The good morning

Mancarea de la Londra - ziua 6 // Barbecoa (Jamie Oliver & Adam Perry Lang)

Mda, se pare ca tot n-am terminat epopeea londoneza... Da' o sa fiu foarte scurta si la obiect ;)

In spatele catedralei St. Paul, la parterul unui centru comercial, am gasit restaurantul Barbecoa, semnat tot de Jamie Oliver, alaturi de Adam Perry Lang. Aici a trebuit sa facem o rezervare (am sunat la pranz pentru cina in aceeasi seara, deci nimic spectaculos, dar avand in vedere ca treaba tinde sa se aglomereze pe seara, e indicat).

Carciuma e mare, foarte luminoasa, iar noi am prins o masa chiar la geam, cat sa ne benoclam la catedrala de peste drum.

Am inceput cu un bread board cu unt de casa (4 lire) ...

...si o portie de crispy pig cheeks (delicios!) cu cateva frunze de salata si niste conopida marianta cu arome indiene (8 lire)

La felul principal Iv s-a inhamat la un cotlet de porc (maaaare) cu frunze verzi de kale (un fel de varza) sotate si piersici in bourbon (17 lire), 

am impartit garniturile: cartofi prajiti in untura de gasca (4 lire) si piure de cartofi cu usturoi copt (4 lire), 

iar eu m-am bagat la o friptura de vita (dry aged rump steak) cu vinete si niste verzituri (19 lire)

Medium rare, desigur :)

Desert nu am mai luat, ca oricum n-am putut termina felurile principale. Dar la iesire am tras cu ochiul in bucataria deschisa

Toata distractia, plus doua ape si doua beri a fost vreo 75 de lire. Cam mult, daca e fac o comparatie cu Petrus. Dar average pentru un restaurant cu pseudopretentii din Londra.

Writer's block // Enira, Bessa Valley

Cred ca am mai mentionat aluziv de cateva ori, dar acum e clar - I have writer's block, sper ca nu-i writer's burnout. Cert e ca nu mi se mai leaga cuvintele-n propozitii. Thank God, nu aveam cine stie ce talent de pierdut, asa ca paguba nu-i mare, da' tot nu ma bucur :-| 

Si cum mi s-a zis ca treaba se rezolva, printre altele, si cu un pahar de vin bun, mi-am amintit de vizita in podgoria Enira, la Bessa Valley, la inceput de septembrie. 

Poate nu ajungeti acolo, dar daca sunteti strategic amplasati langa un raft cu vinuri Enira, merita incercat vinul bulgaresc, cum ar fi BV 2007 - un cupaj opulent de Merlot, Cabernet Sauvignon, Petit Verdot si Syrah, dar si Rose 2009 mai usurel, proaspat, cu note citrice-vegetale. (not to worry, n-o sa umplu blogul cu review-uri de vinuri, ar trebui sa stiu mai multe adjective decat am eu la momentul de fata in vocabular. plus ca ar trebui sa ma si pricep la vinuri :))

Aioli (cu busuioc)

De cand eram mica am invatat de la tata sa fac un fel de maioneza de usturoi. Si am facut-o multi ani, cu o gramada de victime colaterale, pentru ca oricat de buna ar fi, nu-i usor sa mananci o strachina de usturoi frecat cu o cana de ulei si un strop de lamaie.

Acum am avansat la nivelul urmator: aioli. Tot o maioneza, da' mai gustoasa, de care incerc sa nu abuzez (dar avand in vedere ca am mancat-o cu painea de mai jos, se pare ca nu prea-mi iese :))

Doua galbenusuri se freaca cu o lingura mare de mustar de Dijon.

In treaba asta se amesteca si cativa catei de usturoi deja pisati/maruntiti. Cam cati va lasa inima (si mai ales bila :))

Si toata treaba asta se amesteca incetisor cu ulei de masline, putin cate putin, cam 150-200ml. Stiu ca-i mult, da' nu tre' sa mananci tot castronu' :p

Eu am vrut si niste extra-aroma, asa ca am luat o mana de busuioc grecesc din ghiveciul de pe pervaz, si l-am batut in mojar de l-am facut franjuri. Apoi l-am amestecat in maioneza....

...pe care apoi am echilibrat-o cu zeama de lamaie.

Pe langa faptul ca am mancat sosul cu paine goala, l-am trantit si peste un biban de mare (a se remarca talentul meu in a fileta pestele - NOT!). Da' merge si cu alte bunatati, va orientati voi ;)

Paine irlandeza cu bicarbonat // Irish soda bread

Luni m-am intors de la Dublin. Doua zile petrecute acolo au fost suficiente ca odata ajunsa inapoi acasa sa ma ia un dor de puburi vesele, cu mancare multa si buna. Dar despre asta intr-un episod urmator, ca oricum n-am terminat cu povestile din Londra.

Asa ca mai bine va explic care-i treaba cu painea irlandeza, una dintre cele mai simple retete de paine pe care am incercat-o.

Pai intr-un bol am amestecat 250g de faina alba cu 250g de faina integrala si 100g de faina de ovaz (de fapt trebuia sa pun 100g de fulgi de ovaz, da' m-a luat valu') plus 1 lingurita de sare si 1 de bicarbonat de sodiu. Am turnat cate un pumn din toate semintele pe care le-am gasit in casa (floarea soarelui, susan, mac, seminte de ceapa, de in etc)...  

am amestecat totul cu 500ml de lapte batut si mi-a rezultat asta:

Care a petrecut vreo 45 de minute in cuptorul incins la 200 de grade, pana a facut o crusta crocanta si rumena.

