin si patrunjel - atat de bun ca-ti stergi toata farfuria cu coaja crocanta de paine.

Cotlete de berbecut fragede la care le rozi si ultima bucata de carne de pe os

si o placinta cu berbecut ceva deosebit.

La desert am incercat un nougat glacé minunat. Apoi am revenit la rosé, ofc.

Si pentru ca nu doar mie mi-a placut de Escargot, dar si lu' Escargot de mine, intr-o saptamana or so ne gandeam sa ne jucam impreuna. Povestim detalii cand le stim :)

Rulada din piept de porc coapta incet

Totul a inceput simplu, cu o vizita la Auchan pentru ca am auzit ca acolo au tavi de tarta cu fund detasabil (indeed, 15 lei, get it while you can, eu mi-am luat 3 bucati :)). Nu prea-mi place hypermarketul asta, ca de altfel mai niciunul, dar tre' sa recunosc ca de acum o sa le port o vesnica simpatie, pentru ca, dupa ce m-am holbat in vitrina de la macelarie, am dat peste un nene francez, sef pe acolo, care a fost suficient de amabil cat sa-i cante in strune nebunei: l-am trimis in misiune sa-mi caute o bucata mare de piept de porc. Dupa care l-am trimis inapoi cu ea, sa mi-o dezoseze (puteam si eu sa fac asta acasa, but why bother). Apoi am zis cel mai satisfacut merci de care am fost in stare si am plecat acasa cu traista plina.

In bucatarie am desfacut animalu' si l-am pus sa astepte...

...cat eu am prajit 2 minute, intr-o tigaie uscata, 1 lingurita de boabe de piper negru si 2 linguri de seminte de fenicul. Pe care le-am pus apoi in mojar si le-am batut bine cu niste sare de mare, cimbru si cativa catei de usturoi (nu intrebati cati, ca eu intotdeauna pun exagerat de mult :)) plus doua linguri de ulei de masline.

Cu pasta obtinuta am manjit bine animalul' (doar pe partea cu carne - cea cu soric a avut parte de alt tratament ;) si l-am bagat la frigider cateva ore (peste noapte works even better)

Cand a fost vremea, l-am scos afara, i-am mai pus niste cimbru ca sa fiu sigura si l-am rulat & legat cu sfoara intr-un fel de rulada

Pielea i-am frecat-o apoi bine de tot cu sare grunjoasa si ulei de masline, am pus monstrul intr-o tava si l-am bagat la cuptorul incins (sa zicem 200g) vreo 20 de minute, cat sa get the juices flowing.

Apoi l-am scos, am invelit toata treaba in folie de aluminiu si l-am trecut inapoi in cuptor, cu focul dat mic (160 de grade) unde l-am si lasat vreo 3 ore.

Cand si timpul asta a trecut, am dat jos folia, am stors o jumatate de lamaie peste soric si l-am mai bagat juma' de ora la cuptor ca sa se rumeneasca si sa se faca crocanta pielea. Slurp. Din cand in cand il intorceam de pe-o parte pe alta, sa iasa uniform.

In final, porcul s-a trezit pe masa langa un munte de piure amestecat cu patrunjel si niste muraturi crocante. Ba chiar am pus deoparte si niste sos din cel lasat de animal in tava, pentru ca cineva se temea ca va fi prea uscat. Ba pe naiba! A fost chiar cel mai fraged porc pe care l-am mancat ever - efectiv ti se topea in gura. N-a mai fost nevoie decat de un rose sec si usurel, to wash it down.

PS - la masa asta am mai facut si o tarta cu mere. era sa murim :))

Si sa nu uit - toata distractia costa cam 6 lei/ persoana. Cu tot cu garnitura, dar fara muraturi ;) Alea au fost din productia familiei. Porc ieftin si buuun

Cum a fost gateala de la Bacania Veche

Am intarziat cu postul asta pentru ca nu prea stiu ce sa zic in niste limite decente. Asa de bine m-am simtit duminica in spatele tejghelei de la Bacanie, ca imediat alunec in siropuri si alte tandreturi.

Asa ca I'll keep it short - a fost frumos si agitat, a venit multa lume misto, s-au mancat chestii (sper eu) bune si am ajuns seara pe la zece si ceva acasa, foaaarte happy. Atat de entuziasmata, incat Marius va fi fortat sa ma mai primeasca si alta data pentru dezmat cu tarte, cookies, scones, prajiturele si alte maruntisuri (poate si porc :D)

Multumesc mult celor care au ajuns, imi pare rau ca n-am apucat sa vorbim si sa povestim mai mult (dovada ca I was busy e si faptul ca n-am apucat sa fac nici poze :p).

Voua cum v-a placut duminica la Bacanie?

Scones cu stafide

Cine se trezeste sambata de dimineata, face scones :) In 5 minute faci aluatul, 15 minute stau la cuptor, super schema.

