Chez Mazilique

Apologia tortului de bezea

2012-01-23T16:19:00.000+02:00

Tortul de bezea de la White Horse

Cand eram in clasa intai si am luat premiul intai cu coronita (?!?!), acasa m-a asteptat un platou maaaare cu bezele colorate (mama, te rog sa nu plangi, wtf!)

Si cum un copil de 7 ani high on sugar e greu de ignorat, s-a instaurat o traditie. De ziua mea primeam tort cu bezea, plus extra bezele cand si cand, daca eram cuminte.

Obiceiul s-a pastrat pana azi. Probabil ca daca nu ar fi fost un gust dobandit in copilarie, treaba n-ar fi stat asa, dar 20j de ani mai tarziu, tot aceleasi prostii le am in cap. Acum cativa ani, prietenii au cautat acest tort al copilariei mele in mai toate cofetariile din Bucuresti. Rasfatata cum sunt, am avut norocul sa-l si gaseasca.

Anul asta on my bday (actually in noiembrie anul trecut, dar astea-s detalii :), am umplut pubul de la White Horse de prieteni dragi cu beri in mana (hai si prosecco ;). Am mancat mult si bun (am martori), dar surpriza serii a fost cel-mai-bun-tort-de-bezea-evaaah!

Happy b-day to me!

Oricat de tare as fi vrut sa tin doar pentru mine tortul de bezea de acolo, sa stiti ca-l gasiti in meniu cam in fiecare zi. Enjoy, cuz I know I will (White Horse e periculos de aproape de biroul meu, asa ca urmeaza si povesti cu meniul lor de zi cu zi ;)

You could see that Pierre did truly love the mademoiselle

2012-01-22T00:00:00.000+02:00

La boîte à joie

2012-01-20T19:30:00.000+02:00

Briose cu praz si branza. Facute de altii :))

2012-01-20T16:35:00.003+02:00

Eu tot n-am apucat sa gatesc (daca nu se pune la socoteala faptul ca azi dimineata am prajit niste oua pe care nu le-am mancat pentru ca nu mi-au placut). Sunt scoasa din circuit, mai dureaza pana-mi dau doua perechi de palme sa-mi revin. Plus faptul ca mi-am aruncat toate tigaile nu cred ca a fost de ajutor :))

Dar noroc ca am un job care inseamna fix ce zice: mancare buna. Asa ca acum tot biroul miroase bun si cald, pentru Alexandra si Ioana au scos din cuptor briose cu praz si branza.

Reteta GoodFood e cam asa:

175g de făină obişnuită
1 linguriţă praf de copt
¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
½ linguriţă de nucşoară
50ml de lapte
1 ou bătut cu furculiţa
100ml de ulei vegetal
1 praz tocat mărunt
75g de brânză Cheddar rasă mărunt

Se încălzeşte cuptorul la 160° C/gaz 4 şi se tapetează o tavă de brioşe cu nouă hârtii de brioşă. Se amestecă toate ingredientele uscate până când se omogenizează, apoi se toarnă deasupra laptele, oul, uleiul.Se adaugă cu grijă prazul şi brânza, apoi se amestecă. Se toarnă compoziţia în mod uniform în formele de brioşe, apoi tava se dă la cuptor timp de aproximativ 25 de minute, apoi se verifică – s-ar putea să fie nevoie să mai stea la cuptor.

Postcards din viata mea paralela

2012-01-16T15:27:00.003+02:00

Daca cineva si-a facut griji - nu e panica. Daca nu s-a simtit lipsa, cu atat mai bine.

Mai dau pe aici (from time to time). Inca mai mananc, chiar daca am luat o pauza de gatit. De unele lucruri trebuie sa ti se mai faca dor. In ultima vreme mi-a fost dor si de mine.

Hai ca asa postare cu sirop n-a mai fost de mult in meniu ;))

Buttercream frosting // Crema de unt si un concurs untos

2011-11-14T20:14:00.001+02:00

UPDATE - Castigatorii concursului sunt:
Valentina, Forfecutsa, Bianca E, Sabrina, Larisa, Mitinita, Georgiana, Alice, Lavinia, Nico, Andreea, Ioana, Miha.ela, Roxana C, Ruxandra, Ana B, Corina M, Ioana, Smo si Merat.

Dragelor, va rog sa-mi trimiteti un mail ca sa va pun in legatura cu premiile :)

Chiar daca de ceva vreme bate vantul pe aici, n-am intrat in somaj de tot: in ultimele weekenduri m-am distrat cu mult unt si zahar, plus cateva sute de cupcakes. Daca te-ai saturat sa-ti manjesti briosele cu ciocolata topita, intotdeauna exista varianta in care le pui capac cu niste crema de unt.

Adica: faci briosele cum spuneam aici (sau orice reteta ai chef si crezi ca s-ar bucura de-o combinatie) si cat se racesc te joci cu urmatoarele:

120g de unt (la temperatura camerei)
230g de zahar pudra (dat prin sita, ca sa fii sigur ca e foarte fin)
o lingurita de extract de vanilie (sau ce alta aroma iti mai trece prin minte: coaja de portocala, cafea, extract de migdale - eu am cumparat niste extracte naturale foarte simpatice si foarte ieftine de la Londra, pacat ca n-am facut-o in cantitati industriale :p)
2 linguri de lapte
coloranti alimentari daca ai chef de panarama

Intr-un bol, untul se bate cu un mixer pana ce e cremos. Apoi incepi sa incorporezi zaharul pudra - cate putin, ca nu vrei sa te trezesti intr-un nor alb si dulce (da' acum ca am spus-o, parca suna bine). Aici ti-ar fi de ajutor o spatula de silicon, ca sa incorporezi si crema care se lipeste de peretii bolului. Adaugi apoi laptele si aromele mixezi pana ce crema e fina si afanata (cam 3-4 minute). Acum e momentul sa mazgalesti treaba daca vrei sa te joci cu coloranti - in functie de ce vrei, adaugi putin colorant alimentar (gel, pasta, lichid sau praf dizolvat). Desigur, exista si variantele de coloranti naturali (zeama fructelor colorate: zmeura, afine, mure etc.). Daca se subtiaza crema (la mine n-a fost cazul), mai poti adauga zahar pana ce are consistenta ok.

Si cand treaba-i gata, nu-ti mai ramane decat sa-ti manjesti prajiturile (nu doar cupcakes, merge si la torturi si alte panarame hipercalorice). Fie intinzi crema cu o spatula si o sa arate mai "rustic/lenes/natural", fie ai putina rabdare si umpli un poche cu dui (se gaseste la supermarket de la Fackelman) sau spritz sau punga cu varful taiat si-ti incerci mana in trandafirasi si alte aratari mai mult sau mai putin decorative.

Crema de unt poate fi tinuta la frigider vreo doua saptamani (dar, evident, nu mai tarziu de data de expirare a untului! :))) - inainte de a o folosi trebuie sa mai treci mixerul prin ea o data, ca sa se mai aeriseasca.

In alta ordine de idei, dar pe acelasi subiect, untofila din mine s-a bucurat foarte tare cand a gasit la supermarket unt Lurpak, pe care-l vanam de cand l-am vazut, acum vreo doi, pe Jamie Oliver folosindu-l intr-o emisiune (veche, de inainte sa fie suficient de popular ca sa aiba product placement :). Si pentru ca mi-am exprimat entuziasmul suficient de vocal, mai jos gasiti un concurs simpatic, cu 20j de premii untoase. Daca si voi ♥ unt, lasati un comentariu cu ce inseamna mic dejun de vis.

Mancare de oameni lenesi: Pulpa de porc cu cartofi, morcovi & pastarnac la cuptor

2011-11-08T14:26:00.004+02:00

Oare daca las postarea fara text, se intelege ce-am facut eu aici? Pentru ca inca n-am iesit din starea mea de burnout :(

Dar, for the sake of it - am aliniat urmatoarele: morcovi, pastarnac, cartofi cuburi, ceapa tocata, cateva capatani de usturoi si pulpa de porc taiata cuburi.

In cateva linguri de ulei de masline am amestecat condimente de la Nomu (sa fi fost provensal? don't remember :p)

Bucatile de carne le-am rumenit in tigaie, apoi am perpelit si ceapa, cartofii i-am fiert putin, si am pus totul intr-o tava.

Care a stat la cuptor pana m-am gandit ca nu mai pot de foame.

Asa ca am mancat.

Acum ma duc sa beau un pahar de apa de la robinet in cinstea elocventei si retoricii :-|

The good morning

2011-10-29T12:49:00.002+03:00

Mancarea de la Londra - ziua 6 // Barbecoa (Jamie Oliver & Adam Perry Lang)

2011-10-26T11:42:00.002+03:00

Mda, se pare ca tot n-am terminat epopeea londoneza... Da' o sa fiu foarte scurta si la obiect ;)

In spatele catedralei St. Paul, la parterul unui centru comercial, am gasit restaurantul Barbecoa, semnat tot de Jamie Oliver, alaturi de Adam Perry Lang. Aici a trebuit sa facem o rezervare (am sunat la pranz pentru cina in aceeasi seara, deci nimic spectaculos, dar avand in vedere ca treaba tinde sa se aglomereze pe seara, e indicat).

Carciuma e mare, foarte luminoasa, iar noi am prins o masa chiar la geam, cat sa ne benoclam la catedrala de peste drum.

Am inceput cu un bread board cu unt de casa (4 lire) ...

...si o portie de crispy pig cheeks (delicios!) cu cateva frunze de salata si niste conopida marianta cu arome indiene (8 lire)

La felul principal Iv s-a inhamat la un cotlet de porc (maaaare) cu frunze verzi de kale (un fel de varza) sotate si piersici in bourbon (17 lire),

am impartit garniturile: cartofi prajiti in untura de gasca (4 lire) si piure de cartofi cu usturoi copt (4 lire),

iar eu m-am bagat la o friptura de vita (dry aged rump steak) cu vinete si niste verzituri (19 lire)

Medium rare, desigur :)

Desert nu am mai luat, ca oricum n-am putut termina felurile principale. Dar la iesire am tras cu ochiul in bucataria deschisa

Toata distractia, plus doua ape si doua beri a fost vreo 75 de lire. Cam mult, daca e fac o comparatie cu Petrus. Dar average pentru un restaurant cu pseudopretentii din Londra.

Writer's block // Enira, Bessa Valley

2011-10-21T17:18:00.002+03:00

Cred ca am mai mentionat aluziv de cateva ori, dar acum e clar - I have writer's block, sper ca nu-i writer's burnout. Cert e ca nu mi se mai leaga cuvintele-n propozitii. Thank God, nu aveam cine stie ce talent de pierdut, asa ca paguba nu-i mare, da' tot nu ma bucur :-|

Si cum mi s-a zis ca treaba se rezolva, printre altele, si cu un pahar de vin bun, mi-am amintit de vizita in podgoria Enira, la Bessa Valley, la inceput de septembrie.

Poate nu ajungeti acolo, dar daca sunteti strategic amplasati langa un raft cu vinuri Enira, merita incercat vinul bulgaresc, cum ar fi BV 2007 - un cupaj opulent de Merlot, Cabernet Sauvignon, Petit Verdot si Syrah, dar si Rose 2009 mai usurel, proaspat, cu note citrice-vegetale.(not to worry, n-o sa umplu blogul cu review-uri de vinuri, ar trebui sa stiu mai multe adjective decat am eu la momentul de fata in vocabular. plus ca ar trebui sa ma si pricep la vinuri :))

Aioli (cu busuioc)

2011-10-20T16:16:00.000+03:00

De cand eram mica am invatat de la tata sa fac un fel de maioneza de usturoi. Si am facut-o multi ani, cu o gramada de victime colaterale, pentru ca oricat de buna ar fi, nu-i usor sa mananci o strachina de usturoi frecat cu o cana de ulei si un strop de lamaie.

Acum am avansat la nivelul urmator: aioli. Tot o maioneza, da' mai gustoasa, de care incerc sa nu abuzez (dar avand in vedere ca am mancat-o cu painea de mai jos, se pare ca nu prea-mi iese :))

Doua galbenusuri se freaca cu o lingura mare de mustar de Dijon.

In treaba asta se amesteca si cativa catei de usturoi deja pisati/maruntiti. Cam cati va lasa inima (si mai ales bila :))

Si toata treaba asta se amesteca incetisor cu ulei de masline, putin cate putin, cam 150-200ml. Stiu ca-i mult, da' nu tre' sa mananci tot castronu' :p

Eu am vrut si niste extra-aroma, asa ca am luat o mana de busuioc grecesc din ghiveciul de pe pervaz, si l-am batut in mojar de l-am facut franjuri. Apoi l-am amestecat in maioneza....

...pe care apoi am echilibrat-o cu zeama de lamaie.

Pe langa faptul ca am mancat sosul cu paine goala, l-am trantit si peste un biban de mare (a se remarca talentul meu in a fileta pestele - NOT!). Da' merge si cu alte bunatati, va orientati voi ;)

Paine irlandeza cu bicarbonat // Irish soda bread

2011-10-19T19:56:00.001+03:00

Luni m-am intors de la Dublin. Doua zile petrecute acolo au fost suficiente ca odata ajunsa inapoi acasa sa ma ia un dor de puburi vesele, cu mancare multa si buna. Dar despre asta intr-un episod urmator, ca oricum n-am terminat cu povestile din Londra.

Asa ca mai bine va explic care-i treaba cu painea irlandeza, una dintre cele mai simple retete de paine pe care am incercat-o.

Pai intr-un bol am amestecat 250g de faina alba cu 250g de faina integrala si 100g de faina de ovaz (de fapt trebuia sa pun 100g de fulgi de ovaz, da' m-a luat valu') plus 1 lingurita de sare si 1 de bicarbonat de sodiu. Am turnat cate un pumn din toate semintele pe care le-am gasit in casa (floarea soarelui, susan, mac, seminte de ceapa, de in etc)...

am amestecat totul cu 500ml de lapte batut si mi-a rezultat asta:

Care a petrecut vreo 45 de minute in cuptorul incins la 200 de grade, pana a facut o crusta crocanta si rumena.

Eu am mancat-o fierbinte, cu un sos de usturoi. Data viitoare o sa fac chifle mici-mici, sa fie toate o coaja mare si crocanta :)))

Mancarea de la Londra - ziua 5 // Ottolenghi

2011-10-13T14:44:00.001+03:00

Vine ziua mea si daca cineva nu stie ce cadou sa-mi faca, eu m-am gandit ca tare mi-ar placea un Ottolenghi al meu, doar sa se cheme Chez Mazilique si sa fie-n Bucuresti, ca Londra e cam aglomerata.

Ottolenghi e un deli-cofetarie-restaurant-take-away cu niste vitrine de-ti ia mintile. Dupa cum se vede..

Pe langa muntele de prajituri, torturi, cupcakes, tarte, cookies si alte nenorociri zaharoase, Ottolenghi are si un salad bar impresionant. Eu n-am mancat niciodata salate mai bune, cu gust proaspat, cu asocieri de ingrediente mai surprinzatoare.

Mai poti cumpara de acolo si cateva mixuri de ingrediente facute de ei, niste gemuri, ciocolata si alte goodies.

Eu am fost la Ottolenghi Belgravia (usa-n usa cu Petrus a lu' Ramsay), unde aveau o masa comuna, rotunda, de vreo 6 locuri si inca vreo doua masute afara, pe terasa.

Am comandat un meniu mic, cu un fel principal (ton cu crusta de susan alb si negru & sos miso) si doua salate (un amestec de varza rosie, sfecla, mere si naiba mai stie ce si cartofi copti cu bacon, lamaie si anghinare - in viata mea n-am mancat cartofi copti care sa mai fie buni si reci, dar astia erau freakin' amazing!) - 13,70 lire.

Iv s-a infipt intr-un carrot cake. La el isteria era ceva mai mica, pentru ca la toate sedintele la care a fost cateringul a venit de la Ottolenghi (si-l invidiez rau pentru asta, ba-l si urasc putin ca nu mi-a adus la pachet, pe modelul pateistilor :p).

Ca sa inchei, au trecut vreo doua saptamani de cand am fost la Ottolenghi si eu inca ma gandesc la asta in fiecare zi, si nu doar o data. Deci daca cineva n-are ce face cu un faras de bani, sugerez sa mi-l dea pe mana ca sa-mi fac un Ottolenghi la un colt de strada <3

(And btw, stiti care-i povestea lui Yotam Ottolenghi, baiatu' care a facut treaba asta frumoasa? Pai el era jurnalist in Israel si la 30 de ani - in 1997 - s-a pus de-a curmezisu' si-a plecat la Londra unde a facut cursul de pastry de la Cordon Bleu. In 2002 a deschis prima carciuma. Acum sunt patru Ottolenghi in Londra si din februarie au pus-o si de un restaurant in toata regula - Nopi.)

Si acum chiar ca inchid fereastra, da' nu inainte de a va lasa cu un slideshow cu fotografii de la Ottolenghi, furate de pe pagina lor de Facebook :p

Mancarea de la Londra - ziua 4 // Chinatown & Soho

2011-10-12T02:51:00.001+03:00

Pe seara am ajuns in Chinatown. N-ai cum s-o ratezi, e aia cu lampioane :))

Am dat o tura pe stradutele impodobite, mi-am lipit nasu' de fiecare vitrina cu rate atarnate-n geam (crispy!)...

...si in final m-am oprit si mi-am umplut farfuria ca o nehalita ce (uneori) sunt.

N-a fost cea mai foodie experienta, da' nu era de ratat (si o sa mai intorc, ca la dim sum n-am ajuns)

Cum intre timp s-a facut seara, am luat-o la pas spre Soho...

...unde am dat o tura pe langa barurile suuuuper aglomerate

da' tare-tare de tot!

Si cum n-a fost rost de nicio bere, am decretat cu oarecare regret ca "I'm too old for this shit" si am plecat sa ma culc, ca maine-poimaine imi vine pensia :))

Dar nevermind Chinatown & Soho, in episodul urmator (cred ca-i penultimul - scapati repede), va povestesc de locul care mi-a placut cel-mai-mult-si-mai-mult-si-mai-muuuult. Cheers!

Mancarea de la Londra - ziua 4 // Borough Market

2011-10-07T00:16:00.001+03:00

Buna dimineata si bine ati venit la o noua plimbare prin Londra. Poftiti in double-decker, prima oprire: Borough Market.

Am fost avertizata ca piata o sa-mi placa mult de tot, pana la nivelul la care o iau usor razna. Nimic mai adevarat.

Am gasit o multime de bunatati, de la fructele si legumele care nu puteau lipsi, la bere, cidru & prosecco, plus o gramada de feluri de mancare gata preparate ori care se produceau la fata locului: sandwich-uri cu rata, carnati englezesti cu mustar si hrean, curry-uri, stridii desfacute la botu' calului, mancare libaneza, branzeturi de tot felul, condimente, cocktail-uri, smoothie-uri, ice tea, prajituri de casa - you name it. Asa ca aruncati un ochi mai jos, comentariile mele-s redundante.

Pe final m-am infipt si eu in niste carnati englezesti deliciosi, cu-n mustar asa de bun ca l-am lins de pe servetzel.

O bere, un bubbly rose si-un curry mai tarziu, mancat pe-o bordura, lang-o florarie, nu ma mai dadeam plecata.

Dar a trebuit sa ma urnesc. Am trecut de cateva restaurante...

...prin curtea unei biserici unde oamenii profitau de vremea minunata de aproape 30 de grade (Londra la inceput de octombrie - cine ar fi crezut?!) ca s-o puna de-un picnic...

...si spre London Bridge.

Pe seara am ajuns in Chinatown. Dar povestim si maine ;)

Mancarea de la Londra - ziua 3 // Petrus by Gordon Ramsay

2011-10-06T01:51:00.002+03:00

Ta-daaa! A durat o vreme pana sa aleg intre cele 12 restaurante pe care Gordon le are in UK, dar in final m-am proptit c-o rezervare la Petrus, unde Executive Chef e Mark Askew, iar Head Chef - Sean Burbidge.

