Cand te urci in
Swiss Air cu destinatia Zurich, o faci cu gandul la strazi elegante, ceasuri scumpe, la Alpi, dar in niciun caz nu-ti imaginezi potentialul unui foodie trip decadent. Sau ma rog, eu n-am facut-o :))
Am ajuns la Zurich intr-o dupa-amiaza de joi, cand strazile erau aproape pustii, picurate in burnita. Tot drumul pana la hotelul Opera, din apropierea lacului, m-am intrebat unde unde e zgomotul orasului, unde-s claxoanele si daca oamenii nu se plictisesc intr-atata liniste de sanatoriu. Adica eu chiar vedeam un pericol intr-un oras linistit si civilizat (n-as fi crezut ca-s asa salbatica :p). Un bagaj despachetat mai tarziu si era deja timpul pentru primul episod al experientei mele gourmet.
De la somon bio la bratwurst
Gastro-bummeln - adica un fel pretentios de a spune in swiss german ca te plimbi din carciuma-n carciuma, in cautare de mancare - asta am facut in prima seara. Ca sa dam startul, am urcat pe acoperisul hotelului
Ambassador, peste drum de
Opera (povestea mea evident ca seamana cu-a lu'
Florin, c-am baut cot la cot in acest foodie trip).
Acolo terasa te poarta, in zilele senine, din varfurile ninse ale Alpilor, pana pe marginea lacului Zurich, pe podurile de peste raul Limmat, printre turlele bisericilor si peste acoperisurile caselor din centrul orasului. Momentul perfect pentru primul pahar de prosecco al serii. Odata dat pe gat, am lasat privelistea pentru holul hotelului, unde ne astepta un vin alb de Spania, alaturi de care ne-am "amuzat gura" cu o supa de avocado sorbita rapid dintr-un shot, plus alte nibbles. Faptul ca folosesc ingrediente bio face diferenta intr-un mod spectaculos, that I can say!
Acestea fiind zise, am intrat in
restaurantul hotelului - am schimbat crochetele din branza de capra pe-un somon de captura, atent asezat peste un blini cu cartofi, toped cu frunze fine de salata.
Acompaniat de un vin elvetian – Quintet, un asamblaj din cinci feluri de vin alb, mi s-a cam facut pofta pentru seara care abia incepea.
un restaurant aflat intr-o cladire de secol XVIII, mi-a oferit o portie de traditie elvetiana: “Zurcher Geschnetzeltes” – felii de vitel si rinichi in sos, peste o portie generoasa de roesti crocant.
Din impresionantele camere in stil Biedermeier nu ma puteam muta in alta parte decat intr-un loc pe masura. Deschisa in urma cu doua secole, cofetaria Schober e un loc de basm, care te vrajeste de la intrare cu vitrinele decorate de maestrul patiser francez.
In incercarea de a alege un desert perfect pentru a incheia cina, m-am ales cu trei: un macaron umplut cu zmeura proaspata
o felie de tort cu straturi de jeleu de zmeura si ciocolata alba
si o spuma de ciocolata alba si neagra, invelita intr-un ganache lucios.
Inca un pahar de sampanie (sau poate doua…) si am lasat in spate tentatiile dulci cu directia camerei de hotel. Dar traseul meu a fost perturbat cand, odata ajunsa la destinatie, am facut stanga imprejur si nu m-am oprit pana n-am gasit ce cautam. Pentru ca, ce-i drept, cum altfel sa inchei o seara plina de rafinament decat la tejgheaua soioasa a unui bratwurst stand, cu carnati proaspeti la gratar, mustar iute cu hrean si paine cu coaja crocanta? (insereza aici un mare zambet pe fata!) Noroc ca great minds think alike, asa ca Florin m-a insotzit la porceala (si a facut poze compromitatoare :))
Ziua buna se cunoaste de dimineata
Asta pentru ca si elvetieni au bunul obicei de a include prosecco la micul dejun. Pe langa croissante, miere si fructe proaspete si alte rasfaturi. Deci dupa prima masa a zilei, m-am indreptat spre a doua.
Hiltl este un lant de restaurante vegetariene din Zurich. Oricat de mult as incerca sa respect convingerile culinare ale celorlalti, firea mea carnivora nu-mi permite sa inteleg intru totul. Insa lasand la o parte muschiul de vita in sange, Hiltl mi-a demonstrat ca viata unui vegetarian nu e nici pe departe searbada, atat timp cat e condimentata cu talent si imaginatie.
