Supa minestrone

E mama si cu tata tuturor supelor cu legume. Comfort food de natie italiana, reteta se poate modifica in functie de anotimp, de ce ai prin frigider si de chef. La mine a fost un mix.

Am insirat urmatoarele:

• 4 linguri de ulei de masline
• 2 cepe mijlocii - taiate marunt
• 3 morcovi - rondele
• 3 tulpini de telina - felii subtiri
• 2 cartofi mari - cuburi
• 2 dovlecei medii - cubulete
• 1/2 de capatana de varza mica - fasii
• 2 conserve de rosii taiate cuburi - as fi folosit rosii proaspete, da' nu imi crescusera in frigider la momentul oportun
• 1,2l supa de vita (vegetarienii sa-si puna doar apa :p)
• 500ml apa
• 1 frunza de dafin
• 1 lingurita/1 fir de cimbru
• piper negru proaspat macinat 
• sare

Intr-o oala mare am incins uleiul de masline si am calit ceapa cateva minute, pana a devenit transparenta, apoi am adaugat si morcovul la perpelit.
Dupa doua minute, am trantit in oala si restul jucariilor, am turnat apa, supa de vita, rosiile cu zeama lor cu tot, cimbrul, sarea, piperul si frunza de dafin on top si am lasat supa sa fiarba sub capac, la foc mic, vreo ora.

In ultimul moment m-am prins c-ar merge si un fir de rozmarin, ba si niste paste in toata treaba, asa ca pe ultimele zece minute in zeama au fiert resturile dintr-o cutie de farfalle. A iesit supa multa si buna, consistenta si prevestitoare de toamna (sau cel putin eu asa sper, ca-mi place cu burnita).

Daca aveam o coaja de parmezan, as fi pus-o la fiert de la inceput, pentru mai multa aroma.
Daca era primavara, faceam un minestrone verde cu spanac, mazare, fasole verde, sparanghel si altele din aceeasi cromatica.
Daca aveam pancetta, as fi strecurat-o-n supa dupa ce-o rumeneam putin.
Daca o ardeam alla genovese, o garniseam cu putin pesto
Daca eram alla milanese - cu orez
Da' n-a fost sa fie chiar asa, deci s-au marcat niste frunze de busuioc si patrunjel proaspat. Ceea ce va doresc si voua.

Pulpe de pui cu tarhon si cartofi copti cu paprika afumata

Habar n-am cum am ajuns la combinatia asta de arome - cred ca de vina a fost o vizita prin piata. Mi-e clar insa ca s-a mancat mult si bun, cu prieteni dragi.

Pulpele de pui le-am crestat si le-am frecat cu un amestec de zeama de lamaie, tarhon tocat marunt si sare, iar cartofii i-am mozolit cu putin ulei de masline si cateva lingurite de paprika afumata. 

Astfel, cartofii au intrat in tava de la Ikea (aia de baza, mare, incapatoare si dotata cu grill - everybody should have one)...

...iar puiul - hopa sus, pe gratarul pus deasupra.
Asa a intrat tava la cuptorul incins la 200 de grade, pana ce puiul s-a rumenit pe toate partile (l-am intors la un moment dat, cand am rascolit si cartofii). Nu stiu cat timp sa fi trecut, dar cred ca s-au scurs vreo doua beri, iar la final treaba arata asa:

S-a mai intamplat pe masa si un sos aioli (muuult usturoi bun bun) si-o paine irlandeza cu faina integrala si seminte de tot felul. Dar despre acestea, intr-un episod urmator.

Muschi de porc cu sos de mustar

Cookie, this goes out for you - de la mine (care zac pe canapea si mananc germeni de grau pe post de cina - wtf?!) pentru tine (care nu spun ce-ai mancat, mai bine ramane intre noi ;p)

Iei tu muschiu' de porc si-l tai in medalioane cam de trei degete (cum am facut si aici, cu muschiul cu sos de hribi), apoi il perpelesti in tigaia in care ai incins o lingura de ulei, cam 5 minute pe fiecare parte. Nu vrei mai mult, ca se usuca. Cand s-a rumenit, il pui de-o parte, intr-o caserola acoperita, sa se odihneasca cat tu te ocupi de sos.

Adica tai marunt o ceapa, o calesti pana se moaie (ba chiar pana se caramelizeaza, daca ai rabdare), stingi cu un pahar de vin alb sec si, il lasi sa se evapore, scapi in tigaie o lingura de mustar de Dijon, o alta de mustar cu boabe (sau ce combinatii vrei tu), apoi adaugi putina smantana lichida (te orientezi din ochi cam cat de gros vrei sosul) si cam asta e. Il mazgalesti peste carne si mananci ca porcu' (pe porc).