Carciuma e in Belgravia, foarte aproape de statia de metrou Knightsbridge, de Harrods si de alte panarame fancy. Cartierul e elegant, linistit, iar Petrus e usa-n usa cu cel mai nou deschis Ottolenghi (intr-un episod urmator...)

Am ajuns acolo la pranz si de cum am intrat am fost luati in primire de chelnerii care ne-au dezechipat de genti si alte acareturi cumparate-n drum. Ne-au asezat la o masa, au mai facut niste plecaciuni, ne-au turnat apa-n pahare si ne-au adus meniurile.

Timp in care noi ne-am uitat de jur imprejur - bej de sus pana jos, de la mocheta la scaune, fete de masa... mai putin un perete rosu care spargea atmosfera sterila, plus niste bare din inox imbarligate al caror rost ori simt estetic eu nu l-am inteles. In final, e o chestie de gust - locul arata ca restaurantele alea cu nume ca "Select" sau "Parc", unde care mergeam cu parintii cand eram mica. Un clasic sters de praf, I'd say. Si inca o chestie, restaurantul aranjat in forma de cerc are in mijloc un cilindru de sticla - din podea pana-n tavan - in care sunt depozitate vinuri rosii, ca un omagiu adus numelui pe care-l poarta (de exemplu, in dreptul meu am vazut o duzina de vinuri Petrus din 1984, insa cel mai scump din meniu era un Petrus Magnum din '61 - 49.000 de lire :-|)

Dar trecand la chestii mai omenesti - noi am comandat cate un pahar de vin de 5-6 lire si un meniu simpatic, de pranz (antreu, fel principal, desert + plus niste freebies yummy si neasteptate = 30 de lire plus 12.5% service tax, care cica-i optionala, da' ma indoiesc ca cineva refuza s-o plateasca)

In prima faza, ne-au adus la masa paine si unt sarat, cu o textura perfecta (ii urasc pe aia care tin cubuletele de unt intr-un vas cu gheata ori la frigider - cum draq il mai ungi pe paine?!), plus niste ulei de masline extravirgin.

Inainte de antreu ne-a pus in fata un amuse-bouche: crema de creson cu o dantela de parmezan si o firmitura de somon afumat. And I have to admit, my bouche was very amused :))

Incepand cu primul fel, Iv-care-mananca-orice-cu-mustar-branza-sau-muraturi a facut niste alegeri impecabile si delicioase: a inceput cu terina cu vanat si foie gras (era specialitatea zilei). La final mi s-a comunicat ca tre' sa fac si eu din asta cand ajungem acasa :-\

Eu am ales un raviolo cu prepelita si ciuperci (cam fad)

La felul doi, Iv a marcat pollock la tigaie cu rosii si usturoi copt, sos de patrunjel (cica cel mai bun peste pe care l-ar fi mancat ever)

Eu am luat specialitatea zilei - vita cu legume. Medium rare, ofc.

Ne-au adus pe langa si niste cartofi "fondanti", dupa cum ne-au fost prezentati

Si morcovi caramelizati

Iar inainte de desert - un "palate cleanser" sub forma de sorbet de fructul pasiunii.

Desertul meu a fost cel frumos crème brûlée cu anason si para caramelizata

Desertul lui a fost cel mai bun tarte tatin pe care l-am incercat vreodata: o decadenta carameloasa - de la crusta crocanta, la mar, la popcorn (?!), plus un scoop de inghetata de vanilie.

La final, cand eu incercam sa pastrez loc si pentru un extra-desert de la Ottolenghi-ul de langa, ne-au lovit cu niste petite fours cu ciocolata alba, servite dintr-un bol de argint cu nitrogen lichid. Scamatorii, dar nu ma plang. Regret doar c-am lasat bunatatile de la Ottolenghi pentru alta zi.

La plecare, am primit nu doar gentile inapoi, ci si-o mini-prajiturica la pachet. Rasfat maxim, indeed.

Toata distractia a costat putin peste 80 de lire - doua meniuri de pranz, doua pahare de vin, taxa de serviciu aka spaga din oficiu. Sticla de apa n-a aparut pe nota, la fel nici micile bunatati extra. Chelnerii au fost de-o atentie coplesitoare - nu a fost unu' in toata sala care sa nu treaca pe la noi pe la masa sa ne intrebe de sanatate si mai ales de cum ni se pare ce avem in farfurie. Ne-au tinut scaunele, ne-au deschis usa la baie, ne-au turnat apa in pahare la fiecare sorbitura, mi-au adus unt dupa ce am ras din scurt prima portie - the works.

Mancarea a fost foarte buna, cu mici comentarii pe alocuri, dar cu exclamatii entuziaste din cand in cand. Merita sa faci o vizita la Petrus daca ajungi la Londra, iar nota de aproximativ 400 de lei m-a facut sa reevaluez mersul la restaurantele overpriced de prin Bucuresti, unde fix de banii astia plec acasa uneori cu nervi si-o durere de stomac.

Acestea fiind zise, tre' sa recunosc ca seara ne-am dat in stamba cu bere, cidru...

...cartofi prajiti, white bait (hamsii as zice) si alte rontzaieli intr-un pub. Burp!

Mancarea de la Londra - ziua 2

2011-10-05T15:19:00.000+03:00

Ziua a debutat tot cu sedinte in White City & English breakfast tea pentru mine, respectiv sedinte in Canary Warf & catering de la Ottolenghi pentru Iv (lucky bastard!)

Dupa amiaza, cand am terminat, am facut o scurta oprire la Pret a Manger. M-as tavali pe jos de bucurie daca ar fi si un Bucuresti un loc din asta, cu sandwich-uri proaspete, preparate in aceeasi zi, cu o gramada de variante din care sa alegi, in combinatii delicioase. Plus ca mai au si salate, supe, fructe proaspete, deserturi si alte bunatati.

Cu greu am putut sa ma hotarasc la un sandwich cu crayfish (un fel de raci?) & rucola (3,25 lire). Tare, taaaare bun.

Si am luat-o inapoi spre centru. Am mai ciugulit niste porcarioare (Schottish shorbread, chips-uri cu otet si sare de mare & munchies)...

...si am luat-o la pas prin oras, pe langa Big Ben

apoi pe Westminster Bridge, spre London Eye

si inapoi pe malul celalalt, spre Trafalgar Square, apoi Leicester Square cu directia Covent Garden.

Acolo, pe strada William IV, la numarul 5, am gasit wine bar-ul Terroirs, recomandat de Maria (care stie ea ce stie, oricand pot sa ma bazez pe alegerile ei ;)

Ne-am infipt la intrare cerand o masa afara (ca doar n-o sa beau spritz fara sa fumez, ca asa-s viciile astea, tare merg mana-n mana). Cateva minute mai tarziu aveam in fata un Prosecco di Conegliano, Casa Coste Piane – Veneto (5,95 lire/paharu') si un Tire l'Arigot Rosé, Domaine Les Terres Promises - Provence (5,50 lire).

La Terroirs conceptul listei de vinuri e simpla: ei si-au propus sa familiarizeze clientii cu vinurile naturale, artizanale si au lista de vreo 200 de feluri de bauturici care se imbogateste de la o luna la alta.

Nu neglijeaza nici mancarea, au niste chestii tare bune. Din pacate, pe terasa nu se servesc decat niste mici aperitive, asa ca am luat o selectie de charcuterie (12,5 lire) care a inclus: Giuseppe Gualerzi Felino Salami (Emilia-Romagna), Duck Rillettes, Pork & Pistachio Terrine, niste muraturici, plus paine si unt de casa (1,5 lire).

A fost o seara tare placuta, in care ne-am bucurat din plin de vremea minunata din Londra. Toti englezii ne-au laudat-o (ca doar nu aveam sa sarim peste weather talk :p), pentru ca toata saptamana au fost 25-29 de grade cu cer senin, de nici vara n-au avut asa.

Dupa ce-am marcat asta, am luat-o usor pe strazile pline cu pub-uri simpatice, cu ingramadeala la usa (dar nu cum am vazut mai apoi, in Soho..)

Am ajuns apoi in Covent Garden, am dat tarcoale Operei...

...si la Apple Store-ul de langa ea am gasit un wireless cat sa intru pe articolul asta de pe GoodFood, unde Elena mentionase unde se mananca the best fish & chips. Si a avut dreptate.

Carciuma era la aruncatura de bat

Ne-am asezat la o masa (cu un alt cuplu, ca era destul de aglomerat)...

.. si chiar daca nu prea ne mai era foame, am incercat o potie de cod cu cartofi prajiti si sos tartar (16 lire cu tot cu doua beri)

Evident, exista si varianta "la pachet", cu pestele si cartofii intr-un coif de hartie (nu de ziar, sorry. oricat de printofila as fi, tot parca nu ma atrage cerneala tipografica ca topping)

Cam despre asta a fost vorba in ziua a doua, maine povestim despre restaurantul Petrus a lui Gordon Ramsay, unde mi-a placut tare de tot (cum altfel?!)

Mancarea de la Londra - ziua 1

2011-10-04T20:00:00.000+03:00

Am ajuns la Londra marti la ora 1 si ceva. Dimineata. La 3:00 eram cazata la hotel si cum minibarul era gol, iar Iv nu m-a lasat sa-mi pierd vremea in Marks & Spercer-ul Simply Food de pe aeroport, m-am culcat infometata si m-am trezit la fel. Da' eu sufar de un fel de obicei prost - atunci cand ajung intr-un loc nou, prima experienta cu mancarea e una proasta (la Roma, prima chestie pe care am mancat-o a fost un risotto de ziceai ca-i biscuite de orez expandat, in Catania am nimerit la ora la care toate restaurantele erau inchise etc). Asa ca m-am hotarat sa-mi schimb karma - pentru ca marti dimineata la 10.00 trebuia sa fiu la BBC Media Center (in White City, undeva in vestul orasului), am sarit micul dejun, care pe fuga ar fi fost cel mai probabil un sandwich de la metrou. Very good food of me, I know :(, da' am asteptat the right place.

Dupa o tura prin bucataria GoodFood & Olive si cateva sedinte stropite cu ceai (doh)....

Am ajuns la pranz la Jamie's Italian din Westfield (un mall ffff mare din White City). N-o sa mai zic niciodata ca "mall food" nu e buna

Restaurantul e mare, aglomerat si foarte zgomotos, atmosfera e relaxata si mancarea buna.

Am inceput cu o selectie de carbohidrati :)) - grisine, focaccia, paine cu rozmarin si gremolata etc (3,75 lire)

Si am continuat cu linguini cu creveti, portie mare (12,50 lire). Absolut delicios (nu ca ar fi fost cine stie ce chestie complicata, da' dupa atatea experiente ratate pe la carciumile din Bucuresti, pastele fierte perfect al dente par o revelatie). N-am reusit sa termin tot, asa ca a trebuit sa sar desertul.

As fi putut alege inghetata zilei din ice cream truck-ul din fata carciumii ori alte bunatati (tiramisu, pannacota, Amalfi lemon curd, carpaccio de ananas etc - intre 4,50 si 4,95 de lire)

Seara m-am intalnit cu prietena mea din generala, pe care n-am mai vazut-o de vreo 10 ani, si care intre timp s-a mutat in "cel mai frumos oras din lume" (asa zice ea, eu inca nu-s ferm convinsa :p). Si m-a dus in Brick Lane, unde-i o aglomeratie de restaurante indiene. Asa ca am luat niste beri...

... un chicken tikka masala - acest fel de mancare devenit traditional britanic

plus inca un curry cu spanac, un biryani de pui & niste naan cu usturoi.

Am mai tras o tura prin cartier si prin carciumile cu care-i populat, and we called it a night.

Mai jos: the remains of the day - godies for foodies!

PS 1: Maine va povestesc despre ziua a doua, care a insemnat alte sedinte (no pics there), plus ceva plimbarica si un wine bar delicios.

PS 2: Fotografiile-s dubioase pentru ca am atins noi culmi de lene si am facut poze doar cu iPhonu', trai-mi-ar Instagramu' si Hipstamaticu'

Supa minestrone

2011-09-21T22:00:00.000+03:00

E mama si cu tata tuturor supelor cu legume. Comfort food de natie italiana, reteta se poate modifica in functie de anotimp, de ce ai prin frigider si de chef. La mine a fost un mix.

Am insirat urmatoarele:

4 linguri de ulei de masline
2 cepe mijlocii - taiate marunt
3 morcovi - rondele
3 tulpini de telina - felii subtiri
2 cartofi mari - cuburi
2 dovlecei medii - cubulete
1/2 de capatana de varza mica - fasii
2 conserve de rosii taiate cuburi - as fi folosit rosii proaspete, da' nu imi crescusera in frigider la momentul oportun
1,2l supa de vita (vegetarienii sa-si puna doar apa :p)
500ml apa
1 frunza de dafin
1 lingurita/1 fir de cimbru
piper negru proaspat macinat
sare

Intr-o oala mare am incins uleiul de masline si am calit ceapa cateva minute, pana a devenit transparenta, apoi am adaugat si morcovul la perpelit.
Dupa doua minute, am trantit in oala si restul jucariilor, am turnat apa, supa de vita, rosiile cu zeama lor cu tot, cimbrul, sarea, piperul si frunza de dafin on top si am lasat supa sa fiarba sub capac, la foc mic, vreo ora.

In ultimul moment m-am prins c-ar merge si un fir de rozmarin, ba si niste paste in toata treaba, asa ca pe ultimele zece minute in zeama au fiert resturile dintr-o cutie de farfalle. A iesit supa multa si buna, consistenta si prevestitoare de toamna (sau cel putin eu asa sper, ca-mi place cu burnita).

Daca aveam o coaja de parmezan, as fi pus-o la fiert de la inceput, pentru mai multa aroma.
Daca era primavara, faceam un minestrone verde cu spanac, mazare, fasole verde, sparanghel si altele din aceeasi cromatica.
Daca aveam pancetta, as fi strecurat-o-n supa dupa ce-o rumeneam putin.
Daca o ardeam alla genovese, o garniseam cu putin pesto
Daca eram alla milanese - cu orez
Da' n-a fost sa fie chiar asa, deci s-au marcat niste frunze de busuioc si patrunjel proaspat. Ceea ce va doresc si voua.

Pulpe de pui cu tarhon si cartofi copti cu paprika afumata

2011-09-20T22:26:00.001+03:00

Habar n-am cum am ajuns la combinatia asta de arome - cred ca de vina a fost o vizita prin piata. Mi-e clar insa ca s-a mancat mult si bun, cu prieteni dragi.

Pulpele de pui le-am crestat si le-am frecat cu un amestec de zeama de lamaie, tarhon tocat marunt si sare, iar cartofii i-am mozolit cu putin ulei de masline si cateva lingurite de paprika afumata.

Astfel, cartofii au intrat in tava de la Ikea (aia de baza, mare, incapatoare si dotata cu grill - everybody should have one)...

...iar puiul - hopa sus, pe gratarul pus deasupra.
Asa a intrat tava la cuptorul incins la 200 de grade, pana ce puiul s-a rumenit pe toate partile (l-am intors la un moment dat, cand am rascolit si cartofii). Nu stiu cat timp sa fi trecut, dar cred ca s-au scurs vreo doua beri, iar la final treaba arata asa:

S-a mai intamplat pe masa si un sos aioli (muuult usturoi bun bun) si-o paine irlandeza cu faina integrala si seminte de tot felul. Dar despre acestea, intr-un episod urmator.

Muschi de porc cu sos de mustar

2011-09-19T21:40:00.000+03:00

Cookie, this goes out for you - de la mine (care zac pe canapea si mananc germeni de grau pe post de cina - wtf?!) pentru tine (care nu spun ce-ai mancat, mai bine ramane intre noi ;p)

Iei tu muschiu' de porc si-l tai in medalioane cam de trei degete (cum am facut si aici, cu muschiul cu sos de hribi), apoi il perpelesti in tigaia in care ai incins o lingura de ulei, cam 5 minute pe fiecare parte. Nu vrei mai mult, ca se usuca. Cand s-a rumenit, il pui de-o parte, intr-o caserola acoperita, sa se odihneasca cat tu te ocupi de sos.

Adica tai marunt o ceapa, o calesti pana se moaie (ba chiar pana se caramelizeaza, daca ai rabdare), stingi cu un pahar de vin alb sec si, il lasi sa se evapore, scapi in tigaie o lingura de mustar de Dijon, o alta de mustar cu boabe (sau ce combinatii vrei tu), apoi adaugi putina smantana lichida (te orientezi din ochi cam cat de gros vrei sosul) si cam asta e. Il mazgalesti peste carne si mananci ca porcu' (pe porc).

Samosas - pateuri indiene vegetariene

2011-09-14T22:57:00.000+03:00

Samosas astea sunt vechi de aproape un an. Cam peste termenul de expirare. Le-am facut de 1 decembrie, cand am avut o zi libera. Yeah, it's been a while. Stateam acasa si m-am gandit sa fac un curry si sa chem niste prieteni. A degenerat intr-un dezmat cu murgh mahkani (butter chicken), pyaz bhaji (niste chiftelute de ceapa cu faina de naut), dhal de linte, raita, papadums si nu mai stiu ce chestii.

Si pentru ca azi am rascolit in folderul "de postat", am supus votului pe Facebook urmatoarea reteta. Nu stiu cum a iesit asta, pentru ca poza e urata cu spume - facuta la lumina becului amortit, nici macar nu-ti dai seama ce-i in farfurie. Da' ma rog, voi ati vrut-o :))

Deci samosas astea sunt un fel de pateuri indiene cu umplutura aromata invelita-n aluat prajit. Pentru umplutura pregatiti urmatoarele:

1 lingurita de pudra de ardei iute
1 lingurita de garam masala
1/2 lingurita de chimion macinat
1/2 lingurita de curcuma (turmeric)
1 ceapa mica, tocata marunt
2 catei de usturoi tocati marunt
1 bucata de ghimbir (cam 2,5 cm) dat pe razatoare
1 ardei iute verde, curatat de seminte, tocat marunt
400g naut de la conserva, clatit si scurs
100g mazare decongelata
zeama de la jumatate de lamaie
2 linguri de ulei

Intr-o tigaie incapatoare se incinge bine uleiul, se adauga condimentele praf si se lasa pe foc vreo 30 de secunde, amestecand, pana se elibereaza aromele. Se adauga usturoiul, ceapa si ghimbirul si se calesc vreo 5 minute, pana cand ceapa se inmoaie.

Se adauga nautul, apoi apa si putina sare. Se lasa sa fiarba, amestecand, pana ce mare parte din apa este absorbita. Se ia de pe foc, se adauga mazarea si zeama de lamaie, si umplutura astfel obtinuta se pune intr-un bol.

Aluatul e alta distractie:

225g de faina se amesteca cu 1 lingurita si jumatate de sare, intr-un bol mare
se face o gaura in mijloc si se adauga 1 lingura de unt topit si 5 linguri de apa calda
se amesteca, formandu-se un aluat.
se framanta cateva minute pe o suprafata tapetata cu faina
se inveleste intr-o folie de plastic si se da la frigider vreo 30j de minute

Apoi aluatul se intinde intr-o foaie in care se decupeaza cercuri (cam 12-15cm diametru). Cercurile se taie-n jumatati, marginile se umezesc cu putina apa, iar fiecare jumatate se ruleaza ca un cornet care se umple cu treaba de mai sus. Da' nu atat de tare ca-n poza, ca o sa fie greu de lipit :))

Daca totusi ai reusit sa le lipesti pe toate, pachetelele...
...se prajesc in baie de ulei bine incins vreo 6-8 minute.