Cum toata saptamana n-am avut timp sa ma gandesc ce o sa mai gatesc maine la Bacania Veche, azi dimineata (foarte dimineata pentru ca m-am trezit la 6 ffs), m-am sucit si m-am invartit pana am pus-o de niste scones - un fel de turtite pe care britanicii le mananca cu ceai, eventual cu unt si dulceata on top. (Btw, am citit ca piata de scones din UK valora 67 milioane de lire sterline in 2005, deci tre' sa fie ceva de capul lor). Ofc, se pot face si scones sarate - cu branza, ceapa, bacon, deci de porc :D

Eu am inceput cu ceva lejer. Scones cu stafide. Am amestecat 275g de faina cu 3 lingurite de praf de copt (cam un plic) si o jumatate de lingurita de sare. Am luat unt de la frigider - 65 de grame - si l-am taiat in cubulete, apoi l-am mixat cu faina (puteti face asta si la robot). Peste toate astea am aruncat si 50g de stafide. In alt bol am batut un ou cu 40g de zahar, apoi am adaugat 150ml de smantana dulce (30%). Am incorporat in faina si gata a fost aluatul.

Pe care l-am intins pe o suprafata pudrata cu faina. Foaia rezultata tre' sa fie groasa cam de 3 cm.

Dupa care am taiat forme rotunde cam de 5cm diametru (puteti folosi un pahar), le-am pus in tava pe o foaie de copt si au intrat 15 minute la cuptorul incins la 220 de grade, ca apoi sa iasa umflate, pufoase si rumene.

Unii mai putin insomniaci au avut parte de breakfast in bed, cu scones calde, unt si dulceata de zmeura.

Cu ceilalti ma vad maine la Bacanie, ca o sa fac si acolo o tura-doua ;)

De ce nu mai pot sa beau vin ca un om normal

Pentru ca intamplarea a facut sa ajung acum vreo saptamana-doua la o "degustare de pahare".

Adica nu a fost o degustare de vinuri, ci o testare de genul "hai sa vedem daca paharul face diferenta". Daca pana acum ma strambam cand eram cu un pahar de plastic cu vin in mana, sa vedeti ce show iese de acu' inainte.

Am testat niste pahare Riedel. Citisem ceva inainte, cum ca bibelourile de cristal ar face vinul ceva deosebit, da' nu intelegeam exact cum. Well, aveam in fata cinci pahare - patru pahare smechere pentru Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir si Cabernet si un pahar obisnuit, luat de pe la un restaurant. In cele patru pahare specifice am testat vinurile respective, apoi le-am plimbat in paharul normal ca sa constat stupefiata ca, in comparatie, nu mai avea nicio aroma. Dupa care am testat si un Cabernet in pahar de Pinot Noir si tot asa, ca sa vad diferentele mai subtile. Well, exista!

Asa ca am luat cele patru pahare magice acasa, am destupat o sticla de Cabernet si am inceput sa-l foiesc prin toate paharele din casa. Concluzia a fost ca acu' tre' sa le arunc pe toate si sa investesc serios in altele. Ceea ce nu e chiar ce-mi doream, considering ca au un pret nu de ignorat (un Google mai tarziu am vazut ca se pot cumpara de la Vinexpert).

Intre timp mi-e frica si sa spal paharele, ca poate le sparg naibii :))

Supa de dovleac

Oarecum thai (daca curry, lemongrass si ghimbir o califica in categoria asta :))

Pentru ca un coleg mi-a adus trei dovleci mari si portocalii, unu' s-a transformat in supa pentru colegi, unu' in supa pentru prieteni si un al treilea inca asteapta implinirea destinului intr-o placinta cu nuca si scortisoara. Dar pana atunci:

Un dovleac (1.5 -2 kg, sa zicem) se curata si se taie in cuburi, care se pun in tava, se stropesc cu ulei de floarea soarelui, sare si piper si se dau la cuptor (200° C) vreo juma' de ora sau pana ce s-au copt si sunt aurii si moi.

Intre timp, pretagtiti restul ingredientelor

Intr-o cratita incapatoare se pun 2 linguri de ulei, o ceapa taiata felii, o lingura de ghimbir dat pe razatoare si un fir lemongrass zdrobit. Se lasa pe foc 8-10 minute, pana cand se inmoaie, si se adauga 3-4 linguri de pasta de curry rosu si se amesteca timp de un minut. Apoi se adauga dovleacul cuburi, o cutie de 250ml lapte de cocos si 850ml supa de legume. Toata treaba se aduce la punctul de fierbere, unde si ramane vreo 5 minute, dupa care se inlatura lemongrassul. Cu un blender se mixeaza pana se obtine o consistenta omogena si catifelata. Personal, i-am mai dat gust cu suc si coaja rasa de lime, plus ceva ardei iute ;)

Apoi am impartit-o cu prietenii, printre altii si Tudosiei, ca Bacania lui e periculos de aproape de biroul meu, deci un bol cu supa isi face drum rapid dintr-un loc in altul :)

Ciolan de porc la cuptor

Nu mai facusem niciodata ciolan de porc, dar pentru ca eram foarte familiarizata cu postproductia (aia care include cutit, furculita si mai ales mainile goale manjite pan' la cot), am zis ca trebuie sa incerc sa o scot la capat si acasa, nu doar la carciuma.