Samosas - pateuri indiene vegetariene

Samosas astea sunt vechi de aproape un an. Cam peste termenul de expirare. Le-am facut de 1 decembrie, cand am avut o zi libera. Yeah, it's been a while. Stateam acasa si m-am gandit sa fac un curry si sa chem niste prieteni. A degenerat intr-un dezmat cu murgh mahkani (butter chicken), pyaz bhaji (niste chiftelute de ceapa cu faina de naut), dhal de linte, raita, papadums si nu mai stiu ce chestii.

Si pentru ca azi am rascolit in folderul "de postat", am supus votului pe Facebook urmatoarea reteta. Nu stiu cum a iesit asta, pentru ca poza e urata cu spume - facuta la lumina becului amortit, nici macar nu-ti dai seama ce-i in farfurie. Da' ma rog, voi ati vrut-o :))

Deci samosas astea sunt un fel de pateuri indiene cu umplutura aromata invelita-n aluat prajit. Pentru umplutura pregatiti urmatoarele:

• 1 lingurita de pudra de ardei iute
• 1 lingurita de garam masala
• 1/2 lingurita de chimion macinat
• 1/2 lingurita de curcuma (turmeric)
• 1 ceapa mica, tocata marunt
• 2 catei de usturoi tocati marunt
• 1 bucata de ghimbir (cam 2,5 cm) dat pe razatoare
• 1 ardei iute verde, curatat de seminte, tocat marunt
• 400g naut de la conserva, clatit si scurs
• 100g mazare decongelata 
• zeama de la jumatate de lamaie
• 2 linguri de ulei

Intr-o tigaie incapatoare se incinge bine uleiul, se adauga condimentele praf si se lasa pe foc vreo 30 de secunde, amestecand, pana se elibereaza aromele. Se adauga usturoiul, ceapa si ghimbirul si se calesc vreo 5 minute, pana cand ceapa se inmoaie.

Se adauga nautul, apoi apa si putina sare. Se lasa sa fiarba, amestecand, pana ce mare parte din apa este absorbita. Se ia de pe foc, se adauga mazarea si zeama de lamaie, si umplutura astfel obtinuta se pune intr-un bol.

Aluatul e alta distractie:

• 225g de faina se amesteca cu 1 lingurita si jumatate de sare, intr-un bol mare
• se face o gaura in mijloc si se adauga 1 lingura de unt topit si 5 linguri de apa calda
• se amesteca, formandu-se un aluat.
• se framanta cateva minute pe o suprafata tapetata cu faina
• se inveleste intr-o folie de plastic si se da la frigider vreo 30j de minute

Apoi aluatul se intinde intr-o foaie in care se decupeaza cercuri (cam 12-15cm diametru). Cercurile se taie-n jumatati, marginile se umezesc cu putina apa, iar fiecare jumatate se ruleaza ca un cornet care se umple cu treaba de mai sus. Da' nu atat de tare ca-n poza, ca o sa fie greu de lipit :))

Daca totusi ai reusit sa le lipesti pe toate, pachetelele...
...se prajesc in baie de ulei bine incins vreo 6-8 minute. 

Cam despre asta a fost vorba. Sper ca a meritat like-uri voastre :))

Bloggers' weekend away (3) la Piatra Soimului // Kuib

Va scriu de pe un scaun ingramadit de autocar care strabate Bulgaria. Sunt la inceputul unui drum de vreo 8 ore si nu stiu cum am ajuns aici, n-am mai fost cu autocarul de vreo 11 ani (now I remember why), da’ mi s-a promis ca la sfarsitul drumului e spritz. Insa despre asta, intr-un episod urmator ;)

Acum o saptamana am convocat prietenii foodies, aia din my circle of food & disfunction, si sambata trecuta pe la pranz, eram in masina, in drum spre Sinaia. Mishu in dreapta mea, mancand ciocolata cu menta, Cookie in spate, facandu-si unghiile, si Iv ba in fata, ba in spatele nostru, calare pe motocicleta (mda, I've got mixed feelings about this too). In aceasta formula am trecut de gara din Sinaia, am facut dreapta spre Casa Memoriala George Enescu, am mai urcat putin. Am parcat masina la Vila Piatra Soimului si pe noi la terasa restaurantului Kuib, in fata unei beri reci, intr-o halba si mai rece. Things were looking up.


Am dat strigarea si ne-am adunat in formula cu better half included urmatorii: io si cei de mai sus, Anca de la Cookie Jar, Elena de la Le Blog Piquant si Monica de la Foodie Family.
Am mai deschis niste beri, unii au mancat si-o ciorba de burta, altii au mai baut niste beri (and did i mention niste beri?).