Cam despre asta a fost vorba. Sper ca a meritat like-uri voastre :))

Bloggers' weekend away (3) la Piatra Soimului // Kuib

2011-09-11T11:49:00.000+03:00

Va scriu de pe un scaun ingramadit de autocar care strabate Bulgaria. Sunt la inceputul unui drum de vreo 8 ore si nu stiu cum am ajuns aici, n-am mai fost cu autocarul de vreo 11 ani (now I remember why), da’ mi s-a promis ca la sfarsitul drumului e spritz. Insa despre asta, intr-un episod urmator ;)

Acum o saptamana am convocat prietenii foodies, aia din my circle of food & disfunction, si sambata trecuta pe la pranz, eram in masina, in drum spre Sinaia. Mishu in dreapta mea, mancand ciocolata cu menta, Cookie in spate, facandu-si unghiile, si Iv ba in fata, ba in spatele nostru, calare pe motocicleta (mda, I've got mixed feelings about this too). In aceasta formula am trecut de gara din Sinaia, am facut dreapta spre Casa Memoriala George Enescu, am mai urcat putin. Am parcat masina la Vila Piatra Soimului si pe noi la terasa restaurantului Kuib, in fata unei beri reci, intr-o halba si mai rece. Things were looking up.

Am dat strigarea si ne-am adunat in formula cu better half included urmatorii: io si cei de mai sus, Anca de la Cookie Jar, Elena de la Le Blog Piquant si Monica de la Foodie Family.
Am mai deschis niste beri, unii au mancat si-o ciorba de burta, altii au mai baut niste beri (and did i mention niste beri?).

The Place

Deci cateva beri mai tarziu, gazdele noastre ne-au dus intr-un tur al locului. Madalina, cea care a facut din Piatra Soimului un loc in care o sa revenim cu drag, ne-a plimbat in jurul vilei si ne-a povestit planurile ei. Am vazut parcul care e in amenajare, ne-am vizitat camerele unii altora (a mea a avut si terasa, chestie care se va dovedi foarte folositoare later in the story), si am ajuns in bucatarie.Aici am gasit, pe langa o curatenie impecabila si un sistem bine pus la punct,
frigidere frumos ordonate
si paini proaspete, facute chiar acolo, intr-o varietate demna de-o brutarie. Cum vocabularul meu se limiteaza pe zi ce trece, n-am cum sa povestesc ce frumos mirosea in camera in care se lucra painea - a fainuri si maia, aluat dospit si crusta crocanta.

The Food

Dar numai bine ni s-a facut pofta de din toate, asa ca am trecut in restaurant. As far as I’m concerned, e cel mai frumos restaurant din Sinaia. Cu un feel intre vintage (mesele si scaunele) si urban (numeroasele lampi care atarna din tavan) si geamurile mari cat peretele care inconjoara doua laturi ale restaurantului - e chiar un loc spectaculos, unde vezi si simti cum esti inconjurat de padure.

Dar sa vedem care-i treaba cu mancarea.

Ne-am pregatit aparatele...

...si am inceput cu niste platouri cu aperitive

Apoi am continuat cu mai tot ce-am gasit in meniu. Am descoperit cartofi prajiti din aia adevarati, si evident ca a fost un hit. Si ne bucuram atat de tare cand ii gasim nu pentru ca ar fi in capul nostru de lista, ci pentru ca nimeni nu-i mai face din tuberculi, ci din punga. Ne-a mai surprins un kebab din muschiulet de vitel, dar si alte bunatati vizibile mai jos si citibile aici.

Surpriza pentru mine a fost friptura de vita pe roca vulcanica. Nu pentru spectacolul de la masa sau pentru faptul ca poti sa ti-o faci singur cat de in sange sau de bine facuta vrei, ci pentru ca vita (carnea adica :p) a fost mult peste asteptari.

Frageda si suculenta cum n-as fi crezut! Eu am incercat rib eye, Cookie - fillet si Mishu - t-bone. Bucatile au 300g (fillet) si 400g (rib eye si t-bone) si costa 40, respectiv 50 de lei. Habar n-am unde mai gasesti raportul asta calitate-pret si doar pentru asta merita un drum la Sinaia. Si mai multe.

(Iar cand am auzit ca vita e cumparata de la o macelarie din Sinaia, am fost si mai surprinsa si chiar tre' sa investighez ce macelar smecher e acolo de practica cut-uri din astea americane, ca in Bucuresti n-am gasit unul - daca voi stiti, dati de veste), si de unde vin vacile astea care n-au carnea ca o opinca.

S-au mai intamplat apoi la masa noastra niste deserturi care ne-au pus capac (in a good way, ofc ;)

Fondue de ciocolata cu fructe

si papanasi cu dulceata (da, io ii mananc fara smantana. comentezi?! :))

The Fun

Ce a urmat a apoi a fost some old-fashioned fun. Ma bazez pe voi sa va imaginati cum am mimat noi cuvinte precum "azimut", "frichineala", "tara" sau "metafora" si pe Cookie sa redea in amanunt replicile noastre, dar sa tina doar pentru noi discutiile care s-au prelungit pe terasa mult dupa miezul noptii (adica pana la 4 dimineata). Implicau o urmarire cu masina politiei si-o motocicleta (for the record, nu era Iv :)), rasturnari in sant, o plaja cu nudisti, un cimitir.. u get the picture :))

N-o sa facem publice filmuletele cu Monica cantand la pianina din restaurant (cu toate ca am vrea, pentru ca ne-a placut tare :x), dar o va arat ce porc din ridiche a executat cand noi ne-am dat in stamba cu floricele din rosie si alte asemenea.

Intre timp m-am intors si am terminat de scris ce incepusem pe drumul cel lung. Povestea n-a iesit cum imi doream - funny & bubbly, ca sa se potriveasca locului unde ne-am simtit asa bine. Da’ macar am tras o concluzie scurta - oricand vreau, pot sa fiu acolo in vreo ora si jumatate. Ceea ce probabil as face si acum daca Iv n-ar dormi neclintit. Cookie, ce zici? Nu tre’ sa-ti faci manichiura din nou? :)))

Bloggers' Night Out (5) - cu GoodFood @ Roberto's on La Strada

2011-08-30T19:42:00.005+03:00

Foarte greu mi-a fost sa ma adun si sa scriu o postare noua, nu de alta, da' de o saptamana si ceva mi-am facut un obicei nou - sa ma culc undeva intre 3 si 5 dimineata. Ceea ce n-ar fi o problema daca in timpul zilei n-as fi un zombie cu trei perechi de cearcane. Motivul pentru care am programul de somn (aproape) la fel de dat peste cap ca cel ai unei proaspete mamici e ca am si eu un soi de new baby - siteul GoodFood.ro, caruia tocmai ce i-am dat un refresh la layout & structura :x

Deci ocazie perfecta de pierdut noptile, dar si de sarbatorit. Asa ca vineri mi-am inchis laptopul si am convocat gasca (Cookie, Madalin, Elena & Anca) la Hilton, pe terasa Roberto's on La Strada.

S-a lasat mancare buna (cum altfel?) si cu discutii delirante. Pozele nu le luati in seama, ca deja era prea intuneric pentru ceva decent, da' sa stiti ca la lumina lumanarilor s-au intamplat: salata de calamari, midii cu vin alb si sofran, creveti in crusta de pesmet, parmezan si coaja de lamaie, burrata cu rosii cherry tomato si sparanghel, prosciutto cu pepene galben, apoi niste peste la gratar, cotlete de miel cu pecorino, paste din pesmet cu fructe de mare, cotlet milanez de vitel, vita chianina cu salata de rucola, plus o pizza calabrese, sa stim o treaba.

Toata treaba incheiata stropita cu sampanie, grappa si pe alocuri bere.

Cititi aici la Cookie cum s-a desfasurat seara (in detaliu ;). Si numa' bine c-a scris ea, ca eu fix ramasesem cu o gramada de blancuri. Si pe cuvant ca de data asta n-a fost de la Piper-Heidsieck (ba chiar am inchis seara cu apa plata. stiu, nici mie nu-mi vine sa cred. adevarul doare, e trist si nu implica mahmureala)

Deci obosita, cum spuneam. Si multumesc platformelor de blogging pentru acest loc in care pot sa ma dau lovita si sa-mi imaginez ca omenirea imi plange de mila si in final face cheta sa-mi ridice o statuie din shorici.

Iar voi treceti pe la terasa Roberto's cat serile inca mai au temperatura asta perfecta, apoi intrati pe GoodFood.ro ca io asta fac cu viata mea these days [insert here shameless promo :))]

Bucatarie mica. Cica se poate :))

2011-08-27T21:35:00.004+03:00

Eu am inceput sa gatesc intr-o bucatarie minuscula. Daca eram trei oameni, deja ne dadeam capete-n gura, ne blocam si nu mai puteam iesi. Intre timp am upgradat-o undeva la vreo 16mp, da' tot nu am loc, ca am reusit sa adun toate cratitele, oalele, farfuriile si farfurioarele care mi-au cazut in mana. (Am dat acu' o fuga pana-n locul cu pricina si-am numarat din scurt 197 de farfurii si boluri, excluzand cani, tavi, oale etc. Am avut spor, ce sa zic :)). Deci tot n-am loc. Daca totul merge conform planurilor, hopefully o sa ajung undeva la o bucatarie de cel putin 40mp si cel mult... cat o sa-mi dea voie peretii exteriori.

Da' ce vroiam sa zic e ca am dat peste video-ul de mai jos, de la Ikea (spatiimici.ro) and I just loved it, deci bucatariile mici nu-s un lucru asa rau, unless you're a hoarder and a clutterer si atunci nici Ikea si nici cei mai misto designeri si decoratori nu te mai pot ajuta, cuz u need professional help, ca prolly n-ai toate tziglele pe casa (persoanele care scriu pe acest blog sunt, evident, excluse :))

PS - cand cresc mare, o sa am si eu insula in bucatarie. sau trei. sau un arhipelag

Piersici umplute cu crema de biscuiti amaretti si cacao

2011-08-25T00:51:00.003+03:00

Fiecare vara care a trecut de cand m-am apucat de gatit (adica vreo doua :))), m-a lasat c-o nostalgie pentru ca n-am apucat sa ma bucur de toate fructele si legumele care au umplut tarabele. Si tare am vrut sa nu treaca vara asta fara piersici umplute - aurii, dulci si aromate cum nu mai prind decat abia la anu' pe vremea asta.

Asa c-am luat vreo patru piersici si le-am taiat in jumatati.

O jumatate am mancat-o, alta am tocat-o marunt si-am pus-o intr-un castron, iar pe restul le-am scobit c-o lingura din aia de inghetata.

Am pisat in mojar o mana de biscuiti amaretti... (nu foarte fin, c-am vrut sa pastreze ceva textura)

Si i-am turnat in castronul in care pusesem jumatatea de piersica (plus resturile rezultate din scobituri :p), un galbenus, 60g de zahar si 25 de cacao.

Toata treaba am amestecat-o pan' s-a facut un fel de crema cu care am umplut piersicile asezate intr-o tava. Le-am mai pus un motz de unt si le-am bagat la cuptorul incins la 150C, unde au stat cam o ora.

Bine-ar fi sa le mananci cat sunt calde. Eu asa am facut. Da, pe toate.. :))

PS - reteta asta am facut-o si anul trecut, aproximativ la fel. si ce daca ma repet? a fost bun! :))

Porc cu ardei, ananas, susan si sos de soia

2011-08-24T07:22:00.002+03:00

Azi am avut un moment de sideratie cand mi-am dat seama ce bucurii de gospodina am dezvoltat. Adica:

ce bine ca am facut de mancare in 20j de minute
ce bine ca a ramas si pentru maine, la birou

Daca maine ma bucur ca am calcat o camasa fara sa-i las nicio cuta, cineva sa ma caute, pentru ca inseamna ca m-au rapit extraterestii.

Dar sa revin la micile bucurii, adica porcu' de care ziceam in titlu. Vreo 400g de carne de porc taiata fasiute se prajeste in ulei incins, la foc mare, pana-i rumena, apoi se pune de-o parte si in tigaie - respectiv wok - trec doi ardei rosii taiati bucati, o ceapa de asemenea feliata si bucati de ananas dintr-o conserva. Si astea se perpelesc vreo doua minute, cat sa ramana legumele crocante.

Se adauga porcu' inapoi in tigaie, se arunca o mana de susan, se mai mermelesc putin toate alea si apoi si li se toarna-n cap o zeama facuta din sucul din conserva de ananas + cateva linguri de sos de soia + 1 lingura de otet de vin alb + 1 lingura de amidon. Cand sosul a mai scazut si s-a legat intr-un fel caramelos, treaba-i cam gata.

Se poate manca fix asa sau pe ultimul moment se pot amesteca cu taietei de orez ori de fasole mung, plus niste extra sos de soia.

Be right back

2011-08-23T13:53:00.001+03:00

Nu-s in vacanta, dar sunt putin prinsa cu asta:

Ceea ce va doresc si voua! :))

Blueberry crumble

2011-08-19T13:57:00.005+03:00

Dementa s-a declansat weekendul trecut, cand Alina m-a umplut de afine, zmeura si mure.

Si prima chestie pe care am facut-o a fost sa amestec, din ochi si dupa gust, afinele cu zahar si niste nuca macinata (ii da o textura misto si o aroma mai bidimensionala, asa :)). Iar pentru ca in frigider mai aveam putin aluat de tarta, l-am scos si l-am dat pe razatoare. Afinele le-am pus in niste boluri mici, am presarat aluatul deasupra plus niste zahar amestecat cu scortisoara (gata mixat de cei de la Nomu).

N-am mai facut decat sa le bag in cuptorul incins la 180C si sa le scot dupa vreo 20-30 de minute, cand deja se rumenisera si spumegau mov :))

Apoi mi-a parut rau ca am facut doua doua portii, deci weekendul asta e rematch!

Coaste de porc la gratar cu salata de porumb // Spare ribs

2011-08-18T14:57:00.003+03:00

Pe scurt, sunt cele mai bune coaste ever. Le-am facut in weekend si de atunci am tot delirat pe tema asta, ca mai am putin si ma scot colegii in suturi din birou.

Coastele le-am cumparat de la Billa. Intr-un pachet sunt vreo 6 bucati, aprox. 500g, cam pentru 2 portii, si e 13 lei/kg. Chilipir, am zis. De asta, dupa ce-am facut reteta, m-am intors si-am mai luat vreun kil-jumate', iar in seara asta reeditez evenimentul porcesc.

So, coastele se pun intr-o tava, se acopera cu apa, se impacheteaza-n aluminiu, si se da la cuptorul incins la 150C, timp de o ora si jumatate.

Intre timp se pregateste maglavaisul cu care se manjesc coastele inainte de a intra pe gratarul bine incins. Intr-un bol am adunat: 300ml ketchup (am folosit Heinz, iute, iar cantitatea am aproximat-o din ochi, adica am pus ce mai aveam pe fundul sticlei :)), o ceapa mai mica, tocata marunt, 1 lingura de ulei de masline, 3-4 catei de usturoi maruntiti, 1 lingura de paprika afumata, 1 lingura de miere, 2 de mustar de Dijon, 3 linguri de soia (privind in retrospectiva, am pus tot ce mi-a cazut in mana :))

Se amesteca pana se face o pasta omogena, se trec coastele prin smacolina asta si se trantesc pe gratarul incins. Da' incins!

Merg la fix cu salata de de porumb (vezi reteta mai jos) si cartofi copti. Si io abia astept sa ajung acasa si sa mai fac o tura, ca mi-e pofta de ma tavalesc pe jos!

Salata de porumb

2011-08-17T11:50:00.003+03:00

Salata asta de porumb a fost mult mai buna decat ma asteptam. Eu am pus-o langa cele-mai-bune-coaste-de-porc-la-gratar-pe-care-le-am-facut/mancat vreodata. Dar despre alea va povestesc maine ;)

Pentru salata am rasturnat intr-un castron o cutie de porumb, am adaugat trei castraveti mici, taiati cubulete, o ceapa rosie taiata la fel si un ardei iute rosu martuntzit bine. Am stropit totul cu zeama de lime si gata a fost :)

Best ever chocolate cake // Prajitura cu ciocolata, da' fara faina

2011-08-16T11:33:00.002+03:00

Ciocolata poate nu e intotdeauna my poison of choice, da' prajitura asta mi-e teama ca o s-o repet pana nu mai pot intra pe usa de la bucatarie. Pentru ca n-are faina, e foarte fondanta, fix ti se topeste-n gura, si daca o faci acum, cat mai sunt fructe de padure prin piete, te trezesti in farfurie cu o combinatie fabuloasa.

Pentru asta tre' sa aliniezi urmatoarele: 250g de ciocolata (eu folosesc amaruie, pentru ca-mi place aroma plina - I suggest you do the same ;), 125g unt, 180g zahar, 6 oua, 1 lingura de extract de vanilie, coaja rasa de la o portocala, optional fructe de padure si poate niste zahar pudra de final :)

Ciocolata rupta-n bucati se pune intr-o craticioara impreuna cu untul si se topesc pe foc mic.

Se separa 4 dintre oua. In bolul cu galbenusuri se mai adauga restul de 2 oua intregi, 80g de zahar, extractul de vanilie si coaja de portocala. Toata treaba se amesteca impreuna cu ciocolata topita pana rezulta o compozitie omogena.

Cele 4 albusuri se bat bine, iar cand sunt deja batzoase se adauga, treptat, restul de 100g de zahar. Cand acesta a fost incorporat, peste albusuri se toarna compozitia ciocolatoasa si toata treaba se omogenizeaza cu o spatula (nu amesteca cu forta, ca o sa iasa aerul din albusuri si te-ai chinuit degeaba :p)

Cand ai terminat si treaba asta, intr-o forma de tort cu fundul detasabil (unsa in prealabil cu unt si tapetata cu hartie de copt) se toarna toata treaba si se da la cuptorul incins la 180C vreo 30 de minute.

Eu inca ma imprietenesc cu noul meu cuptor (the pretty), asa ca am scapat tortul cam prea aproape de sursa de caldura (in partea de sus), si l-am parlit putin, dar s-a rezolvat apoi cu niste zahar pudra on top ;)

Prajitura se scoate cu grija din forma, se pudreaza cu zahar si se imperecheaza cu niste fructe de padure (zmeura, afine, mure, ce gasesti)

Cum ziceam, fiecare bucatica a fost o minunatie :)

Lavander in a cup

2011-08-11T10:59:00.003+03:00

Vara asta n-am apucat sa plec in concediu (daca nu pui la socoteala weekendurile furate :p). Nici nu stiu cand o sa se intample, da' macar ma bucur c-am gasit niste cani cu iz de vacanta. Cu lavanda si patina, se gasesc la Billa si costa vreo 6 lei si ceva/bucata.