Eu am mancat-o fierbinte, cu un sos de usturoi. Data viitoare o sa fac chifle mici-mici, sa fie toate o coaja mare si crocanta :)))

Mancarea de la Londra - ziua 5 // Ottolenghi

Vine ziua mea si daca cineva nu stie ce cadou sa-mi faca, eu m-am gandit ca tare mi-ar placea un Ottolenghi al meu, doar sa se cheme Chez Mazilique si sa fie-n Bucuresti, ca Londra e cam aglomerata.

Ottolenghi e un deli-cofetarie-restaurant-take-away cu niste vitrine de-ti ia mintile. Dupa cum se vede..

Pe langa muntele de prajituri, torturi, cupcakes, tarte, cookies si alte nenorociri zaharoase, Ottolenghi are si un salad bar impresionant. Eu n-am mancat niciodata salate mai bune, cu gust proaspat, cu asocieri de ingrediente mai surprinzatoare.

Mai poti cumpara de acolo si cateva mixuri de ingrediente facute de ei, niste gemuri, ciocolata si alte goodies.

Eu am fost la Ottolenghi Belgravia (usa-n usa cu Petrus a lu' Ramsay), unde aveau o masa comuna, rotunda, de vreo 6 locuri si inca vreo doua masute afara, pe terasa. 

Am comandat un meniu mic, cu un fel principal (ton cu crusta de susan alb si negru & sos miso) si doua salate (un amestec de varza rosie, sfecla, mere si naiba mai stie ce si cartofi copti cu bacon, lamaie si anghinare - in viata mea n-am mancat cartofi copti care sa mai fie buni si reci, dar astia erau freakin' amazing!) - 13,70 lire.

Iv s-a infipt intr-un carrot cake. La el isteria era ceva mai mica, pentru ca la toate sedintele la care a fost cateringul a venit de la Ottolenghi (si-l invidiez rau pentru asta, ba-l si urasc putin ca nu mi-a adus la pachet, pe modelul pateistilor :p).

Ca sa inchei, au trecut vreo doua saptamani de cand am fost la Ottolenghi si eu inca ma gandesc la asta in fiecare zi, si nu doar o data. Deci daca cineva n-are ce face cu un faras de bani, sugerez sa mi-l dea pe mana ca sa-mi fac un Ottolenghi la un colt de strada <3

(And btw, stiti care-i povestea lui Yotam Ottolenghi, baiatu' care a facut treaba asta frumoasa? Pai el era jurnalist in Israel si la 30 de ani - in 1997 - s-a pus de-a curmezisu' si-a plecat la Londra unde a facut cursul de pastry de la Cordon Bleu. In 2002 a deschis prima carciuma. Acum sunt patru Ottolenghi in Londra si din februarie au pus-o si de un restaurant in toata regula - Nopi.)

Si acum chiar ca inchid fereastra, da' nu inainte de a va lasa cu un slideshow cu fotografii de la Ottolenghi, furate de pe pagina lor de Facebook :p

Mancarea de la Londra - ziua 4 // Chinatown & Soho

Pe seara am ajuns in Chinatown. N-ai cum s-o ratezi, e aia cu lampioane :))

Am dat o tura pe stradutele impodobite, mi-am lipit nasu' de fiecare vitrina cu rate atarnate-n geam (crispy!)...

...si in final m-am oprit si mi-am umplut farfuria ca o nehalita ce (uneori) sunt.

N-a fost cea mai foodie experienta, da' nu era de ratat (si o sa mai intorc, ca la dim sum n-am ajuns)

Cum intre timp s-a facut seara, am luat-o la pas spre Soho...

...unde am dat o tura pe langa barurile suuuuper aglomerate

da' tare-tare de tot!

Si cum n-a fost rost de nicio bere, am decretat cu oarecare regret ca "I'm too old for this shit" si am plecat sa ma culc, ca maine-poimaine imi vine pensia :))

Dar nevermind Chinatown & Soho, in episodul urmator (cred ca-i penultimul - scapati repede), va povestesc de locul care mi-a placut cel-mai-mult-si-mai-mult-si-mai-muuuult. Cheers!

Mancarea de la Londra - ziua 4 // Borough Market

Buna dimineata si bine ati venit la o noua plimbare prin Londra. Poftiti in double-decker, prima oprire: Borough Market.

Am fost avertizata ca piata o sa-mi placa mult de tot, pana la nivelul la care o iau usor razna. Nimic mai adevarat.

Am gasit o multime de bunatati, de la fructele si legumele care nu puteau lipsi, la bere, cidru & prosecco, plus o gramada de feluri de mancare gata preparate ori care se produceau la fata locului: sandwich-uri cu rata, carnati englezesti cu mustar si hrean, curry-uri, stridii desfacute la botu' calului, mancare libaneza, branzeturi de tot felul, condimente, cocktail-uri, smoothie-uri, ice tea, prajituri de casa - you name it.  Asa ca aruncati un ochi mai jos, comentariile mele-s redundante.

Pe final m-am infipt si eu in niste carnati englezesti deliciosi, cu-n mustar asa de bun ca l-am lins de pe servetzel.

O bere, un bubbly rose si-un curry mai tarziu, mancat pe-o bordura, lang-o florarie, nu ma mai dadeam plecata.

Dar a trebuit sa ma urnesc. Am trecut de cateva restaurante...

...prin curtea unei biserici unde oamenii profitau de vremea minunata de aproape 30 de grade (Londra la inceput de octombrie - cine ar fi crezut?!) ca s-o puna de-un picnic...

...si spre London Bridge.

Pe seara am ajuns in Chinatown. Dar povestim si maine ;)