The Place 

Deci cateva beri mai tarziu, gazdele noastre ne-au dus intr-un tur al locului. Madalina, cea care a facut din Piatra Soimului un loc in care o sa revenim cu drag, ne-a plimbat in jurul vilei si ne-a povestit planurile ei. Am vazut parcul care e in amenajare, ne-am vizitat camerele unii altora (a mea a avut si terasa, chestie care se va dovedi foarte folositoare later in the story), si am ajuns in bucatarie. Aici am gasit, pe langa o curatenie impecabila si un sistem bine pus la punct,
frigidere frumos ordonate
si paini proaspete, facute chiar acolo, intr-o varietate demna de-o brutarie. Cum vocabularul meu se limiteaza pe zi ce trece, n-am cum sa povestesc ce frumos mirosea in camera in care se lucra painea - a fainuri si maia, aluat dospit si crusta crocanta.

The Food

Dar numai bine ni s-a facut pofta de din toate, asa ca am trecut in restaurant. As far as I’m concerned, e cel mai frumos restaurant din Sinaia. Cu un feel intre vintage (mesele si scaunele) si urban (numeroasele lampi care atarna din tavan) si geamurile mari cat peretele care inconjoara doua laturi ale restaurantului - e chiar un loc spectaculos, unde vezi si simti cum esti inconjurat de padure.

Dar sa vedem care-i treaba cu mancarea.

Ne-am pregatit aparatele...

...si  am inceput cu niste platouri cu aperitive

Apoi am continuat cu mai tot ce-am gasit in meniu. Am descoperit cartofi prajiti din aia adevarati, si evident ca a fost un hit. Si ne bucuram atat de tare cand ii gasim nu pentru ca ar fi in capul nostru de lista, ci pentru ca nimeni nu-i mai face din tuberculi, ci din punga. Ne-a mai surprins un kebab din muschiulet de vitel, dar si alte bunatati vizibile mai jos si citibile aici.

Surpriza pentru mine a fost friptura de vita pe roca vulcanica. Nu pentru spectacolul de la masa sau pentru faptul ca poti sa ti-o faci singur cat de in sange sau de bine facuta vrei, ci pentru ca vita (carnea adica :p) a fost mult peste asteptari.

Frageda si suculenta cum n-as fi crezut! Eu am incercat rib eye, Cookie - fillet si Mishu - t-bone. Bucatile au 300g (fillet) si 400g (rib eye si t-bone) si costa 40, respectiv 50 de lei. Habar n-am unde mai gasesti raportul asta calitate-pret si doar pentru asta merita un drum la Sinaia. Si mai multe.

(Iar cand am auzit ca vita e cumparata de la o macelarie din Sinaia, am fost si mai surprinsa si chiar tre' sa investighez ce macelar smecher e acolo de practica cut-uri din astea americane, ca in Bucuresti n-am gasit unul - daca voi stiti, dati de veste), si de unde vin vacile astea care n-au carnea ca o opinca.

S-au mai intamplat apoi la masa noastra niste deserturi care ne-au pus capac (in a good way, ofc ;)

Fondue de ciocolata cu fructe

si papanasi cu dulceata (da, io ii mananc fara smantana. comentezi?! :))

The Fun

Ce a urmat a apoi a fost some old-fashioned fun. Ma bazez pe voi sa va imaginati cum am mimat noi cuvinte precum "azimut", "frichineala", "tara" sau "metafora" si pe Cookie sa redea in amanunt replicile noastre, dar sa tina doar pentru noi discutiile care s-au prelungit pe terasa mult dupa miezul noptii (adica pana la 4 dimineata). Implicau o urmarire cu masina politiei si-o motocicleta (for the record, nu era Iv :)), rasturnari in sant, o plaja cu nudisti, un cimitir.. u get the picture :))

N-o sa facem publice filmuletele cu Monica cantand la pianina din restaurant (cu toate ca am vrea, pentru ca ne-a placut tare :x), dar o va arat ce porc din ridiche a executat cand noi ne-am dat in stamba cu floricele din rosie si alte asemenea.

Intre timp m-am intors si am terminat de scris ce incepusem pe drumul cel lung. Povestea n-a iesit cum imi doream - funny & bubbly, ca sa se potriveasca locului unde ne-am simtit asa bine. Da’ macar am tras o concluzie scurta - oricand vreau, pot sa fiu acolo in vreo ora si jumatate. Ceea ce probabil as face si acum daca Iv n-ar dormi neclintit. Cookie, ce zici? Nu tre’ sa-ti faci manichiura din nou? :)))