Perete gol de bucatarie, caut companie colorata

2011-08-08T14:14:00.006+03:00

Ieri a fost ziua Andrei, my bff (la multi aaani!). Daca acu' doi ani i-am facut un tort de clatite cu 24 de straturi si tot atatea briose cu afine, tura asta doar am ajutat-o sa-si recoreze casa (mai exact un perete :)) Si pentru ca ea mi-a dat tema sa-i gasesc imagini numai bune de pus in rama, m-am pus pe rascolit in arhivele mele si-n baze de imagini si naiba mai stie pe unde amnimerit. Problema e ca daca Andra ramane pe mana mea, o sa ajunga sa aiba un perete plin cu fotografii de tarte, placinte, porci si fripturi de vita-n sange. Nu stiu ce parere o sa aiba despre asta :))

Deci cum cautam eu imagini pentru Andra, am gasit niste tablouri pentru mine (tipic). Am descoperit un site care se cheama Pendulum.ro si are tot felul de chestii vintage-shabby-chic, important e sa mai gasesc eu loc pe pereti (dar avand in vedere ca ieri m-am hotarat sa acaparez cu bucataria si vreo jumatate din hol - ca nu se mai poate! - zic ca s-o gasi ;)

'Nywayz, am zis sa share with the group, poate mai bateti si voi un cui prin bucatarie, ca eu sigur asa o sa fac, macar asta de mai jos tre' sa-l cumpar, ca sa fie clar cum sta treaba :))

Plus c-am mai gasit si altele

(pozele nu vin in set, doar le-am grupat eu asa, ca sa nu dau prea mult scroll down :))

Tarta cu zmeura si crema de vanilie // Tarte aux framboises

2011-08-05T07:42:00.001+03:00

Nu ma pot abtine sa nu pun titlurile astea in franceza, sunt ataaaat de delicioase. Ca si tarta in sine, ca doar cum altfel sa fie daca crema-i facuta cu oua de tara (a se remarca culoarea galben-intens), crusta - cu unt frantuzesc, iar zmeura - din gradina :)

Reteta e fix aceeasi ca la tarta cu capsuni, dar in caz ca va e lene sa click the link, here it goes:

Alatul de tarta il stiti deja. 125g de faina + 25g de zahar + 110g unt de la frigider + o lingura de lapte (sau apa in cel mai rau caz) = aluatul. Se amesteca foarte usor la robot, da' si cu mana, ca nu ne doare :). Dupa care se baga la frigider vreo juma de ora. Apoi, cu multa faina se ruleaza o foaie, care se intinde in forma de tarta. Cu o furculita se inteapa baza in cateva locuri (ca sa nu se umfle la copt) si se da la cuptorul incins la 180C vreo juma' de ora, pana ce-i rumena-aurie.

Cat se intampla treaba asta, se face crema de vanilie. Super simplu, promit! 250ml de lapte se pun intr-o craticioara. In lapte se presara o lingura de zahar si bobitele din juma' de pastaie de vanilie sau o lingurita de extract de vanilie. Se pune craticioara pe foc mic. Intr-un castron se bat 3 galbenusuri cu 30g de zahar si 20g amidon. Cand laptele mai sa dea in clocot, se amesteca cu crema de galbenusuri si se pune inapoi pe foc, amestecand, pana capata o consistenta de crema. Se poate da apoi si printr-o sita (ca sa fii sigur ca obtii o crema fina) si se lasa la racit.

In final, tarta se umple cu crema si un munte de zmeura!

Penne siciliene cu ton

2011-08-04T07:10:00.001+03:00

E un exemplu perfect de mancare pe care o faci cu ce gasesti prin casa. Daca ai o camara bine aprovizionata, o scoti usor la capat :) Si chiar daca, pana acum, am evitat tonul ala din conserva si nu l-am incercat decat in salate, se pare ca merge numa' bine si intr-o combinatie cu paste.

Tot ce trebuie sa faci e sa pui la fiert niste apa cu sare, in care sa arunci niste penne. Cat astea fierb (cam 10 minute), aduni intr-un castron de salata o mana de capere, o legatura de patrunjel tocat, rosii uscate taiate-n bucati, ton de la conserva, niste rosii cherry taiate sferturi si masline ciopartite. Cand pastele-s gata le treci pe sub apa rece ca sa nu mai fie fierbinti, le scurgi bine si le amesteci cu restul de ingrediente, plus ulei de masline. Am zis ca-i simplu! :)

Placinta cu mure

2011-08-03T10:54:00.005+03:00

Cum va povesteam, duminica, cand ma intorceam la Bucuresti, am cumparat de pe marginea drumului o galetusa cu mure. Pana acum am facut doua tarte si-o placinta, si tot mai am :))

Si va mai povesteam ca-n bucataria mea a poposit un aragaz nou, black, sleek & glossy, all electric. Electrolux, desigur. Si timp de vreo doua saptamani i-am dat tarcoale, asteptand probabil ca aragazul cel vechi sa se deconecteaza singur de la gaz si sa-si ia arzatoarele la spinare in cautarea unui sejur la fiare vechi. Nu s-a intamplat inca, dar eu am rabdare :)

Si cum statea aragazul asa, in mijlocul bucatariei, i-am luat stecherul, l-am bagat in priza de la robotul de bucatarie, l-am incins la 180 de grade (pentru ca la asta se poate!!!, nu mai e asa.. vrajeala din ochi :)) si mi-am vazut de treaba cu murele.

Am umplut 5 cups cu mure si le-am amestecat cu 1 cup de zahar. Practic, folositi orice masura vreti si proportia de zahar sa fie dupa gust. Ca poate va place mai acrisor sau dulce de ti se crapa dintii :)) Who am I to judge :p Am adaugat si vreo doua linguri de amidon, ca prea lasau multa zeama. Pentru extra flavour, merge putina scortisoara si nucsoara.

Am facut aluatul amestecand 220g unt + 250g de faina + 50g de zahar + 2 linguri de lapte, l-am tinut 30 de minute la frigider (sau 10 la congelator), l-am intins intr-o forma (merge si cu degetele, nu tre' sa va chinuiti cu sucitorul ;)

Am turnat mure in prostie si le-am acoperit c-o foaie de aluat, pe care am decupat-o cat sa mai iasa aburul la copt

Am manjit-o cu un ou batut si am presarat-o cu zahar amestecat cu scortisoara (scurtatura gata amestecata de la Nomu ;) si am bagat-o la cuptor.

Vreo 40j de minute mai tarziu am scos o minunatie aromata & golden-brown.

Dar din seria Jackass - don't try this at home, va prezint ce porcarie a urmat. M-am gandit eu c-ar fi bine s-o rastorn din forma, ca s-o pot taia apoi in felii, sa va arat ce misto e si-n sectiune. Oh well, I sooooo did not think this one through :)) Pentru ca, evident, sucul de la mure a tzashnit prin floricica decupata, m-a colorat din cap pana-n picioare, plus blat, podele, pereti :)) Poza de mai jos nu prezinta situatia la adevarata magnitudine :p Deci note to self - daca vreau s-o scot din forma, o s-o fac data viitoare in ceva cu fundul detasabil. Daca nu - mananc direct din troaca, ceea ce, in final, nu-i un lucru deloc rau.
PS - inca n-am curatat bucataria, doar am mancat o bucata de placinta si-am plecat la bere :))

PS2 - ce fac cu restul de mure? sugestii, recomandari?

Eu - Weekend bun (4)

2011-08-02T17:49:00.005+03:00

Weekendul meu a debutat in forta, pentru ca s-a intamplat joi seara :)) Si s-a intamplat in tromba, pentru ca baietii de la Top Gear m-au luat in cursa, la Grand Prix-ul blogosferei, la AMCKart. Cum nu m-am mai dat in carturi de vreo 8 ani, ramasesem cu buna impresie ca ma descurc foarte bine. Ceea ce se si intampla, pentru ca la momentul respectiv nu constientizam frana si abuzam pedala de acceleratie pana ieseam prima. Oh well, intre timp se pare c-am imbatranit si ca instinctul de conservare mi-a sabotat cursa, dat fiind ca nu m-am calificat nici macar in primii zece. But it was Top Gear fun, asa, ca in avanpremiera de Cars 2 ;)

Vineri dimineata insa, m-am urcat in masina adevarata si am plecat spre Blaj, unde in weekend s-a intamplat TransilvaniaFest. Dupa un blocaj inainte de Ramnicu Valcea si inca unul, ceva mai serios, pe Valea Oltului, am ajuns dupa-amiaza, la timp sa beau o bere rece, sa ma cazez si seara sa merg la Palatului Culturii, aflat intr-o paragina decadenta, fix cum imi place mie (dar urmeaza sa fie reamenajat). Acolo am intrat in fosta sala de bal a palatului, care acum nu mai are acoperis si unde pe scena cresc cativa copaci, dar unde rasuna bossa-nova si se dansa in ploaie :)

Tot acolo ar fi trebuit sa iau si cina (care anul trecut a fost in padure, if you remember :)), dar cum ploaia nu a fost de acord cu planurile astea, mesele s-au mutat in holul Colegiului National Inochentie Micu Clain (construit in 1924).

A doua zi de dimineata am mers pe Campia Libertatii, unde avea loc targul mestesugarilor de la TransilvaniaFest...

Cu fructe si legume proaspete, gemuri si dulceturi, siropuri, branza si tot ce se gasea mai bun :)

Dar pentru ca de la Blaj pana la Cluj nu-s decat vreo 100 si ceva de kilometri, am sarit iar in masina.

Pentru ca nu se facea sa ratez un pranz la restaurantul meu preferat, Baracca, daca tot eram asa de aproape.

Dupa ceva mai bine de-o ora de mers (a plouat tot drumul si n-a fost rost sa ajung mai repede), am luat masa linistita. Piept de rata cu sos de citrice

si tarta cu mere. Cred ca n-am mai luat masa singura intr-un restaurant de cand am fost la Paris. It felt good :)

Dar s-a terminat repede si a trebuit sa ma intorc, dar tot drumul inapoi m-am boscorodit ca n-am comandat mai multe feluri, ca tare o sa-mi fie dor de mancarea lor pana ce reusesc sa mai ajung la Cluj.

Duminica dimineata am plecat inapoi spre Bucuresti, cu o semnificativa oprire pe marginea drumului, unde s-a intamplat o galetusa cu mure, la care visam inca din 2009 :))

Voi?

PS - Urmeaza tarte cu mure, sper ca va dati seama :))

Spaghetti & meatballs

2011-07-28T12:46:00.004+03:00

E o reteta italiana si nu prea, populara mai degraba in SUA. Si dupa ce-am facut-o mi-am dat seama de ce a prins asa bine: it's very much comfort food, din aia de-ti vine sa mananci direct din oala, pana te faci ca porcu' :))

In prima faza o pui de-un sos de rosii: tai o ceapa marunt si-o calesti cateva minute in ulei de masline, pan' se se moaie putin. Adaugi o conserva de rosii cubulete, un pahar de apa, niste ardei iute (proaspat sau fulgi), plus busuioc si usturoi martunit. Si lasi pe foc mediu, pana scade, amestecand din cand in cand.

Timp in care te ocupi de chiftele. 350g de carne tocata de porc se amesteca cu 30g de paine faramitata, 2 catei de usturoi tocati si o lingura de ulei de masline.

Apoi se modeleaza porcariile :))

Si se pun la prajit pe toate partile, in ulei incins.

Cand sosul e gata poate fi mixat putin - cu un blender sau robot - ca sa aiba o consistenta omogena. Se adauga chiftelele si se mai lasa pe foc 3-5 minute

Pastele se fierb al dente in apa sarata.

Si restul e poveste...

Din cantitatile de mai sus ies cam trei portii :) Una o mananci pe loc, una o iei pachet la birou si cu a treia reinterpretezi scena din "Lady and the Tramp", doh!

Furnici in copac

2011-07-26T11:21:00.002+03:00

Daca sunteti familiarizati cu meniurile de chinese delivery, inseamna nu v-am speriat cu titlul. Nu-s furnici pe bune, nu-s nici in copac, e de fapt carne de porc tocata si lipita de niste noodles chinezesti din fasole mung. Super simplu de facut, e gata mai repede decat mi-ar fi venit comanda facuta la un serviciu de delivery, plus ca e muuult mai cheap. Cred ca ajunge cam 3lei/portie :)

300g de carne de porc tocata se amesteca cu 2 linguri de sos de soia si 1 lingurita de ulei de susan si se pune de-o parte, timp in care ai timp sa tai marunt 1 legatura de ceapa verde, jumatate de ardei gras rosu si jumatate de ardei iute (sau mai mult, daca te tine ;).

Intr-un wok (sau o tigaie incapatoare - eu am ramas fara wok de curand, in urma unui experiment in care l-am cam bulit si-a trebuit sa-l arunc. deci tre' sa-mi iau altul :)) se pun la calit legumele, cu niste ulei. Dupa un minut, se adauga si carnea de porc, care se prajeste, amestecand frecvent, ca sa se desparta-n bucati mici-mici (ca doar e tocatura). Treaba asta dureaza cam 15 minute.

In paralel, se pun la muiat taiteii din fasole mung. Sunt aia fooooarte-fooooarte subtiri, se mai numesc si vermicelli. Nu-i nevoie sa fie fierti, trebuie doar sa torni niste apa fierbinte peste ei si sa astepti sa se moaie.

Cand carnea e prajita, se adauga taiteii deja inmuiati si, daca mai e nevoie, o lingura-doua de sos de soia.

Cam despre asta a fost vorba, sper sa mai gatesc ceva cat de curand, ca ma incearca o lene... ceva deosebit :p

Take five*

2011-07-22T18:59:00.004+03:00

[berries. de toate felurile]

[midiile grase]

[lalelele in afara sezonului. si in general, by that matter]

[pizza la Foodie Family]

[ce zice pe coaster ;)]

*things that i ♥

Candy Bar

2011-07-21T15:48:00.004+03:00

Intotdeauna mi-am dorit sa fac un candy bar picture perfect. N-am ajuns inca acolo, primul cu care m-am jucat a fost ce vedeti acum. A fost incropit in doua zile, dupa un brief care spunea "sa fie coloraaaat" :)) si s-a intamplat la premiera Harry Potter alnushtiucatelea :))

It was fun, da' vreau sa mai fac o data. Si inca o data. And then again s'more pana imi iese asa cum vreau :)

Ca la bunica: pulpa de pui, piure de cartofi & salata de rosii

2011-07-20T14:48:00.004+03:00

Cand eram mica si ma intorceam de la scoala, bunica mea avea cateva chestii clasice-n reportoriu cu care ma astepta. Printre care si asta.

Niste pulpe de pui crestate bine, la gratar ori la cuptor. Eu mi-am permis sa le pun si niste bazdaci de condimente de-ale mele, nu cred ca se supara bunica :)

Cat astea isi vad de treaba sa se rumeneasca, pe aragaz se mai intampla un piure de cartofi (patrunjel included, ofc), si intr-un bol o salata de rosii. N-am reteta pentru asta - fiecare e pe cont propriu cu bunica lui! :)

Briosa-n ceasca

2011-07-19T18:44:00.003+03:00

Fix cum zice-n titlu si cum se vede si-n poza :))

Pentru ca cel putin o data pe saptamana sunt intrebata unde se gasesc tavi pentru briose si de unde se cumpara hartii in acelasi scop, vroiam sa va zic ca mai sunt variante pe lume. De exemplu, luati voi reteta clasica de briose cu ciocolata* (cu sau fara whiskey :)), luati o ceasca de cafea, manjiti-o cu unt, tapetati-o cu faina, turnati in ea compozitia in cauza (ceasca nu tre' sa fie plina, ca aluatul mai creste) si bagati-o la cuptorul incins la 180C pana ce trece testul scobitorii :) Atat.

*Amesteca intr-un bol 200 g faina, 50 g cacao data prin sita si 1 plic praf copt. In alt bol bate 150 zahar cu 4 oua. adauga 200 grame de unt topit, apoi 150 mililitri lapte. Sau, in cazul meu, 100 lapte si 50 whisky (da, m-am gandit sa inlocuiesc tot lichidul cu trăscău, da' am zis sa take it one step at a time :P). Amestecul il torni apoi peste faina, mixezi din nou, si cu o lingura pui in formele de muffins. Daca vrei, poti adauga deasupra bucatele de ciocolata. Sau visine. Sau ce-ti mai place :)

In cuptor la 180 de grade vreo 25 de minute si gata.

Garden//BBQ Party Electrolux

2011-07-19T11:46:00.004+03:00

Se facea ca saptamana trecuta am avut parte de cea mai tare petrecere foodie ever. Da’ ever! A urlat blogosfera culinara deja, de miercuri si pana’n weekend, asa ca nu cred sa vin eu cu noutati, da’ macar ma prezint cu “sarumanapentrumasa” :))

Deci miercurea trecuta, o gasca simpatica de food bloggeri - promotia cinelor Electrolux de anu’ trecut si pana acum - a ajuns pe inserat la Club Cortina, unde, la invitatia Electrolux, s-a pus – yet again – de-o petrecere cu mancare ca-n povesti. Gratare si alte jucarii pe langa.

Ne-au asteptat acolo mesele gata aranjate, fiecare cu setul de ingrediente potrivit pentru ce aveam de gand sa gatim. Era asa o aglomeratie de bancuri de lucru si de oameni pasionati de mancare, de ziceai ca-i Masterchef US - mai putin Gordon Ramsay care sa urle la noi, si mai mult Carmen de la Electrolux & my dear friends de la Golin Harris, care ne-au ajutat cu tot ce-am avut nevoie.

Si cum gratarele ne asteptau sfaraind afara, ne-am executat fiecare cum am stiut mai bine – eu cu frigarui de porc marinate-n toate cele si cuscus de vara...

Cookie (care a si facut poza de mai sus ;) - burgeri de curcan, Elena - bagheta cu unt si mozzarela si porumb copt cu unt aromat, Gurmandino – souvlaki si salsa de legume si ananas coapte pe gratar, Dulcegarii culinare – somon cu un sos yumm, Blog Culinar – porc teriyaki, Bucatar sub acoperire – salata coleslaw, Placeri simple – vinete la gratar cu branza, rosii si masline, piept de pui cu salata greceasca si baghete cu usturoi si patrunjel, Raftul bunicii – cartofi Hasselback, Retete de suflet – cartofi cu seminte si salata tzatziki, Retete-istete – ciuperci la gratar. Si da, a fost chiar mai bine decat suna (Florin, Monica, Anca, Madalin – you were missed!).

Din poze nu stiu cat se intelege - astea le-am furat de la fellow bloggers :))
...ca eu eram mult mai ocupata sa-mi umplu farfuria cu varf

In final, gazdele noastre de la Club Cortina ne-au rasfatat cu desertul – panna cotta & inghetata de ciocolata. Greu sa inchizi gura’ la’ atatia foodies, da’ uite ca s-a intamplat :))

Numa’ bine ca pe final de masa sa ma retrag cu Carmen & Cookie la povesti, de-am fi ramas peste noapte la cortina daca nu eram duse acasa. Ceea ce inseamna ca tre' sa repetam asap, ca nu ne-am saturat :)

Si pentru ca Electrolux e, as previously stated, fff tare, incepand de vineri am un new entry in bucatarie, sub forma de aragaz electric (cuptor & plita). Dar despre asta, intr-un episod urmator, cu happy end ♥

Piept de pui la gratar, with a Nomu twist

2011-07-14T11:12:00.000+03:00

Cine a mai trecut pe aici probabil ca stie ce in ce relatie proasta ma aflu cu pieptul de pui, mancarea iconica pentru curele de slabire fade si plictisitoare. Si, cu toate ca nu cumpar piept de pui.. cam niciodata, cumva se insinueaza in frigiderul meu, naiba stie prin ce metode subversive.

Asa se face ca am dat peste doua bucati care ocupau locul aiurea (destinat cel mai probabil unei cefe de porc or smth :)) si-am zis sa le rezolv pe amandoua dintr-o lovitura.

Am taiat pieptul de pui in fasii, apoi mi-am rascolit raftul cu condimente si am luat patru cutii de Nomu - smokey peri-peri, oriental, indian & marocan. Am turnat amestecul de ierburi si seminte in patru boluri, am turnat ulei de masline si-am facut un maglavais (adica patru) in care am balacit puiul nefericit, care in aceasta formula trecut la frigider (putea fi pus pe gratar si chiar atunci, da' deja nu mai aveam chef :))

A doua zi am incins gratarul de fonta (Ikea) si am aliniat puiul aromat, care-a sfarait cateva minute si mi-a umplut toata casa de fum (ma asteptam sa cheme vecinii pompierii la ce fum iesea pe geamul de la bucatarie). Plus ca pe mine m-au usturat ochii si narile de parca eram la un protest in care s-au folosit lacrimogene.