Asa ca, in incercarea de a obtine un ciolan cu carne frageda si crusta crocanta, am cumparat unu' (de retinut - e si foarte ieftin), l-am adus acasa si l-am tratat porceste. Intai a fiert vreo ora intr-o oala cu fruze de dafin si boabe de piper. Intre timp, am luat cativa catei de usturoi si i-am zdrobit in mojar cu niste sare de mare si vreo lingura de boabe de chimen.

Dupa ce am scos ciolanul de la balacit, l-am uns pe toate partile cu pasta de usturoi aromato-sarata si l-am pus intr-un vas termorezistent, numai bun de bagat la cuptorul incins.

Inainte de a impacheta vasul cu ciolan in folie de aluminiu, am aruncat si vreo doua-trei capatani de usturoi intregi si necojite. Vedeti voi imediat de ce ;)

Deci ciolanul bine acoperit a intrat la cuptorul incins la vreo 180 de grade si a stat acolo vreo ora. Dupa care i-am scos folia de aluminiu si l-am lasat sa se rumeneasca inca vreo juma' de ora, intorcandu-l din cand in cand, sa se aureasca pe toate partile.

Cat animalu' de rumenea, am fiert si niste cartofi, numai buni pentru un piure. The yummy twist a fost a usturoiul care a fost copt cu ciolanul a fost decojit si aruncat la invalmaseala, alaturi de o cantitate considerabila de unt...

...ca daca-i porc, porc sa fie!

Asa ca o saptamana frumoasa sa aveti si voi si poate ne vedem duminica ;) (vezi postul de mai jos)

Saptamana viitoare

Duminica viitoare, pe 17 octombrie, ies din vizuina si merg sa gatesc la Bacania Veche. O sa fie cu briose, chocolate chip cookiez, poate si ceva guacamole la pachet...

cupcakes, biscotti pentru cafea...

banana bread, tarta cu lamaie...

poate si-un tortulet, dar si tarte cu fructe daca gasesc cateva parfumate si bine coapte...

tartine cu tapenade, limonada cu menta si lime

Si daca mai aveti idei si pofte, sa-mi dati de stire :)

Ne vedem duminica viitoare?

Tarta cu smochine proaspete

A fost un weekend plin si delicios. Inceput la Green Tea cu Adi Hadean si Razvan Marc, cu satay de pui si sos de arahide si ananas, dar si ceai roiboss si homemade cookies, continuat la Bacania Veche cu un platouas de bunatati si un vinho verde, culminat duminica cu porci la cuptor. Dar si o tarta cu smochine proaspete, pentru o nuanta mai delicata.

Tarta delicioasa, do try daca va ies smochine-n cale. Eu le-am gasit la Kaufland cu vreo 13 lei/kg. Tot de acolo cumparati si o punga de 100g de migdale macinate (vreo 3 lei), o sa va trebuiasca mai incolo. Fiti atenti:

Aluatul (pâte sablée) se face simplu (eu am amestecat ingredientele la robot). 125g de faina + 25g de zahar (optional, ca poate vrei sa faci o tarta sarata data viitoare) + 110g unt de la frigider + o lingura de lapte (sau apa in cel mai rau caz) = aluatul. Cu care se umple o forma de tarta si se baga la frigider pana una-alta.

De exemplu crema frangipane. E o pasta de migdale care se foloseste in multe prajituri delicioase - pe tarte cu fructe, in aluat de fursecuri, in umplutura de croissante. Pentru o tarta cum e asta e nevoie de 40g de migdale macinate (poti cumpara si migdale intregi pe care sa le pisezi tu), 35g de zahar fin (sau mai putin... depinde cat de dulce vrei crema), 30g unt si un ou. Toate se amesteca pana formeaza o pasta omogena. Eu am uitat sa pun oul in crema, dar a iesit bun oricum si s-a legat suficient de la unt :))

Crema frangipane se intinde uniform peste tarta...

...iar smochinele se taie in patru... si se aseaza frumos pe tarta,...

...care apoi se baga la cuptorul incins la 180 de grade C, timp de 45 de minute.

E absolut delicioasa. Cica merge si cu inghetata, dar eu o prefer simpla. Reteta am pescuit-o din cartea lui Pim Techamuanvivit - The Foodie Handbook, primita de la Florin de ziua mea. It's a lovely read, plina de povesti delicioase, plus cateva retete pe masura.

'Tis the season

Supa cu ghimbir, curry rosu si lemongrass se alege de voi. Am zis!