Sicilia in trei-patru zile: Taormina (3)

Revenim pe drum. Dupa o seara si-o dimineata de panarama in Catania, am plecat sambata la pranz spre Taormina. O ora si ceva plus 4 euro biletul de autocar si eram lasati in Taormina, destul de debusolati. Ca sa intelegeti - micutul oras de coasta e intins pe un deal. Nu mult, doar ca e pe verticala. Iar noi habar nu aveam unde trebuie sa ajungem si cum. Iar pentru ca nu eram in sezon, nici prea multi oameni n-am gasit in statia de autobuz si nici... autobuze care sa ne duca in vreo parte sau alta (presupunand ca am fi stiut in ce parte tre' s-o luam ca sa ajungem la bed & breakfast-ul nostru). Dar un taximetrist simpatic ne-a usurat de 10 euro si ne-a dus, pe serpetine, un kilometru si jumatate mai sus, unde ne-a lasat apoi in fata la Villa Sara.

Ne-am luat camerele-n primire si am profitat de terasele generoase, cu vedere la Marea Ionica.

Ba si o curte interioara in care as vrea sa ma mut.

Lasand frumusetile naturii la o parte si trecand la chestii serioase, seara ne-am facut curaj si am coborat trepte si serpentine pana ce-am dat, 5-10 minute mai jos, de centrul vechi al orasului. Cu stradute mici si inguste, cu cladiri vechi, piata domului si carciumioare. Unde ne-am si infipt la o terasa cu incalzire si bere rece.

Tura asta am incercat un minestrone zdravan...

si o lasagna pe masura...

plus melanzane alla parmigiana (vinete cu parmezan, plus busuioc)...

...pentru ca apoi sa ne luam fiecare cate-o pizza ca la carte, cu blat subtire si crocant si toppinguri interesante. De la banala si clasica mea alegere - Diavola -, la pizza Bronte, cu smantana si fistic :)

Si pentru ca anticipam greutatea cu care urma sa ne ridicam de la masa, am zis sa impartim desertul. Tiramisu, desigur.

Dupa cum se vede, lucrurile sunt devin simple la patru furculite.

Acestea fiind zise, ne-am rostogolit afara din trattorie in speranta unui taxi care ne va urca pe bancheta din spate pana mai sus, la noi in pat. Dar, dupa ce-am inghetat intr-o piazeta incercand, fara succes, sa gasim niste forte motorizate, ne-am urnit in sus pe scari, ca doar nu aveam sa dormim in boscheti, cum poate as fi ales eu, daca era mai cald. Insa cum n-am fost lasata de capul meu, blestemul carbohidratilor si-a tigarilor m-a prins din urma si mi-am scuipat plamanii urcand pana la vila noastra. Unde m-am prabusit si-am dormit pana dimineata, la rasarit.

Nu-s nici pe departe o persoana matinala, dar s-a intamplat ca dimineata sa ma trezesc - cat sa ma foiesc de pe-o parte pe alta. Fix la rasarit. Cerul era clar si senin si de pe perna mea se vedea clar vulcanul Etna care eu deja incepeam sa ma intreb unde e, pentru ca in ziua de inainte, fiind acoperit de nori, nu l-am luat in seama.

Asa ca m-am minunat in tacere de zapada colorata-n portocaliu de primele raze ale soarelui (o poezie, ce sa mai. doar am facut si eu compuneri in clasa a IV-a) si m-am gandit sa impartasesc cu Iv, trezindu-l suficient de violent - "Uite vulcanu', uite VULCANU'!" - cat sa creada ca a erupt si ca lava ajunsese deja la piciorul patului.

Dupa care am mai dormit vreo ora si ne-am trezit ca sa plecam la Siracuza. Evident, in episodul urmator (*insert here Teleenciclopedia voice*)

Sicilia in trei-patru zile: Piata de peste din Catania (2)

La Pescheria di Catania, sau Piscarìa in lingua sicliana (dialectul zonei), e un loc despre care eu nu pot sa povestesc multe si sa fiu coerenta. Nu stiu cine o sa aiba rabdare sa se uite pe toate pozele de mai jos (sunt multe, stiu, dar eu nu-s un editor foto asa bun cat sa-mi fiu si cenzor), dar macar din prima fotografie o sa va faceti o idee despre cat de coplesitoare e.

Aproape de corso-ul turistic, piate de peste are loc in fiecare zi, de luni pana sambata, de la 5 dimineata si pana pe la 12. Intr-o pitoreasca cacofonie de sunete si strigaturi, vanzatorii isi aduc marfa si-o trantesc in strada, in galeti, in cutii, pe tarabe.

Si n-ai cum sa nu te lasi convins de prospetimea pietei, vanzatorii or sa tipe asta in gura mare, ba o sa-ti puna-n palma si-un carcalete miriapod tocmai pescuit.

De la mici fileuri de ansoa, la pesti spada gigantici, nu cred c-a fost ceva sa-mi treaca prin cap si sa nu gasesc. Adica erau si cirese!