Dar important e ca am salvat puiul de la o soarta plictisitoare - a fost fraged si aromat si l-am mancat cu rosii proaspete, care in piete incep sa prinda gust :)

Dovlecei cu usturoi si patrunjel

2011-07-13T07:59:00.000+03:00

Lucrurile simple-s cele mai bune, in caz ca merita sa ma repet. Cum sunt si dovleceii ciopartiti in bucati, perpeliti in tigaie cu ulei de masline, la final tavaliti cu putin usturoi si tunati cu o legatura-doua de patrunjel taiat ca din barda :))

Bloggers' weekend away @ Hotel Vega (2)

2011-07-11T19:44:00.002+03:00

In ultimul weekend din iunie (yeah, it's been a while), ne-am adunat in formatie semi-completa (eu, Elena, Monica si Madalin + jumatatile lor mai bune) si am luat drumul autostrazii soarelui, pana ce ne-am oprit in Mamaia, la Hotel Vega. Not our usual scene, dar acolo tocmai se pregatea de lansare noul meniu al restaurantului Akolade, semnat de Paolo Austero, un chef nou, proaspat importat fix pentru acest scop.

Dupa ce ne-am cazat (camerele, dupa cum se vede, sunt more than ok)...

si-am facut o vizita la pranz la restaurantul Lot.K (papa bun, dar scump - povesteste Elena aici si Monica aici), ne-am dus la Akolade, unde am inceput cu ritualul traditional.. prosecco!

Dupa care ni s-au adus, rand pe rand, feluri din noul meniu. A fost un adevarat maraton culinar, la finalul caruia eram sfarsiti, but-oh-so-happy :)

Am inceput cu foccacia

Iar primul fel a fost o caponata siciliana (ca sa intelegem din start de unde vine noul bucatar :)

A urmat o caracatita cu cartofi aromati cu busuioc si sos de rosii uscate
Ravioli umpluti cu creveti si scoici St. Jacques si sos de dovleac si spanac (delicios, felul meu preferat din toata seara)

Biban in crusta de fistic cu cartofi, dovlecei si rosii cherry invelite in radicchio

Piept de rata cu sos de cirese

Muschi de vita cu sos de vin

Prajitura cu branza de oaie si capsuni

Carpaccio de ananas si pepene rosu

A doua zi, cand ne refacusem putin dupa seara "aglomerata", am dat si-o tura prin bucataria de la Akolade, sa vedem exact cum sta treaba.

Ne-a placut, si daca mai avem ocazia sa ajungem pe la Mamaia, stim unde sa ne parcam cand ne e foame :)

Tarta cu nectarine si crema de migdale

2011-07-11T15:31:00.005+03:00

Caldura asta m-a levenit maxim, dupa cum se poate deduce din activitatea lipsa. Plus ca am racit (da, pe zapuseala asta), chestie care m-a faultat si mai tare. Dar sambata, dupa o tura prin Obor, am venit acasa cu piersici, cirese, visine, nectarine, dovlecei, patrunjel, salata.. you know, the works. Si ca sa-mi spal pacatele, am executat o tarta cu nectarine si crema de migdale. Tarte aux nectarines et à la crème frangipane, daca e sa ne snobarim putin :)

Am facut clasicul aluat - pâte sablée. Simplu ca de obicei, am amestecat la robot 110 unt + 125g de faina + 25g de zahar + o lingura de lapte (sau apa in cel mai rau caz). Cu care se umple o forma de tarta si se baga la frigider.

Timp in care m-am ocupat de crema frangipane. Am copt la cuptor niste migdale crude (ca nu aveam gata prajite). Apoi am dat la blender 40g de migdale, 30g unt, 30g zahar si un ou.

Am scos tarta de la frigider, am manjit-o cu crema si am umplut-o cu felii de nectarine.

Apoi a mers 45 de minute la cuptorul incins la 180C. Timp in care eu m-am ascuns sub aerul conditionat :)) Dar a meritat.

Si mi-a placut atat de tare, ca pe seara am mai executat una, am impachetat-o, l-am luat pe Tudosiei si am mers la Escargot sa vedem ce mai au bun. Cu tarta spaga :)) In afara de prosecco si traditionalul rosé, s-a raportat un sashimi de somon cu pepene verde si branza de capra (s-a lasat cu suspine) si paste cu cerneala de sepia si creveti (ce putea sa fie rau?). Am parasit incinta cand afara deja se mai racorise. Adica prin miez de noapte :)

Restaurantul meu preferat

2011-07-01T11:06:00.003+03:00

Este, din pacate, cam departe de Bucuresti. Pana la Cluj fac cam 6 ore, deci e destul de complicat sa ajung la Baracca pe cat de des am chef. Dar de fiecare data cand o fac, it's pretty legendary. Cum a fost si ultima data cand am trecut pe acolo, la inceput de iunie.

Am avut parte de un pranz care a durat vreo sase ore. Si m-as mai fi intins o vreme daca nu aveam bilete la TIFF (stupid Sofia Coppola, ruining my lunch! :)) Mi-a fost tare greu sa aleg din meniu, pentru ca prea multe sunau apetisant. Prin urmare s-a intamplat ce vedeti mai jos.

Totusi pozele nu mi se pare ca puncteaza suficient cat de bine sunt executate preparatele - mielul si pieptul de rata - lovely pink si fragede, spuma de wasabi - o revelatie, brunoise-ul perfect executat, o grija pentru detalii cum n-am prea mai vazut pe la noi prin bucatarii.

Cat despre preturi - cu banii cu care mananc la Baracca as lua o masa la o carciuma dubioasa si plina de pretentii din Centrul Vechi, dupa care m-as umple de nervi, spume si probabil bube. Sincer, am fost fooooarte atenta, si nu am reusit sa gasesc ceva gresit in niciuna dintre farfurii. Aromele se completau la fix, ingredientele erau gatite cu foarte mare atentie, iar eu n-am avut la ce sa fac mofturi :))

Am inceput cu vreo trei antreuri, insotite de o paine de casa excelenta, cu masline, rosii uscate si seminte.

Tartar de ton rosu, somon si spuma de wasabi, cu ou poché, reductie de sfecla si castraveti julienne

Terina de foie gras cu chutney de ananas

File de iepure pe piure de morcovi si brunoise de ardei gras cu branza de capra calduta, asezata intre foi de pain d'epices.

Cotlet de miel cu sos de curry verde, piure de cartof dulce si inele de ceapa (baza sosului, fondul de vita, se face in 36 de ore - asta ca sa aveti o idee cam se intampla la Baracca :)

Ton cu sos aromat cu tarhon si orez basmati (minunata combinatia tarhon-ton, iar orezul era delicios)

Tarta cu mere caramelizate si creme brulee

Mousse de ciocolata cu inghetata (toata ciocolata folosita la Baracca - inclusiv banutul cu logo - sunt din ciocolata Callebaut)

Tort de lapte (asa fin si usor, pleci de la masa guilt free. bine, nu in cazul in care te-ai porcit cu 4 feluri de desert...)

Duo de ciocolata alba si neagra

Dupa vizita la Cluj, cand am aflat mai multe despre toata munca din spatele restaurantului, despre ingredientele folosite, despre eforturile depuse, I love it even more. Sper ca luna asta sa mai ajung o tura, ca mi s-a facut iar pofta rasfoind fotografiile.

Chec de dovlecei

2011-06-27T15:27:00.002+03:00

Nu stiu ce sa spun despre checul asta, decat ca mi-a venit sa-l fac pentru ca dovleceii-s in sezon si merita exploatati.

Se face super-simplu, important e sa-ti faci curaj sa dai drumul la cuptor pe vremea asta. Caz in care-l incingi la 180C si pregatesti ingredientele :)

200g de unt moale, la temperatura camerei, se bate cu 200g de zahar, pana se obtine o crema omogena. Se adauga, pe rand, 2 oua, care se incorporeaza bine. Un mar si doi dovlecei mici (sau unul mai mare) se dau pe razatoare, apoi se storc de excesul de apa. Eu am pus toata treaba intr-o carpa de bucatarie curata si am stors dovleceii super-simplu. Apoi i-am incorporat in crema de unt/zahar/oua.

200g de faina, un praf de sare si jumatate de lingurita de praf de copt, plus niste scortisoara dupa pofta, se amesteca intr-un bol. Se incorporeaza in compozitia de mai sus, in care se mai adauga apoi o mana de stafide si alta de nuci.

Toata treaba se transfera intr-o forma de copt manjita cu unt si tapetata cu faina si intra la cuptor aproximativ o ora, pana ce-i aurie. Se scoate din cuptor, se lasa sa se raceasca in forma, apoi se taie felii si se mananca rapid :)

Tips & tricks: Ca sa nu ti se oxideze merele (care ar da o culoare mai inchisa aluatului), foloseste-le imediat ce le-ai ras. In loc de nuci poti folosi alune de padure, migdale etc. Cat priveste scortisoara, mie-mi place in exces :))

Cuscus de vara

2011-06-23T11:54:00.002+03:00

Cuscusul a devenit my lazy comfort food vara asta. Adica de fiecare data cand mi-e foame, iau o mana de cuscus, torn apa fierbinte peste, astept 10 minute, amestec niste verzituri in toata treaba (sau ce stafide mai am eu la indemana) si asta-i tot. Yumm in a bowl.

Cand am putin mai mult timp, adica maxim 15 minute, fac varianta din poze.

Iau o ceapa, o tai marunt, si o calesc intr-o lingura de ulei de masline pana ce se inmoaie. Pe final pun si 2-3 catei de usturoi sa-si elibereze aroma. Apoi, intr-un bol pun cuscusul (se gaseste unul la Mega Image cu vreo 5 lei cutia, din care ies muuulte portii), peste el vine ceapa si usturoiul, o mana de stafide si torn niste supa de legume/de pui ori chiar apa fierbinte peste toata treaba. Zeama tre' sa depaseasca granulele de cuscus cu vreun deget. Bolul il acopar cu folie de aluminiu si-l las in asteptare 10 minute.

Dupa ce timpul a expirat, cuscusul s-a umflat si merge stoarsa deasupra o jumatate de lamaie. Mai torn niste ulei de masline (in acest caz - o specialitate cu ardei iute de la Oliviers & Co), presar patrunjel tocat din trei legaturi si cateva sferturi/jumatati de rosii cherry. Niste sare de mare on top si pranzul/cina e gata. Merge luat si a doua zi in caserola, la birou.

Nu e cuscusul marocan, e o incropeala delicioasa si fresh. O sa experimentez si cu niste variatiuni de cuscus integral/multigrain etc pe care le-am vazut la Bacania Veche.

Le temps des cerises

2011-06-22T12:41:00.003+03:00

J'aimerai toujours le temps des cerises, c'est de ce temps-là que je garde au cœur une plaie ouverte.

In alta ordine de idei, nu cred ca o sa fac vreodata prajituri cu cirese sau alte cherry pies. Jumatate din cirese sunt mancate pe drumul dintre piata si casa. Nici restul nu supravietuiesc prea mult timp.

Despre "Chez Mazilique"

2011-06-17T20:40:00.007+03:00

Invitata de Cristi Manafu, astazi am vorbit despre Chez Mazilique la Women on Web. Da' cum una-i prezentarea de acasa si alta prestatia la fata locului - unde am luat-o pe aratura cu prea putina gratie -, am zis sa ma reculeg si sa povestesc mai jos ce trebuia sa spun la conferinta ;)

Chez Mazilique a pornit fix din plictiseala. Unii oameni isi iau lumea in cap, altii sar cu parasuta, eu am inceput sa fac mancare prietenilor. Inainte de momentul asta, in februarie 2009, nu gateam mai mult de doua ori pe an, mancam aproape exclusiv la restaurant si habar nu aveam cum se face un sos de rosii pentru paste.

Dar toata isteria s-a declansat intr-o seara cu prietenii, cand pe langa spritz am zis sa le dau si ceva de mancare.

Le-a placut, asa ca, flatata de cateva complimente primite mai mult pentru efort decat pentru rezultat, am repetat experienta. Si pentru ca ii agasam zilnic cu povestile mele despre noi feluri de mancare, m-am mutat pe blog, unde cine era interesat putea sa ma asculte. Dar mai mult, blogul s-a vrut a fi o arhiva a experimentelor mele. Jurnalist fiind, era o platforma foarte la indemana.

Dar felul in care am abordat tot “proiectul” a fost unul foarte relaxat. Eu una, chiar nu i-am dat prea mare importanta. Am facut lucrurile interzise – am uitat tot ce-am invatat ca jurnalist: am scris in romgleza, am batut campii pe chestiuni personale, am folosit the F word, mi-am expus toate obiceiurile proaste, de la chain smoking...

...la golit butoaie de bere...

sticle de rose si pahare de prosecco...

plus ocazionala shaorma din Dristor.

Acum, cand privesc in urma, reactiile au fost rapide. Traficul a crescut aproape inexplicabil si absolut organic – fara promovare activa de vreun fel, din partea mea. Si am obtinut o notorietate pe care n-o vizam. In aprilie am inceput sa apar in reviste glossy si am obtinut astfel o expunere la care nu ma asteptam.

Apoi au urmat beneficiile – la un an dupa ce am deschis blogul, am primit oferta de a fi redactor sef al revistei BBC Good Food Romania. Si, evident, n-am ratat ocazia – era un perfect match luand in considerare background-ul meu jurnalistic – lucrez in presa de zece ani – si pasiunea mea pentru mancare.

Daca sunteti curiosi cati bani fac cu blogul, n-am cifre cu care sa va uimesc. Chez Mazilique a fost pornit ca un hobby si asa a ramas. Cine a urmarit proiectul, a putut vedea ca, de-a lungul celor doi ani si ceva, au fost foarte putine advertoriale si bannere. Am refuzat foarte multe propuneri din motive de “etica gourmet” – adica produse care nu rimeaza deloc cu ceea ce as accepta eu pe o farfurie. In general nu am avut o abordare foarte comerciala in ceea ce priveste blogul – am promovat fara retineri magazine, ingrediente, restaurante care mi-au placut si care mi s-au parut interesante pentru cititorii mei. Iar reactiile acestora au fost pe masura onestitatii mele – foarte rar primesc hate comments sau critici neconstructive. Ce-i drept, cand se intampla, e epic :))) Here's my all time fave:

*FYI - am condus un Tico foarte mult timp :))

Ca sa revin putin la monetizarea blogului – nu am fost implicata in multe campanii, dar s-a intamplat sa am beneficii care au derivat din acestea. M-am implicat in proiecte de cooking - am gatit in restaurante, am avut mai multe comenzi de briose decat poate mi-as fi dorit (memorabile raman cele 324 de cupcakes gatite si decorate intr-o noapte alba).

Si non-money-wise, am cunoscut oameni exceptionali – de la prietenii mei foodies...

...la patroni de carciumi si persoane pasionate de mancare buna, de la care am invatzat multe si de care acum ma leaga prietenii destul de puternice.

La inceputul anului am incercat un viraj in cariera, si pentru cateva luni am fost social media manager la o firma de PR. Insa, oricat de frumoasa a fost experienta alaturi de ei, mi-am dat seama ca pasiunea mea culinara era ingropata in strategii, rapoarte si prezentari care ma tineau la birou mult dupa ora inchiderii pietelor. Asa ca am luat decizia, emotionala, de a reveni in domeniul in care ma simteam cel mai bine, food writing. Si cu ocazia asta - din nou la BBC Good Food Romania, ca publisher.

Nu stiu cat va mai dura isteria mea legata de mancare. De obicei ma plictisesc repede si, sincer, nici nu credeam ca voi ajunge pana aici :) In mod clar, drive-ul meu a fost alimentat de valul de feedback pozitiv primit de la cititori. Daca acesta nu ar fi existat, mi-as fi pierdut interesul. I'm an attention whore like that :))

In prezentarea de la WOW nu prea m-am avantat in a da sfaturi. Dar daca ar fi sa am unul, e sa faci lucrurile din placere, pasiune si cu naturalete (stiu ca uneori e un lux). Formula nu garanteaza succesul, dar ii ofera un context propice.

Intrebari, comentarii, aruncari de rosii? :))

Eu - Weekend bun (3). La Cluj

2011-06-14T14:47:00.002+03:00

Si weekendul care a trecut am reusit s-o fac lata foodie-style. Cu putin noroc, sper sa fie asa toate weekendurile de acum inainte, amin!

Initial, planurile erau sa trag o fuga rapida pe cea mai apropiata insula greceasca unde sa-mi infund matzu' cu toate lighioanele marii, plus ceva bere Mythos. Da' cum planurile din iarna nu se mai pupa cu cele din vara, schemele au fost regandite si recalibrate astfel:

1St Day

Vineri dimineata nu mi-a mai trebuit somn. M-am trezit la 5, am facut bagaje si la 7 si 12 minute eram in masina, in drum spre Cluj. De la Ploiesti (am luat-o pe directia Brasov-Sighisoara-Tg. Mures) a inceput o ploaie si asa a tinut-o tot drumul. Nu m-a deranjat, avand in vedere ca varianta caniculara pentru mine e un vis urat.

Pe drum am dat si peste vreo doua blocaje care mi-au stricat media orara, dar important e ca pe la pranz eram la Cluj. Acolo ne-a luat in primire Emil de la Foodie.ro, cea mai mi-nu-na-ta gazda cu care am avut de-a face ever (chestia care will totally backfire cand o sa incep sa-mi fac drumuri la Cluj tot mai des si mai des). Pentru ca stia cu cine are de-a face, nu doar ca a umplut un frigider cu bunatati, dar a facut si un traseu delicios prin carciumi.

Am inceput cu un pranz "light" de vreo 12 feluri de mancare indiana, la Indigo. Bun de-am ras toate farfuriile, de la tikka masala la vinaloo, pui cu alune caju, miel korma si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc.

Dupa un scurt moment de refacere, am luat-o de la capat la Ludwig Bavarian Bierhaus.

Dupa cum se intelege din titulatura, acolo s-au intamplat multiple beri, mostly Paulaner, da' si niste covrigi bavarezi.

Ne-am mutat apoi intr-o alta carciuma, naiba stie unde era si cum o chema, acolo s-au intamplat alte beri, dar si niste shot-uri verzui in care sincer nu vreau sa stiu ce era :))

The Morning After

Ce-a urmat a doua zi a fost un breakfast of champions cu ibuprofen forte si suc proaspat de portocale.

Dupa ce-am cumparat si niste bilete la filmele de la TIFF, cat sa nu-mi fac procese de constiinta ca sar festivalul cu totul (ca doar era o vreme cand mergeam la TIFF si stateam de la inceput pana la sfarsit, cu o medie de 3 filme vizionate pe zi. mda, those were the days), am luat-o din loc cu masina. Si-am ajuns la barajul Somes-Tarnita.

Am mai urcat putin, pana la Mărişel. Umbla vorba ca acolo-s peisaje frumoase, dar cum noi ne-am nimerit intr-un nor, n-am stat sa pe holbam la brazi...

...si ne-am parcat rapid la Cabana Motilor. Una dintre cele mai frumoase cabane pe care le-am vazut (but then again, eu nu prea ajung pe la cabane...), amenajata dragutz si cu o atmosfera placuta. Clar, nu e vorba de o cabana de montaniarzi, ci una turistica.

Despre mancare pot sa zic ca e mai bine decat in alte locuri, insa nimic spectaculos daca esti in cautare de experiente culinare. Am inceput cu paine taraneasca, smantana de casa, muraturi si sirop (hai si-o bere, doua..)

Si am continuat cu un lunch of shame. Ciorba de burta :)) Nu mai mancasem de ani de zile si tare mi-a parut rau ca era foarte fada, de-a trebuit sa pompez in ea ardei iute la greu.

O musaca mai tarziu am plecat inapoi in Cluj.

La Cirese

Si fragi, ca sa fim exacti. Nu doar ca l-am abuzat pe Emil un weekend intreg, dar am mers si pe capul prietenilor lui. Spre exemplu in curtea Anei, pe care am vandalizat-o culegandu-i ciresele si fragii.