La etajul restaurantului din spatele Banhofstrasse, am gasit cateva mese si o insula cu plite si cuptoare, pregatite pentru un cooking session.
Sub indrumarea unui chef am pregatit un meniu complet...
eu ajungand sa impart cu Florin prepararea unui thai green curry.
Dupa ce ne-am incordat muschii cu cutitele ascutite,el a preparat pasta de curry (pe care eu am gustat-o cu vitejie, pentru ca mai apoi sa-mi fi dorit sa ma dau cu capul de masa, de iute si concentrata ce era :p)
Dar a iesit ceva lovely, cum altfel :)
Asta pe langa tofu in crusta crocanta cu chutney de mango
si spuma de ciocolata cu sos de fructul pasiunii si chilli
Era deja ora pranzului cand am terminat cele trei feluri, iar salile restaurantului erau pline ochi. Chiar daca doar o treime dintre clientii restaurantului sunt vegetarieni, asta nu insemna ca nu se bucura din plin de felurile pregatite la Hiltl. Ceea ce am facut si eu, fara sa simt nevoia stringenta a unei proteine animale in farfurie. Deci se poate... sort of :))
Dupa o scurta incursiune pe Bahnhofstrasse, una dintre strazile principale ale Zurichului, pe care gasesti aliniate toate magazinele care pot lasa urme adanci in cardul e credit, a urmat o plimbare prin partea veche a orasului (Dadahaus Cabaret Voltaire suna cunoscut?)
O schimbare de rochie mai tarziu am plecat in Zurich West, o zona mai industriala a orasului. Acolo, sub cele 36 de arcade ale unui viaduct, s-a nascut o zona comerciala care gazduieste zeci de magazine, galerii de arta...
dar si o piata slow food, cu produse tradisionale, organice ori bio. Preturile sunt pe masura, insa merita o vizita.
La cateva zeci de metri mai departe am dat peste Schiffbau, o hala care in secolul trecu gazduia un santier naval,
dar care acum este locul pentru spectacole de teatru, concerte si gastronomie fina - in LaSalle, un restaurant construit intr-un cub de sticla, in interiorul halei.
Ce-a urmat a fost o salata de caracatita in aspic, muschi de vita irlandeza (cooked to perfection, ca doar amenintasem chelnerul in acest sens :p)
si o selectie din cele mai bune deserturi din meniu
Zurich la inaltime
Ziua de sambata a inceput in forta, cu o plimbare matinala cu trenul pana la capat de line, apoi o alta, la pas, pana in varful dealului Uetliberg. Acolo, restaurantul hotelului Uto Kulm iti poate oferi privelisti minunate deasupra Zurichului. Asta, desigur, daca nu ai parte de o ceata groasa, asa cum am patit eu.
Dar brunch-ul a fost apreciat chiar si cu norii de ploaie (si mai apoi ninsoare) deasupra orasului.
Acestea fiind punctate, nu mi-a mai ramas decat sa ma bucur de ultimele ore in orasul evetian. Am rascolit magazine gourmet si supermarketuri in cautare de ingrediente interesante, am continuat testarea carnatilor de la colt de strada, iar la pranz am incercat inca o data rösti – cartofi fierti, apoi rasi si prajiti intr-o culoare aurie si-o textura crocanta.
Seara e o alta poveste. In afara de o felie de pizza intr-un apartament pe malul Limmatului, un show burlesque, apoi un bar de pe Langstrasse, in asa numitul “red district” al Zurichului, there's not much to tell, asa ca circulati :)) Cateva beri mai apoi a trebuit sa prind avionul inapoi la Bucuresti. Dar m-as intoarce oricand, curand.
Tips & Tricks
Cum ajungi –
Swiss International Air Lines zboara direct la Zurich, cu preturi incepand cu 132 de euro/segment.
Unde stai – Hotel Opera (Dufourstrasse nr. 5) sau Hotel Ambassador (Falkenstrasse nr. 6)
Informatii – Gasesti
aici.
Transport – Orasul are un sistem de transport in comun foarte bine pus la punct. Cumpara-ti ZurichCARD
Limba – in Zurich se vorbeste swiss deutsch, dar mai toata lumea va intelege engleza, thank god, ca altfel as fi mancat doar roesti, carnati si bere.
Postări