Si n-am putut sa-mi reprim un sentiment tampit de frustrare ca lasasem la Bucuresti niste supermarketuri cu legume de cauciuc si niste piete inca serbede, iar aici eram bombardata de anghinare proaspete la 0.3 euro bucata, portocale rosii la 0.25/kilogramul...

plus radicchio, fenicul, sparanghel, toate frunzele verzi la care ma puteam gandi si mai multa conopida mov decat imi imaginam :)

Nu mai povestesc de macelarii, de tarabele cu branza extramaturata sau de cele cu masline. Vedeti voi mai jos :)

In incheiere, vanzatorii cu buchetele din florile mele preferate :)))

Sicilia in trei-patru zile: Catania (1)

Sicilia a aparut in planurile mele de vacante foodie in urma unui research simplu si la obiect: care-s cele mai ieftine bilete de avion pe care le gasesc? Asa ca la inceput de ianuarie am cumparat biletele Bucuresti-Catania (140 de lei, dus-intors cu toate taxele, de la Wizz Air). Mai ieftin decat un drum pana in Moldova, dar nu la fel de moka cum au fost vacantele in Viena de 8 euro/bucata, cu raposatul falimentar Sky Europe. Dar suficiente planuri low-budget, sa trecem la ce e cu adevarat important, adica cei mai buni carbohidrati din lume: paste si pizza :))

Am plecat vineri la pranz din Bucuresti si, doua ore mai tarziu, ma inghesuiam cu Iv, Chilly & hubby la controlul de pasapoarte din Catania. Un autobuz de 1 euro si un sfert de ora mai tarziu eram pe Via Etnea, fix in centrul orasului, unde ne-am cazat la Una Palace Hotel - ceea ce va doresc si voua: pentru 74 de euro de cuplu erai primit intr-o camera lovely (and I mean it - era foooarte dragutza) si dimineata erai rasfatat cu un mic dejun ca cel din postarea de mai jos.

Imediat ce ne-am trantit bagajele-n camera, am iesit pe strazi cu foamea-n gat si cu gandul sa ne rezolvam intr-o pizzerie, lasand dezmatul adevarat pentru seara (ca doar toata lumea stie ca atunci e cel mai indicat sa mananci ca porcu' :))

N-am avut asa mult succes, pentru ca sicilienii sunt destul de relaxati si nu deschid carciumile pana la ora 8 seara. Cu disperare in ochi, am intrat in prima pasticerie care ne-a iesit in cale (adica in 3 metri de intrarea in hotel, thank god) si ne-am facut un platouas. Intai o birra to take the edge off, apoi cannoli (rulouri din aluat crocant, umplute in mod traditional cu crema de branza ricotta - plus variatiuni cu ciocolata sau vanilie - si presarate-n varf cu fistic tocat), plus niste jucarii din migdale caramelizate si inchegate-n ciocolata, ba si niste placinte umplute cu vinete/spanac/sunca, sos de rosii si mozzarela.

N-a lipisit de pe masa arancini - o alta chestie traditionala: un bulgare de orez dat prin pesmet si deep fried, cu diverse umpluturi in mijloc - spanac, ragu etc.

Apoi ne-am mai foit pe strazi, sa luam si noi pulsul orasului.

Am cautat un supermarket, sa vedem ce mananca oamenii astia pe acolo, dar nu l-am gasit. In schimb am dat de-o bacanie arabeasco-indiana, unde ne-am infipt in cardamom, nucsoara si altele de-ale casei, ca la 1 euro punga era pomana.

Toata treaba s-a terminat just in time, ca ne izbise iar foamea cea mare, asa ca ne-am infiintat la Trattoria del Cavaliere, recomandata ca fiind teh place to eat teh yummy.

La intrare ne astepta mesteru' grataragiu cu pestii lui cu tot, plus niste halci zdravene de carne.

Plus wine-paringul aferent, cu display-ul de antipasti.

Dar first things first - ne-am umplut masa cu beri turnate-n halbe congelate (did I mention ca in timp ce la Bucuresti ninge, in Sicilia-s 20j de grade? :D) si niste crostini usturoiato-picanti.

Apoi am zis ca mai bine vrem sa ne faca ei un platouas, cum s-or pricepe mai bine. Si nu ne-am plans: antipasto italian - cu salam crud-uscat, mozzarela, anghinare, rosii uscate la soare, ansoa, usturoi in ulei de masline, ce-au gasit si ei; antipasto sicilian - caponata, vinete la gratar, o chfteluta cu nu stiu ce, dar a fost buna, ardei copti; antipasto marisco (parca asa-i zicea?) - cu vietatile aferente: creveti, inca niste creveti, calamari, caracatita, ansoa. Totul inecat in ulei de masline, cum le sade bine :)

Next on our plates: primi piati - in acest caz, rigatoni ala norma (reteta siciliana, desigur) cu ricotta maturata in loc de parmezan. Dupa cum se vede in close-up, baietii cand spun "al dente" - they really mean it ;)

Si un risotto cu fructe de mare bun de te tavaleai pe jos si mai cereai o portie daca nu aveai alte chestii comin' up

Adica friptura de cal (nu Black Beauty. era frac'su :)) Lasand gluma la o parte, e un fel traditonal, deci trebuia sa-l incerc. Nu pot sa zic ca mi-a placut, dar cred ca nici felul in care a fost gatit nu a fost cel mai fericit. Si langa - peste spada. Toata distractia, plus coperto si beutura, au costat vreo 97 de euro. In 4 persoane. I say it's a good deal :)

Dupa ce-am plecat rostogolindu-ne de la trattoria in cauza, in drum spre hotel, ne-a picat fisa ca n-am mai luat desert. Cu totul si cu totul intamplator (yeah, right!), eram in fata unei gelaterii. Asa ca ne-am continuat dezmatul cu inghetate: mandarine, cassata, fistic, melone... A fost greu, dar am dovedit!

A doua zi dimineata - sambata - ne-am rezervat-o pietei de peste. A fost atat de misto, incat merita un post separat. Dar asta, intr-un episod viitor (poate maine, daca nu mor de lene). Pana atunci va las cu o poza proasta-proasta, cu niste pizza bune-bune (bresaola, rucola, ton, salam picant, margherita) pe care le-am mancat in autogara care ne-a dus apoi la Taormina.