Si pentru ca intre timp a venit si seara, am avut un motiv numai bun sa ne mutam in alta carciuma. De data asta Club Italia, o trattorie relaxata, cu mancare buna-buna.

Cum ar fi: bruschette cu rosii si cu funghi porcini.

Lasagna

Linguini cu fructe de mare

Midii

Foccacia

Pe final

Duminica a fost punctul culminant al debandadei culinare. Eu am inceput cu-n pranz la Baracca, restaurantul meu preferat din Cluj, ba cam si din tara. Si asta inseamna ca am stat acolo vreo sase ore, am mancat vreo zece feluri, si a fost un vis. Dar despre asta intr-un episod urmator si separat ;)

Seara s-a sunat strangerea si m-am intalnit cu Emil Tamas si Adi Hadean la - ati ghicit! - o alta bodega. Ne-am adunat pe terasa la Napoli Centrale, dar cand am vazut ca ospatarii sunt hotarati sa ne aduca doar bauturi si n-au de gand sa ne ia si comanda, am luat-o din loc si ne-am oprit la Grataria.

Locul imi dadea din start mixed feelings - nu doar ca avea un afis dubios care te atentiona ca are cele mai mari coaste de porc din tara, dar era si pustiu inauntru. Dar noi am fost viteji si am comandat un burger

ceafa de porc

si coaste. Care nu doar ca nu erau asa mari - erau, de fapt, trei bucati mici - dar erau manjite cu sos eros pista, adica nu si-au batut capul mai departe de a cumpara un borcan de iutzeala, iar cartofii erau congelati. Avand in vedere ca atunci cand eram mica abuzam de eros pista in lipsa de tabasco (nu erau prea multe variante pe vremea aia), m-am descurcat exemplar cu coastele ;)

Si ca sa ne indulcim seara, am incheiat-o tot la Baracca, cu tiramisu

si tort bavaroise.

Urmatoarea zi, luni, am plecat din Cluj la 5 dimineata. La 11 eram acasa. Am dormit ca un porc, am zacut apoi in aceeasi maniera, si-am hotarat sa mananc de acum doar cirese :)))

Pavlova cu capsuni

2011-06-09T14:53:00.002+03:00

Nu e nimic complicat, rezultatul e spectaculos, asa ca toata treaba merita incercata! Mai ales ca acum sunt capsuni in piata cat sa mananci la fiecare masa cate un castron.

Eu am ajuns s-o fac pentru ca, la un moment dat, dupa o serie intensa de tarte cu lamaie, am ramas cu un exces de albusuri. Vreo 11. Asa ca a urmat o tura de macarons, una de pavlova.. si tot mi-a mai ramas ;))

Am incins cuptorul la o temperatura ochiometrica de 180C si am batut 5 albusuri pana ce s-au format varfuri tzepene. Treptat, lingura cu lingura, am adaugat 300g de zahar. Dupa ce si asta a fost incorporat, am adaugat 2 lingurite de amidon, 2 de extract de vanilie si 2 de otat de vin alb (nu e panica, otzetul nu se simte!).

Cand si astea au fost incorporate, in tava cuptorului am intins o foaie de copt pe care am mazgalit un cerc de marimea unei farfurii (nu prea mare, pentru ca bezeaua se va intinde la copt).

Astfel, cuptorul se da mai incet (140C), si bezeaua se da la copt o ora. Daca aveti cuptor electric, va iesi minunat. Daca aveti cuptor pe gaz, ca mine (ce porcarie!), s-ar putea sa se arda putin pe fund). Dar va doresc succes.

Cand ora a trecut, se stinge focul, se lasa usa cuptorului deschisa, si bezeaua se lasa sa se raceasca in cuptor.

Intre timp, luati voi niste smantana lichida si frecati-o pana iese frisca din ea :) Manjiti bezeaua si deasupra trageti un strat de capsuni proaspete.

Apoi impartiti-o cu prietena cea mai buna, in cazul meu - Andra

Eu - weekend bun (2)

2011-06-07T19:00:00.003+03:00

Intai au inceput insomniile de vara. Vineri noaptea pana sambata dimineata. Am rascolit in cutii..

...apoi am vazut ca s-a luminat si a rasarit soarele.

Asa ca m-am gandit ca poate ora 6 dimineata e un bun moment sa merg la piata, ca in Boqueria, unde dimineata gasesti cea mai buna marfa si tarabele-s pline de bunatati. Dar dupa un sondaj printre alti insomniaci de pe Facebook mi-am dat seama ca Oborul nu-i in Barcelona si m-am repliat pe un somn pana la 11.00.

Apoi m-am invartit din pat pe canapea pana dupa-amiaza, cand mi-am parcat fizicu' in curte la Foodie Family, unde impreuna cu Elena, Madalin, Florin si perechile de rigoare ne-am dezmatzat cum stim noi mai bine. Cred ca-i usor de ghicit ce fel de sticla baltea in gheatza de mai jos ;)

Monica & Andrei ne-au rasfatzat cu foccacia, prosciutto cu pepene galben, dips & spreads,

da' si niste sosuri din alea de te fac sa ti se inoade lacrimile-n barba.

Asta cat sa ne deschida pofta de pizza adevarata, facuta in cuptorul cu lemne.

Si a fost asa buna cum nu-mi mai amintesc sa fi incercat de la Roma incoace.

Si inca o chestie la care mi-a ramas gandul - o placinta cu aluat de foccacia si umplutura de rubarba si capsuni. Un vis, n-am cum sa va explic mai bine. Plus un cheesecake cu dulce de leche si un backed alaska care n-au mai intrat in cadru ;)

Si asa s-a facut duminica, cand m-am mutat in alta gradina, de data asta la Boo, unde am recuperat povesti cu prieteni dragi, am facut gratar (si by that I mean Mishu, ca eu pazeam congelatorul sa vad daca s-a racit berea :))

Iar eu m-am topit toata langa the best mum ever - dupa a mea, desigur.

Voi?

Muschi de porc cu sos de hribi

2011-06-02T13:26:00.002+03:00

Aroma asta de hribi e una care-mi place tare - fie langa fripturi, in paste, risotto sau pur si simplu pe paine. Dar inspirata de un post citit acum mult timp pe Foodie.ro, am executat cele de mai jos.

Am luat un muschi de porc, l-am taiat in medalioane late cam cat trei degete...

Si le-am pus la rumenit in tigaia in care am incins o lingura de ulei. Cam 5 minute pe fiecare parte. Nu-i prea putin, ca vrei sa ramana frageda carnea, deci nu exagera cu prajeala. Cand ai terminat, pune-le la odihnit intr-o caserola acoperita vreo 20j de minute, cat faci sosul. Nu trebuie sa le mananci imediat - daca ai bagat cutzitu' s-au scurs toate sucurile si-i cam mare pacat.

Pentru sos, am taiat marunt o ceapa, pe care am prajit-o pana s-a caramelizat...

...apoi am adaugat o mana de hribi pe care ii lasasem la rehidratat in apa calda.

Dupa ce i-am perpelit putin si pe astia, am turnat in tigaie apa in care au stat (si care acum avea aroma puternica de hribi) si am lasat sosul sa se reduca. La final am adaugat si cateva linguri de smantana de gatit (din aia lichida). Ceva frumos. Si bun!

Tarta cu capsuni si crema de vanilie

2011-06-01T10:43:00.003+03:00

Ieri m-am intors de la piata cu o prada colorata - un kilogram de cirese si-un altul de capsuni - cu care m-am plimbat apoi pana acasa prin ploaie, nu pentru ca-s o fire romantica de vara, ci pentru ca Iv s-a gandit de dimineata sa-mi confiste masina. Sper ca i s-a oprit motorul de multe ori - in intersectie, in panta si pe linia de tramvai :))

Asa ca atunci cand s-a intors acasa, l-am rasplatit c-o tarta cu capsuni, ca asa are el o karma buna, de i se intampla numai lucruri gustoase, indiferent de ce golanii face.

Alatul de tarta il stiti (cel de la tarta cu smochine, cu mere, cu lamaie etc). 125g de faina + 25g de zahar + 110g unt de la frigider + o lingura de lapte (sau apa in cel mai rau caz) = aluatul. Se amesteca foarte usor la robot, da' si cu mana, ca nu ne doare :). Dupa care se baga la frigider vreo juma de ora. Apoi, cu multa faina se ruleaza o foaie, care se intinde in forma de tarta. Cu o furculita se inteapa baza in cateva locuri (ca sa nu se umfle la copt) si se da la cuptorul incins la 180C vreo juma' de ora, pana ce-i rumena-aurie.

Cat se intampla treaba asta, se face crema de vanilie. Super simplu, promit! 250ml de lapte se pun intr-o craticioara. In lapte se presara o lingura de zahar si bobitele din juma' de pastaie de vanilie sau o lingurita de extract de vanilie. Se pune craticioara pe foc mic. Intr-un castron se bat trei galbenusuri cu 30g de zahar si 20g amidon. Cand laptele mai sa dea in clocot, se amesteca cu crema de galbenusuri si se pune inapoi pe foc, amestecand, pana capata o consistenta de crema. Se da apoi printr-o sita (ca sa fii sigur ca obtii o crema fina) si se lasa la racit.

Daca ai ajuns pana aici, iei tarta, o umpli cu crema de vanilie..

...apoi ii tragi in cap niste capsuni proaspete.

Am prajit cartofi noi mici-mici-mici

2011-05-31T11:00:00.001+03:00

...si i-am presarat cu fleur de sel. atat :)

Eu - weekend bun. Voi?

2011-05-30T10:53:00.002+03:00

Bloggers' Night Out (4) - Readers Cafe

2011-05-27T09:11:00.006+03:00

Cum ne sta bine, nici nu ne-am intors bine de la Fundata, ca iar am ajuns in carciumi, in formula ceva mai completa (dat tot ducandu-i dorul lu' Cookie, actualmente sechestrata la domiciuliu de al sau Iepu' :p - lucru care m-a determinat sa mananc cat pentru doua persoane ;)

Contextu' a fost acelasi - i-am adunat pe cei patru de mai jos cu aparatele si apetitele din dotare...

... si ne-am parcat la Readers Cafe, un bistro*lounge*bar din Metropolis Center (Iancu de Hunedoara). Locul il stiam deja de cateva luni, il vizitasem si cu alte ocazii, mostly business breakfast-uri si alte ape plate, asa ca meniul il cunosteam doar din citite, nu si din gustate. Deci se cerea o testare exhaustiva :) Asa ca ne-am facut curaj cum stim noi mai bine - cu pahare de prosecco si o discutie cu gazdele noastre lovely, care ne-au ghidat prin meniu, pe fundal de muzica live.

Am inceput cu cateva platouri de tapas - practic niste crostini topped cu rosii, ardei copti, somon, oua de prepelita si ansoa.

Am continuat cu sushi. Mult si bun. S-au remarcat mai ales bucatile de sashimi perfect proaspete.

Asa bun incat dupa ce am terminat, am mai cerut o tura :))

Pentru ca apoi s-o luam de la capat dupa cum urmeaza: salata Readers (dovlecei si ciuperci marinate, branza de capra, rosii cherry si rucola)

Salata cu rata afumata si foie gras

Tagliata de vita cu rucola

Creveti cu legume la tigaie (asta a fost alegerea mea si am fost foarte multumita - crevetii lovely, desigur, dar legumele caramelizate mi-nu-nat - i actually fell in love with a carrot)

Pe final, dupa ce am incercat prajitura Readers (cu crema de ciocolata si nuci)..

...si un Mango Cheesecake,

ne-am hotarat la cate un desert din fiecare, sa stim o treaba (deci s-au mai alaturat pe farfurii black & white chocolate mousse, mille feuille, nuts and coffee cake - the yumm)

Acestea fiind punctate, am incheiat seara in aceeasi nota...

Daca ajungeti pe la Readers, and I recommend you do, tineti cont de faptul ca meniu se schimba in functie de momentul zilei (breakfast, business lunch, dinner, tapas & shushi), seara aveti parte de muzica live (in surdina, foarte placut)

un reading corner cu carti si reviste

plus alte chestii lovely, pe care le descoperiti voi ;)

Scones cu feta, masline si rosii uscate la soare

2011-05-26T14:23:00.004+03:00

Foarte de Mediterana as zice. Probabil ca am dor de duca. Cu siguranta :))

Pentru toata treaba asta se amesteca intr-un bol 350g de faina, 2 lingurite de praf de copt, putina sare, 50g de unt taiat cubulete si 1 lingura de ulei de masline extravirgin. Cand amestecul arata ca niste firmituri se mai arunca o mana de masline negre, fara samburi si taiate-n doua, o alta de rosii uscate, de asemenea taiate, 100g de cubulete de feta si 300ml de lapte. O sa se obtina un amestec foarte lipicios, asa ca tratati-l cu multa faina. Taiati din el bucati rotunde cu ajutorul unui pahar, asezati-le intr-o tava, pe o foaie de copt si bagati-le la cuptorul incins la 180C vreo 20 de minute. Sa fie rumene si aromate :)

Parerea mea - ca sa nu va mai chinuiti cu decupatul de cerculete, umpleti cu aluat niste forme de briose, nu inainte de a le unge cu putin ulei. Am incercat eu si merge ;)

Lemon bars // Patratele cu lamaie

2011-05-25T09:35:00.003+03:00

De inspiratie David Lebovitz, prajiturelele astea sunt super-simplu de facut si un gust dulce-acrisor echilibrat si racoritor.

Pentru ca la reteta asta se folosesc lamaile intregi, ai nevoie de unele necerate. Fie cumperi de la Bio Good unele overpriced, fie iei de la piata si le speli de le ia mama naibii.

Baza prajiturii se face din 140g faina, 50g zahar, 115g unt topit, jumatate de lingurita de extract de vanilie --> toate astea se amesteca intr-un maglavais omogen. Am zis ca-i simplu, nu? :) Si compozitia se toarna intr-o tava dreptunghiulara, mai mica (vreo 20cm), tapetata cu folie de aluminiu, apoi se da vreo 25 de minute la cuptorul incins la 180C.

Cat priveste crema de lamaie, pregateste un robot de bucatarie sau un vad de blender si arunca in el urmatoarele: 1 lamaie taiata-n bucati si curatata de samburi (da, cu tot cu coaja!), 200g de zahar, 45ml de suc de lamaie, 3 oua, 4 lingurite de amidon, 1/4 lingurita de sare, 45g de unt topit. Evident, se mixeaza.

Cand ai scos blatul din cuptor, torni panarama deasupra lui si mai bagi 25 de minute la copt, la 150C. Prajitura e gata cand crema pare ca s-a inchegat. Se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca complet. Cand asta s-a intamplat, se scoate cu grija din folie si se taie in patratele. Se poate stropi cu zahar pudra.

PS - Cookie dearest, they were ment for you, but Iv happened... Boo, you saved the day! ;)

Pui cu pastarnac, mustar si miere

2011-05-24T14:56:00.002+03:00

E usor de facut, ieftin, bun de hranit toata familia sau o gasca de prieteni, merge si a doua zi, luat la birou in caserola :)

Iei niste piept sau pulpe de pui si le rumenesti in putin ulei de masline, cat sa prinda culoare, apoi il pui de-o parte, intr-o oala.

In uleiul care a ramas, calesti o ceapa 5 minute, pana ce se inmoaie. O pui in aceeasi oala, unde adaugi si vreo 350g de pastarnac curatat si taiat in betisoare. Presari niste cimbru proaspat sau uscat (merge si asa, ca se rehidrateaza in timp ce-l gatesti - ce sa zic si eu, daca uit sa ud ghivecele de plante aromatice?!)

300ml de supa de legume o amesteci cu 2 linguri generoase de mustar integral (din ala cu boabe) si doua linguri de miere, apoi o torni peste pui.

Oala o pui pe foc, ii tragi un capac, si-o lasi sa fiarba la foc iute 30 de minute. Ai grija sa amesteci din cand in cand, sa nu se prinda tocana de oala :) Daca ai timp, lasa oala pe foc mic vreo 90 de minute, puiul va fi foarte yumm. Merg si niste verzituri langa, drese cu suc de lamaie. O sa echilibreze indulcita cu pastarnac :)

Mofturi, iaurt si un concurs de 1000 de euro

2011-05-23T13:46:00.006+03:00

Nu stiu daca v-am povestit pana acum (asta pentru ca probabil nu va intereseaza :)), da' eu cand aveam 3 ani am refuzat sa mai mananc lactate. Si distractia asta m-a tinut mult si bine, inca mai dureaza pe alocuri, dar important e ca am depasit momentul. In liceu am acceptat mozarella in pizza, acum vreo 3-4 ani m-am imprietenit cu parmezanul si anul asta - cu iaurtul. Mai ales datorita bucatariei indiene (merci, Kumar), unde am dat peste raita.

Asa ca aseara am facut o raita simpla - o cutie de iaurt, o lingurita de garam masala si o mana de legume taiate marunt: morcov, ardei iute, ardei gras, castravete. S-a mancat cu lipie pana n-a mai ramas nimic :)

Acestea fiind zise, sa va explic care-i treaba cu concursul: Nutriday va alimenteaza cu 1000 de euro daca voi imi povestiti in comentarii - sau la voi pe bloguri (da' sa-mi dati si-un link, v-as ruga) - cum va distrati cu iaurtul in bucatarie. Cum ati folosi 6 iaurturi Nutriday? Cea mai misto idee, desemnata de un juriu din care fac parte si eu, primeste premiul. Deci sa curga iaurtul :))

Drept exemplu, eu as spune asa: Nutriday Natural merge perfect intr-o raita, Nutriday de baut il asorteaza intotdeauna Iv cu briosele calde pe care le fac eu, Nutriday 0% e pentru amestecat cu cereale sanatoase, cu multe fibre, Nutriday Delicios cu capsuni merge intr-o inghetata cu fructe de padure, iar cu un Nutriday Usor as face un dip din ardei copti, usturoi si patrunjel.

In alta ordine de idei, daca tot va infigeti in raftul de lactate, sa stiti ca daca cumparati 6 produse Nutriday, pana pe 30 iunie, puteti castiga prin tragere la sorti un Citroen Grand C4 Picasso Seduction 1.6HDI 110CP si un tur culinar prin tara, cu toata familia, da' si alte premii – aparate de preparat painea si rucsaci de picnic. In plus, in regiunea din tara cu cele mai multe participari se va organiza si un mega-picnic. Pentru asta trebuie sa inregistrati codul de pe bonul de supermarket pe nutriday.ro. Simplu ca raita :)

Regulamentul concursului il gasiti aici.

UPDATE: Castigatorul concursului este autorul blogului aromeinroz.com. Felicitari!

Fajita strikes back: cu porc!

2011-05-23T08:34:00.001+03:00

Pai mi-a placut asa mult prima data, ca a trebuit sa repet. Asa ca am facut fajita cu porc dupa cum urmeaza.

In prima faza am pus-o de-o marinada: o ceapa taiata marunt + 3 catei de usturoi la fel de tocati + 1 lingurita de sare + 1 lingurita de zahar + 1/2 lingurita de paprika afumata (merge si boia, da' o sa-i lipseasca extra aroma asta..) + 1/2 lingurita chimion macinat + 1/2 lingurita piper macinat

La asta se adauga: 100 ml de ulei de masline, 75ml de zeama de lamaie (sau lime, desigur), 4 linguri de otet de vin, un pahar de bere si cam un kilogram de carne de porc taiata in fasii. Desigur, cantitatile pot fi modificate dupa gust, chef, vremea de afara etc :)) Carnea ar fi bine sa stea la marinat macar 1 ora. Peste noapte ar fi ceva frumos..

Dupa care se scoate si se pune-n tigaie sau pe grill alaturi de felii de ceapa si de ardei. In 5-7 minute e gata :)

Nu mai ramane decat sa umpli foile de tortilla cu cele de mai sus, plus ce-ti mai trece prin cap: guacamole, salata, legume proaspete, verdeturi. Nu uita de ardei iute ;) Unora le place si cu smantana :)

Cat priveste "asamblarea", ia uitati mai jos ce dexteritate are Chef Chilly :)

JW Steakhouse @ Marriott

2011-05-21T11:22:00.000+03:00

Unele restaurante sunt atat de bune incat te lasa cu sechele. Mai ca nu stiu daca sa ma bucur sau ma ma apuce disperarea si plansul cu sughitzuri :)) Yeah, I get emotional cand e vorba de mancare exceptionala.

Joi am fost invitata de Nicu, executive chef la Marriott, la o masa la Steakhouse, noul restaurant de la etajul 1 (in locul fostului Cupola). Si cum mesele cele mai bune se impart cu prietenii, s-au adunat in jurul fripturii si Marius, Florin, Monica & Madalin. Ne-a acompaniat la masa si Manafu, caruia cred ca si acum ii mai tziuie urechile dupa ce ne-a ascultat delirul foodie despre fripturi, cutite, stele Michelin, Angus, Kobe, sare de mare, carne de crab, gratare din roca vulcanica si alte balarii :))

Dupa ce am ajuns ne-am facut pofta cu un mint-julep. Surpriza n-a fost doar in pahar, dupa cum se vede :)

Apoi Nicu ne-a facut o plimbare prin restaurant si ne-a parcat in bucatarie, unde ne-a facut cunostinta cu Black Angus-ul USDA Choice...

..de care apoi a avut grija cu dexteritate, cat noi i-am suflat in ceafa si l-am asasinat cu tzacanitul orchestrei de Canon & Nikon.

Asa ca ne-a scos si-un tomahawk dintr-un frigider, ca sa ne invetze minte :))

Apoi ni s-au insirat in fata cele mai bune cut-uri, de la fillet la rib eye, la new york strip si tomahawk, marmorate si maturate cum trebuie.

Care au intrat la broilerul super-smecher, la o temperatura de 650C.

Nu mult timp, cam cat imi ia mie sa beau un pahar de prosecco rece. Adica rapid, desigur :)

...pentru ca noi am votat in unanimitate medium-rare, and it was perfection on a plate - crusta cu textura buna, carne suculenta, care mai avea putin si se topea.

Tura viitoare o sa incerc rare, iar the next timp black & blue. Sa stim o treaba :)

De notat e si rasfatul cu Maryland lumb crab cakes, bine pudrate cu Old Bay Spice, langa sos tartar

Ba si niste calamari crocanti care au disparut in no time, pentru ca eu si cu Madalin am avut o treaba cu ei, de n-au mai apucat sa ajunga pe masa.

Dar asta nu inseamna ca n-a fost dezmatul suficient. N-au mai intrat la pozat onion rings, salatele, deserturile absolut fabuloase (reteta de bread pudding o gasiti la Nicu pe blog ;)

Doua zile dupa asta n-am mai putut manca nimic. Initial pentru ca eram satulaaa, apoi pentru ca eram nervoasa :)) Once you go JWS, you can't go back. Probabil ca I'll need therapy ca sa mai pot intra in alt steakhouse vreodata :))

Cand o sa-l vedeti pe domnul din imagine, sa stiti ca el e responsabil!

Linguini cu rosii cherry, busuioc si ulei de masline

2011-05-21T08:07:00.000+03:00

Rusinos de simplu si coplesitor de bun. Reteta e cum zice-n titlu: linguini (care se fierb al dente in apa cu sare), rosii cherry (care se taie-n jumatati), busuioc proaspat (care se taie chiffonade) si ulei de masline extravirgin (care se picura peste tot).

Pui ballotine

2011-05-20T12:29:00.005+03:00

Adica o bibileala sclifosita. Se facea ca intr-o zi m-am trezit la 8:00, m-am mutat din pat pe canapea si pana la ora 16.00 am zacut in lene si procrastinare. Noroc ca m-a izbit foamea si plictiseala si mi-am facut curaj sa incerc ceva ce planuiam de prin noiembrie anu' trecut, cand am vazut la Novac treaba de mai jos.

Deci mi-am luat laptopul in bucatarie si am incercat sa nu-l umplu si pe asta de mancare in the process (ca aparatul foto e de mult plin de faina si alte delicatese :))

Urmarind cu atentie clipul, am dezosat un pui intreg si am inregistrat o mica victorie personala :)

Apoi am turnat o ceasca de cus-cus intr-un castron, am aruncat o mana de stafide si niste caise confiate taiate marunt, am acoperit cu supa de pui cat sa depaseasca cu un deget, am impachetat vasul in folie de aluminiu si am asteptat 10 minute. Intre timp am calit o ceapa si trei catei de usturoi - toate tocate marunt. Cand cus-cusul a absorbit apa, l-am amestecat (procedeu care se executa doar cu furculita!) cu ceapa si usturoiul calit, plus o legatura de patrunjel, putina zeama de lamaie si ulei de masline.

Toata treaba asta am folosit-o pe post de umplutura, dupa cum se vede.
Am luat jucaria, am rulat-o, am impachetat-o, si-am legat-o fedeles.
Si pentru ca nu m-am putut abtine, inainte sa pun puiul in cuptorul incins, l-am manjit bine cu unt :))

O ora si ceva mai tarziu, a iesit monstrul din cuptor, rumen si dolofan.
Asa ca am taiat rulada in felii, pe care le-am mancat cu salata verde dreasa cu lamaie. Cum avea umplutura de cus-cus nu a fost nevoie de alta garnitura.
Note to self: data viitoare o sa fac cu o umplutura mult mai aromata. Si poate carne de porc :)))

Creveti la gratar cu cartofi noi la cuptor

2011-05-18T13:09:00.004+03:00

Am dat peste crevetii astia mari si carnosi si n-am putut rezista. Dupa care am fost in piata si mi-au cazut ochii pe niste cartofi noi, mici, numai buni de gatit intregi.

Asa ca am ajuns acasa si mi-am facut de cap fara alt concept decat sa pun intr-o farfurie cam tot ce-mi place mie mai mult - carbohidrati, seafood, usturoi si patrunjel. Hell yeah!

Cartofii i-am facut dupa reteta de acum vrei doi ani, devenita de baza la mine-n bucatarie. Cartofii se spala si se fierb (in coaja - ca astia noi aproape ca nici nu au) cateva minute, apoi se arunca-ntr-o tava cu ulei de masline, rozmarin, cimbru, masline, capere si un strop de otet de vin alb (n-o sa se simta la final). Apoi se baga-n cuptor pana-s rumeni si aurii.

Cand a fost vorba de creveti, mi-am suflecat manecile, si m-am pus pe curatat.

Apoi i-am balacit in ulei de masline cu chilli de la Oliviers & Co. si am incins gratarul de fonta.

I-am aruncat acolo cateva minute, pana s-au facut portocalii. Sa nu-i tineti prea mult, ca se duce naibii povestea si mancati cauciuc.

Farfuria am umplut-o cu toate cele bune, alaturi i-am tras un sos facut din iaurt, usturoi tocat marunt, patrunjel, zeama de lamaie si ulei de masline, iar langa s-a intamplat o salata verde, dreasa cu ulei de masline extravirgin si lamaie. Bun a fost!

Cine-i Chef-ul? - in Shopping Report de mai

2011-05-17T14:31:00.003+03:00

...se pare ca eu, alaturi de-o adunatura cum nu se poate mai flatanta: Jamie & Gordon in deschidere si doamna Julia in oglinda. Despre blogul aici de fata zice-se ca e "un jurnal, haios, nevrotic, autoironic, cu fraze şi cuvinte în engleză, plus cu nişte fotografii demenţiale la care să poţi saliva în voie". Alte povesti vedeti voi in printul gasibil la taraba, la pagina 64, semnata de Oana Titica (thank you, dearest!)

Bloggers weekend away @ Fundata - Vila Tomis

2011-05-16T19:55:00.005+03:00

Adica un fel de bloggers night out, dar mult mai grav :)) Mai exact, weekendul ce tocmai a trecut, noi astia de ne place papa - Elena, Madalin, Monica & yours truly, cu jumatatile de rigoare - ne-am adunat la munte, la Fundata @ Vila Tomis. Fiecare a avut o masa de pregatit pentru ceilalti si asta inseamna ca s-a lasat cu multe farfurii murdare, nenumarate sticle goale si kilograme in plus.

Da capo, vineri seara Madalin a fost primul care a intrat in focuri, dupa cum urmeaza:

salata de caracatita

supa de usturoi

prepelite umplute cu foie gras si polenta

Sambata a fost randul meu sa ma dau in stamba, cand am facut brunch-ul (foarte aproape de lunch, ca seara precedenta a fost destul de lunga ;)

Si cu doi sous chef lovely - Iv si Elena - am reusit sa scot la capat urmatoarele: tarta cu sunca, ardei copt, masline, sos de rosii si branza * tarta cu pesto, rosii cherry si anghinare * pate cu stafide si salvie * pate de sardine * prune invelite-n bacon * cous cous cu stafide si caise confiate * briose cu banane si nuci * dip de ardei copt, usturoi si patrunjel (ideea Elenei ;) * panna cotta cu sos de fructe de padure * suc proaspat de portocale * smoothie cu portocale, banane si fructe de padure * carrot sticks * salata verde cu lamaie * salata verde cu otet balsamic cu smochine. Daca am mai uitat ceva din cate am pus pe masa, nu e panica ;)

Aaaah! Si prosecco!

"Pranzul de sambata seara" - care a fost semnat de Foodie Family - a insemnat un gratar cu pui, porc si mici yumm, asortat cu multe feluri de usturoi. Pe langa asta, familia sus numita a indeplinit si misiunea poate cea mai importanta - ne-a alimentat pe mine cu prosecco si pe Elena cu tequilla!

Acestea fiind punctate, incheierea dezmatului a fost punctat duminica dimineata de Elena cu cele ce urmeaza: humus cu portocale, pate de ton cu fasole si salvie, scones cu feta, chimen si ceapa * fritatta cu bacon si rosii cherry * olive cheesy-bread, bruschette cu leurda si capsuni * biscuiti Anzac * carrot cake * limonada cu menta.

N-am ce sa zic mai mult de atat, ca inca ma resimt. Da' astept o recidiva asap!

FYI, pozele de mai sus sunt facute la gramada cu Elena, ca eu mi-am luat aparatul foto si card readerul, da' cardul a ramas acasa. Asa ca m-am bagat peste Canonul ei nou & pretty :p

PS - Cookie, Florin, Smaranda - you were missed!

PS2 - un munte de multumiri gazdelor noastre, nu cred ca le-a fost usor cu asa o gasca fomista si galagioasa :))

Biscuiti cu malai, lamaie si vanilie

2011-05-12T10:12:00.000+03:00

Cred ca prajiturile si biscutii cu malai sunt delicioase, dar mai cred ca nu toti imi impartasesc parerea. Mie imi plac tocmai pentru ca au o textura crocanta-zgrunturoasa, altii probabil ca vor ramane cu impresia ca au mancat un fursec cu nisip dupa prea multe beri in Vama.

Dar eu insist in pasiunea mea de mamaligar, asa ca am amestecat 200g faina cu 130g malai si jumatate lingurita de sare. In robot (se poate si cu mixeru'), am cremuit 225g unt cu 135g zahar si 1 lingura de coaja de lamaie rasa. Am adaugat, pe rand, un ou si un galbenus, amestecand bine dupa fiecare. Am picurat si o lingurita de extract de vanilie. Apoi am adaugat, treptat, amestecul de faina. Si gata a fost aluatul.

Si aici sunt mai multe variante - cea mai usoara e sa faci bilute din aluat, sa le asezi pe o tava tapetata cu o foaie de copt, sa le turtesti usor cu podul palmei (sau cu o furculita daca vrei dungi ;p) sau sa le pui intr-un poche cu dui intr-o forma stelata (spritz cred ca-i zicea bunica) si sa le aranjezi frumos in floricele si alti fluturasi. Dar orice varianta ai alege, in final tava intra la cuptorul incins la 180C si iese dupa 15 minute cu niste fursecuri calde. Din compozitia de mai sus ies vreo 40 de cookiez.

In concluzie, sper ca nu-s singura care ar manca "fursecuri din mamaliga cu unt" :p

Banana bread tea-cake

2011-05-11T09:25:00.002+03:00

Adica o compozitie de banana bread, coapta in formele alea de tea-cake cumparate de la Ruse.

120 grame unt se mixeaza cu 200 grame zahar brun sau alb (eu prefer brun, mi se pare ca da un gust mai caramelos si nici nu e asa de dulce) pana se obtine o compozitie cremoasa. Pe rand, se adauga 2 oua. Apoi se incorporeaza treptat - 250g de faina in care ai amestecat 1 lingurita bicarbonat de sodiu si o jumatate lingurita sare. Mai adaugi 3 banane pasate, ba chiar si 100g de nuci, daca vrei. Compozitia obtinuta se toarna in formele de tea-cake, unse in prealabil cu unt, insa se mai lasa 2 degete pana la marginea de sus, pentru ca prajitura ca creste.

Cand le-ai scos din cuptor le pudrezi cu zahar si le mananci langa o cana de ceai of your choice.

La cina cu Electrolux

2011-05-10T20:56:00.003+03:00

Stiti povestile alea simpatice spuse pana acum de food bloggeri si mai lovely, ca EasyPeasy, Chef Chilly, Crazy Mother Cooker, Foodie Family, Wine & Knives, Zana Eficientei, Placeri simple, Bucatar sub acoperire si Sa bucatarim? Well, dupa ce la cateva dintre ele am ajutat la organizare, cat timp am fost alaturi de cea-mai-misto-echipa-aurie GolinHarris, saptamana trecuta a venit si randul meu printre invitati.

Pentru cine nu stie despre ce-i vorba - o data pe luna, Electrolux aduna la Club Cortina cativa food-bloggeri, le pune la dispozitie toate ingredientele, oalele, tigaile, plitele si cuptoarele de care au nevoie si-i lasa sa go wild. Astfel se intampla o seara misto, cu mancare delicioasa si povesti despre ingrediente secrete si vacante culinare, cum numai in cercuri food-iste se pot produce :)

De data asta, alaturi de mine le-am avut pe Anca Mitu de la Privileg Catering & Readers Cafe, Cristina de la Raftul Bunicii si Anca de la Cookie Jar, long time friend si pastry afficionado (de unde rezulta ca de oricate ori ii fac o vizita, ma indes cu niste prajituri delicioase - no wonder ca tocmai ce-am vizitat-o sambata seara si duminica dimineata :))

Acestea fiind zise, fiecare ne-am apucat de treaba - Anca a facut niste minunate vinete cu parmezan (melanzane alla parmigiana)

Cristina a facut o supa foarte fina de brocoli, dar pe care eu am uitat s-o pozez, pentru ca eram cu mainile-n aluatul de naan.

Ceea ce ne aduce la distractia mea - curry de pui (Murgh Makhani) cu lipii (naan) cu unt, usturoi si patrunjel. Chiar daca am mai gatit pana acum pe plite cu inductie, experientele avute nu mi le-au facut prea simpatice. Dar la Cina Electrolux everything went so smooth, chiar si wok-ul meu de tabla ieftina de la Ikea s-a incins cu succes (deci pentru plita cu inductie nu e nevoie de tigaile alea speciale, overpriced si greu de gasit ;). Cat despre naan, s-au copt perfect egal, au fost super crispy, lucru care m-a bucurat foarte tare, mai putin in zilele urmatoare, cand mi-am privit aragazul cu si mai mult dispret. Drept pedeapsa, m-am gandit sa nu-l mai curat pana nu-mi iau altul. Ha!

In final, Anca ne-a lovit la temelie cu o tarta cu ganache de ciocolata si caramel sarat, buna cum n-am prins in nicio cofetarie de la noi pana acum.

Acestea fiind zise, va doresc sa fiti si voi invitati la una dintre serile astea, cuz it's magic ♥

PS: draga Carmen, Roxana, Alexandra & Monica - eu ma autopropun degustator si la urmatoarele intamplari foodie. K? :)))

Raw breakfast

2011-05-08T22:33:00.003+03:00

Cred ca pentru un moment, dimineata asta, am avut un derapaj raw. Am ras trei mere, am maruntit o mana de migdale crude, le-am amestecat cu o lingura de miere, le-am mancat si mi-au placut. E grav? Sa-mi fac griji sau sa mananc un biftec tartar? :))

Lovely day out

2011-05-08T01:03:00.002+03:00

Sambata am incercat sa ma scutur de lene si mizantropie si am petrecut o zi lovely la Bacania Veche. Tarte au citron, banana bread, vihno verde, lambrusco si am uitat a treia sticla. Deci nu se pune :))

Biscuiti cu parmezan, piment d'Espelette, mac si un test-drive

2011-05-06T12:49:00.003+03:00

Saptamana trecuta am primit o jucarie noua, colorata si simpatica. O cheama Moulinex Fresh Express si stie sa taie, sa felieze, sa rada si sa marunteasca in vreo 5 modele. Dupa ce i-am facut loc pe blatul din bucatarie - lucru care nu-i tocmai usor, avand in vedere desfasurarea haotica de forte din zona - am lasat-o in asteptare pana m-am hotarat ce teme sa-i dau de facut.

Taskul s-a aratat ieri, cand ma gandeam ce sa mai pregatesc pentru Bacania Veche. Situatia, combinata cu pasiunea mea pentru Ottolenghi , a rezultat in niste biscuiti cu parmezan, piment d'Espelette (o varietate de ardei rosu), pe care-i gustasem prima data facuti de Chef Chilly.

In primul rand, am atacat o bucata de parmigiano reggiano adus de la mama lui de acasa (cam 165 de grame).

Pe care am maruntit-o cu Fresh Expressu' in no time, fara sa mai umplu bucataria de fulgi, cum faceam cu razatoarea :p

Acestea fiind zise, am amestecat branza cu 165g de unt la temperatura camerei, pana s-a facut o pasta omogena.

Intr-un bol, am pus 210g de faina, jumatate de lingurita de praf de copt, jumatate de piper proaspat rasnit, un varf de sare si o lingurita de piment d'Espelette (pe care-l gasiti la Oliviers&Co).

Faina am amestecat-o apoi cu pasta de branza si unt. Se poate la robotul de bucatarie, se poate cu mana, ba chiar si cu spatula ori mixeru'. Deci nu-i problema. A rezultat un aluat pe care l-am pus pe blatul presarat cu faina si din care am rulat doua bucati de 3-4cm diametru. Le-am impachetat in folie de plastic si le-am bagat la frigider macar vreo juma' de ora. Cand le-am scos, aveam pregatit un ou batut si-o farfurie plina cu boabe de mac. Am uns aluatul cu ou...

...si l-am tavalit prin mac pana s-a acoperit bine. Si inca o ora la frigider.
Da' i-a prins bine, pentru ca dupa aia, tot ce-a trebuit sa fac a fost sa incing cuptorul la 180C (sau un foc moderat, in cazul meu, care inca am o janghina de aragaz din Cretacic cu care negociez temperatura din ochi. Promit ca o sa fac ceva in sensul asta :)) Si am taiat aluatul in felii subtiri..

...le-am pus pe-o tava..

...si dupa 12 minute am scos o minunatie de biscuiti crocanti si aromati. Daca nu puneti mana sa vi-i faceti singuri, sa stiti ca azi ii gasiti la Bacania Veche, in editie limitata :) Recomand langa un vin rosé - mananci si plangi si apoi o iei de la capat :))

Fajita de pui cu guacamole si pico de gallo

2011-05-05T15:41:00.003+03:00

Care ajungeti mai des pe aici stiti ca pieptul de pui nu mi-e cel mai bun prieten, dar pentru ca aveam unul in congelator, doar n-aveam sa-l arunc. Combinat cu niste foi de tortilla cumparate din Mega Image, eu zic ca am scos-o cu bine la capat.

Intai am luat puiul, l-am taiat fasii si l-am pus la marinat in ulei de masline cu zeama de lamaie, vreo cateva ore.

Cand, in final, mi-am facut curaj, am incins gratarul de fonta si l-am pus la rumenit.

In alta tigaie au nimerit niste felii de ardei rosu si ceapa, perpelite in ulei de masline.

Langa treaba asta am facut un guacamole dintr-un avocado, doua rosii cherry, putin ardei iute, ceapa verde si zeama de lamaie.

Ba mai mult, am pus-o si de-un pico de gallo, o salata care acompaniaza de obicei fajita. In acest caz - ceapa, rosii, ardei iute si patrunjel, toate taiate marunt si amestecate cu ulei de masline extravirgin si zeama de lamaie.

Simplu si foarte bun, de repetat pana Iv nu mai cere la shaorma (cu toate ca sigur o sa vreau eu :))

Restaurant Poarta Schei Nr.4, Brasov

2011-05-04T09:43:00.004+03:00

Duminica am tras o fuga pana la Brasov: prietenii mei sa vada junii, eu - sa incerc o carciuma noua, de care auzisem de bine.

De fapt cineva mi-a zis ca ar merita o stea Michelin, eu mi-am ridicat o spranceana si am zis sa-l scutesc pe tanar de o explicatie mai complicata. Dar pentru ca oricum eram curioasa, iar mesele de la Casa Hirscher, unde ajungeam mai mereu cand treceam prin Brasov, se sfarseau in ultima vreme cu mine trimitand cate o farfurie inapoi si tinand teorii chelnerului ("Tu ai putea manca asa ceva?!"), am zis sa incerc o schimbare de meniu :)

Si asa, duminica la pranz am ajuns la micutul restaurant, care, asa cum ii zice si numele, se afla pe strada Poarta Schei, la numarul 4. Si cand zic micut, I really mean it - are putine locuri, cred ca in jur de 20. Cat despre felul in care e decorat - m-a contrariat putin: mobila si barul aveau un aer vetust, iar tacamurile si vesela erau dintr-un film mult mai modern. Dar nu despre asta era vorba de fapt :)

Cand am ajuns acolo, ne-am luat meniurile in primire si am inteles de ce pe site erau afisate felurile de mancare, dar fara pret. Costa putin mai mult decat media din Brasov, dar comparabil cu un restaurant ok din Bucuresti.

Asa ca ne-am pus pe comandat. Absinthe - un prieten, Château Minvielle Rosé - Maison Malet Roquefort/ Bordeaux - domnisoara aici de fata. Mancarea am asteptat-o cam mult, avand in vedere ca eram singurii clienti din restaurant, dar a meritat. Insa pana sa vina ne-am indopat melteneste cu niste paine proaspata si buna.

Piept de rata cu cirese si spätzle, un fel de taietei cu ou (50 de lei), a fost alegerea mea. M-am entuziasmat cand am fost intrebata daca il vreau mediu sau bine facut. Si pentru ca am ales mediu, ma asteptam la ceva suculent, insa am primit un piept cam uscat, salvat insa de sos. La un moment dat chiar m-am intrebat daca n-o fi fost facut in avans si reincalzit.

Dar lansand carcotelile mele la o parte, toate felurile au fost delicioase, iar Iv a avut parte de un file de porc cu sos de mustar (35) out of this world, atat de bun ca am curatat farfuria pana n-a mai ramas pic de sos. Damn, 'twas good!

Pui in sos de sampanie (35 de lei)

Supa crema de legume (12 lei)

Somon cu unt de portocale (foarte bine facut, dar total underseasoned, ar mai fi avut nevoie de o gramada de sare pentru ca era foarte fad si a fost pacat de el)

Dar de piper am avut parte ;)

S-a mai intamplat la masa noastra un muschi de porc cu rozmarin si telina caramelizata (35 de lei)

Si un muschi de vaca vanatoresc (45 de lei)

Concluzia e ca, in ciuda celor cateva poticniri, mancarea e peste medie si in mod clar o sa ma intorc cu prima ocazie cu care mai ajung in Brasov. Nu m-am bucurat insa de o servire pe masura. Eu una, o persoana foarte nehotarata, sunt foarte dezamagita cand cer o recomandare sau o sugestie si nu mi se poate da.

Una peste alta, nu aveau sorbet de trandafiri si nici para caramelizata in foaie de clatita, asa ca ne-am intors pe Republicii, unde ne-am porcait de parca tocmai ne-am fi ridicat de la o taraba cu mici si bere. Adica kurtos, porumb fiert, gogosi, ciocolata de casa, the good stuff :))

Acum chiar sunt curioasa - a mai ajuns cineva la Poarta Schei 4? Cum a fost? Ca dintr-o singura vizita clar nu am cea mai clara idee :)

Sandwich cu friptura de porc si salata

2011-05-03T09:10:00.002+03:00

The simple things. Adica:

I. o ciabatta cu rosii, taiata-n doua.

II. niste fripturi de porc, picurate cu uleiul dintr-un borcan de pomodori secchi (imi place aroma uleiului ala de cred ca as putea sa-l beau, ceea ce ma sperie :))

III. o salata facuta cu acelasi ulei si cu otet balsamic de smochine (Oliviers & Co).

IV. friptura de porc, pusa pe gratarul incins cate 4 minute pe fiecare parte.

V. si o zi linistita :)

De pe blog, in bacanie

2011-05-02T16:44:00.002+03:00

Vedeti voi briosele astea din poze? Maine pe la 11:00 duc la Bacania Veche un cosulet cu unele fix la fel.

Asa ca de maine incepand, in fiecare zi, la Bacanie vor fi cateva bunatati pe care le-am gatit de cu dimineata - asta pentru pofticiosii care trec zilnic pe aici si sunt curiosi sa vada despre ce-i vorba :)

Prada de la Ruse

2011-05-01T10:40:00.001+03:00

Conform unei traditii pe care ne-am insusit-o accidental, repetand in ultimii doi ani, de 1 mai, plimbarea peste Dunare la vecinii bulgari din Ruse, si anul asta am dat o fuga pana acolo. In avans si in mod proletar, am sarbatorit cu tot felul de chestii ieftine si bune, cum ne-am invatat sa gasim pe acolo.

In plus fata de turele trecuta, acum am descoperit un magazin dubios, care vindea ciorapi, tricouri, sapun, naiba mai stie ce, plus niste jucarii numai bune de inghesuit pe rafturile supraaglomerate din bucataria mea. Cu 70 de lei am cumparat un bol de salata, o bomboniera old-fashioned (sau comunista, cum a numit-o Iv :)), trei borcane, trei castronele, doua cesti cu farfurioare, patru forme de mici de prajitura si doua farfurii. Eu zic ca a fost chilipir :)

Dar nu de asta am ajuns noi la Ruse, ci pentru ca ne era foame. Asa ca am facut la fel ca anul trecut, si ne-am infipt in restaurantul Happy. Nu e nimic spectaculos, dar e bun cat sa ne faca sa ne intoarcem din cand in cand.

Am inceput cu-n fresh de capsuni (9,35 lei) care era cam indoit cu apa, deci nu ne-a amuzat deloc. Cel de mere (5,6 lei) era lovely.

Dupa asta mancarea a inceput sa curga pe masa fara o ordine anume, pentru ca ne-au adus desertul odata cu cartofii prajiti si salata. Dar noi nu ne-am suparat, ca ne-am lasat pretentiile acasa :)

Salata cu 4 feluri de branza (10,4 lei)

Clatite cu frisca, capsuni si sos de capsuni (10,4 lei)

Cartofi wedges cu ketchup si maioneza (8,31 lei). Gresita treaba cu sosurile, I know, da' baietii cu care eram cred ca au fost mai mult decat incantati, considering ca nu vad asa ceva pe acasa :))

4 feluri de frigarui - pulpa orientala de pui, filet de porc, carnati de casa, pork komitsky (20,54 lei)

Porc cu sos de piper verde (18,10 lei)

Calamari cu sos dulce-acrisor (18,73 lei) Sosul era mai mult dulce decat acrisor, da' nu ne-am mai impiedicat de asta

Puff cake (10,4 lei) O prajitura cu crema de vanilie si fulgi de ciocolata.

Si adevaratul motiv pentru care am mers pana acolo - 36 de bucati de sushi, maki, nigiri etc - 71,75 lei. Hell yeah!

In total, distractia noastra, care a mai inclus ceva apa, sucuri, beri si cafele, a costat 116, 90 leva, adica 243 de lei. Asta pentru 5 oameni satui a insemnat vreo 40 de lei de caciula. Plus taxa de pod dus/intors (25 de lei+25 leva= 50 de lei). 'Twas good :)

A doua zi am plecat pe alt drum, dar va povestesc mai tarziu despre ce-am gasit pe acolo.

Voi pe unde v-ati inghesuit de 1 mai?

Dezmat japonez la Maiko

2011-04-29T00:30:00.000+03:00

La Maiko mi s-a intamplat ceea ce probabil s-ar fi numit un business lunch, daca eu n-as fi venit cu cea-mai-murdara-masina-din-lume, n-as fi avut o rochie sifonata, n-as fi baut sake si nu m-as fi indopat pana la punctul in care m-am gandit ca o sa innoptez acolo, ca mi-a fost aproape imposibil sa ma mai ridic de la masa :))

Masa a debutat cu o farfurie de edamame - pastai de soia aburite si presarate cu sare de mare,

langa niste alge murate-n sos miso si otet de vin. N-as fi zis ca un start asa light & healthy avea sa degenereze intr-un chiolhan japonez.

Pentru ca ce-am gustat pana acum la Maiko nu m-a dezamagit, m-am lasat pe mana chelnerului care a ales un platou cu 20+ sushi, maki, rolls etc.

Cu ultimele doua bucati m-am cam luptat, dar chiar nu aveam de gand sa le las in farfurie.

Si cand m-am gandit ca am izbandit, mi-au fost asezate-n fata tacamuri de peste, motiv pentru care eu am devenit bipolara - Oh, yummz! versus Oh, shoot!

Apoi mi-a s-au desfasurat in fata urmatoarele: cod negru marinat in pasta miso, baby-sepie, crevete regal (adica big one :)), sparanghel la gratar si niste sosuri pe care nici n-am mai putut sa le bag in seama.

A fost greu, m-am luptat, am invins, si-am sarbatorit cu-n ceai de santal.

Cam asa arata situatia la Maiko, eu vi-l recomand sincer, dar de preferat in zilele in care primiti salariul, luati prima si bonusul anual - toate cumulate - if you catch my drift ;)

Mici placinte cu mere

2011-04-28T00:00:00.000+03:00

Scot garantat depresia din casa, inlocuind-o cu aroma de scortisoara si mar copt. Si atunci chiar parca nu mai ai nevoie de altceva :)

Intai pui mana (sau robotul de bucatarie ori un blender mai mic) si faci putin aluat de tarta, sa spunem pâte brisée. Adica amesteci 25g de faina + 25g de zahar + 110g unt de la frigider + 1 lingura de lapte (sau apa in cel mai rau caz) = aluatul. Il pui la frigider si-ti vezi de treaba vreo juma' de ora.

Iei vreo 4-5 mere, le cureti si le tai in cuburi.

Le aromezi cu scortisoara si le indulcesti cu zahar, pe modelul 'mai gusti - mai pui', le trantesti intr-o tigaie si vreo 10-15 minute le lasi la caramelizat, amestecand daca iti mai aduci aminte :)

Acestea fiind zise, iei cateva boluri de soufflé (ramekin) si le umpli cu mere. Scoti aluatul de la frigider, tapetezi o suprafata cu faina si intinzi aluatul (ce-i drept, e cam lipicios si refuznic la intalnirea cu sucitorul, da' ne-am inteles pan' la urma). Apoi il tai in fasii pe care le impletesti deasupra merelor. Bati un ou, manjesti cu el crusta si presari zahar brun. Dai la cuptorul incins mediu (sa zicem 180C) vreo 30 de minute. Nu-ti face griji in privinta bolurilor - chiar daca nu scrie "termorezistente" pe ele, vor supravietui :)

E voilà. Cea mai reusita dintre cele trei a ajuns la mama lu' Lorelai.

Pastele acasa

2011-04-27T10:03:00.003+03:00

Unul dintre principalele motive pentru care merg acasa - fie Paste, Craciun sau orice alta zi cu sau fara importanta - e ca mama face bors de cartofi cu patrunjel si leustean, iar tata - mamaliga si mujdei. Invariabil. Asta da traditie :))

Guacamole reloaded

2011-04-26T17:13:00.002+03:00

Nimic nou sub becul din bucatarie. Tot n-am ajuns sa fac guacamole the right way, pentru ca o tot iau pe scurtatura, ba mai si improvizez cu ce am prin frigider. Adica doua avocado coapte, doua rosii mici, sucul de la o lamaie (sau lime, ce se gaseste la momentul respectiv), putin ardei iute (sau putin mai mult..), niste sare si apoi totul dat la blender.

In final, pentru ca nu aveam verdeturi de alt fel, cozile de la o legatura de ceapa verde au fost binevenite. Totul langa chipsurile din punga :))

Pui cu dovlecei

2011-04-22T10:49:00.003+03:00

Pai ajung intr-o seara acasa si ma gandesc sa nu abuzez de porcarii - hai sa fac ceva decent si sanatos la cina. Asa ca iau gratarul de fonta de la Ikea, il incing bine pe ochiul de la aragaz, si apoi inghesui pe el pulpele de pui dintr-o caserola, sarate si piperate. In standby am taiat trei dovlecei in rondele si i-am pus intr-o marinada de ulei de masline extravirgin si otet balsamic.

Cand insa m-am prins ca puiul pe gratar dureaza mai mult de 5 minute, cat eram eu dispusa sa astept in picioare, in bucatarie, am regandit situatia. Adica am luat puiul usor rumenit, si l-am trantit intr-o tava, alaturi de dovlecei, si duse au fost toate in cuptor vreo juma' de ora, timp in care probabil ca am zacut pe canapea.

Dar altfel, n-am de ce sa ma plang, ca totul s-a terminat cu bine, dupa cum se vede in situatia de mai sus.

PS - nu ma intrebati ce gatesc de Paste, eu o sa o sterg la mama, si o sa ma fac ca ploua. nu ma intrebati nici ce sa gatiti voi de Paste, ca o sa spun - "Acelasi meniu ca la Craciun, doar sa puneti mai multa verdeata deasupra". Mda, un izvor de inspiratie sunt!

Porc la gratar cu masline in sos balsamic

2011-04-21T07:07:00.000+03:00

Doua cotlete de porc se tavalesc intr-un amestec de 3 linguri de ulei de masline + 3 linguri de otet balsamic + 1 lingura de mustar de Dijon. Intre timp se incinge bine grill-ul. Peste care se tranteste animalu', lansandu-l la rumenit cam 5 minute pe fiecare parte.

Timp in care, intr-o craticioara se toarna restul de marinada, plus un pumn de masline verzi. Daca mai e cazul, se mai adauga cate putin din fiecare (ulei/otet/mustar). Si se lasa pe foc, amestecand din cand in cand. Cand e gata porcu', e gata si sosul, la fel si cina. 10 minute, ca nu avem mai mult.

It's a new dawn, it's a new day // Feeling good

2011-04-20T06:01:00.000+03:00

Shortbread & treacle toffee biscuits, plus ceai de musetel. Ca in copilarie (mai putin biscuitii englezesti, desigur :p)

N-o sa povestesc chiar acum de ce-am lipsit asa de mult, da' pe cuvant ca a fost motivat si ca mi-a fost dor de blog (si de voi, dar let's not get sentimental :)) Bottom line e ca de acu'ncolo o sa va saturati de mine, ca planul e sa ma dau in stamba in fiecare zi.

It's a new life

For me

And I'm feeling good (food, ofc)

(varianta Muse, ca-i mai upbeat si-mi era dor)

Pangarirea merdenelei in Decat o Revista

2011-04-04T22:39:00.003+03:00

Se facea c-am primit un brief de la Decat o Revista, care-mi propuneau sa iau o merdeanea de pe strada si sa pun my own spin on it, ca doar tema noului numar al revistei e "Metamorfoze"

Asa ca am facut cum m-a dus capul - adica nu prea multe. Am luat placinta, am scobit-o si-am facut un fel de shamorma cu fitze si figuri. Mai exact am umplut-o cu creveti trasi la tigaie cu usturoi si ardei iute, rosii uscate la soare, rosii cherry, patrunjel, niste fistic zdrobit, poate si cateva fasii de parmezan. Pentru mai multe - fuga la taraba (adica Caruresti and such), ca o sa vedeti si transformarea langosului (Bucatarul Maniac) si a covrigului (Ceva Bun).

Tocana de porc cu mere si prune

2011-04-03T17:08:00.004+03:00

A trecut asa mult timp de cand am facut reteta asta, ca parca era in alta viata :)) Plus ca nu prea-mi mai aduceam aminte cum am facut-o. Noroc ca am avut martori.

Carnea de porc (se pot folosi bucati mai cheap), am taiat-o cuburi, am dat-o prin faina, si am rumenit-o-n putin ulei vreo 10 minute, apoi am trecut-o intr-o oala. Am mai calit o ceapa taiata pestisori, plus 2 ardei rosii taiati bucati si vreo 2 morcovi feliati. Am adaugat totul in oala porcului, am aruncat niste cimbru, o lingura de pasta de tomate, cativa catei de usturoi tocati marunt, sare, piper, si-am acoperit toul cu vin rosu.

Oala cu capac a fost pusa pe foc sa fiarba molcom vreo doua ore. Apoi am adaugat cateva prune taiate-n doua, 3 mere feliate si am mai lasat la bolborosit vreun sfert de ora, timp in care m-am ocupat de un piure de cartofi scaldat in unt si patrunjel cu nesimtire.

Din cate-mi amintesc, a fost bun :)

Pachetele de primavara

2011-03-31T01:07:00.000+03:00

Ca doar e sezonu', nu?

Cea mai complicata chestie la reteta asta e sa gasesti foile de orez. Si de fapt nici asta nu-i asa o provocare :)

Odata descoperite pe vreun raft obscur de supermarket, le duci acasa, le inmoi in apa fierbinte, iar cand sunt gata flescaite le umpli cu legume taiate bastonase si trase la tigaie, ba chiar si cu vreun crevete si poate niste germeni de soia sau fasole sau ce ti se strica prin frigider :))

Le impachetezi (as zice ca e la fel ca la sarmale, dar cum n-am facut niciodata... I wouldn't know :p) si poti sa le mananci chiar asa. Daca insisti, le prinde bine si-o baie de ulei incins, pana-s crispy (dar atentie sa nu se lipeasca intre ele, ca se rupe foaia de orez). Langa ele - sos de soia si sos de ardei dulce-iute, fix din sticla cumparata de pe acelasi raft.

Hai urati-mi timp liber, ca mi-e dor de cratitza! (nu credeam sa zic asta vreodata :))

Update Chez Moi

2011-03-29T20:26:00.003+03:00

Missed me? I know I did :)

Dar intre trezit la 7.00 si ajuns acasa la 23.00 (exagerez, nu-i asa in fiecare zi, da’ macar aici pot sa ma victimizez cat vreau :)), cam greu cu postarile pe blog, dupa cum se vede si din seceta ultimei luni. Si daca lately mi-ati dat mailuri si nu v-am raspuns, sa stiti ca faza cu "n-am avut timp" e cat se poate de necliseistica si adevarata si se aplica in cazul de fata. Dar sper sa reusesc sooner rather than later.

Da’ intre timp puneti mana si voi pe noul numar din Decat o Revista, cica ma dau in stamba pe acolo. Nu stiu ce sa zic, ca eu n-am apucat sa (ma) vad :p